Ieri, 08.11.2013, scriam ca am o tema de casa. Am intrebat pe unii si pe altii... Unii m-au ironizat, unii m-au luat ca ce e cu intrebarile astea, unii au inceput sa se gandeasca mai bine la ele.
De ce sunt crestina? De ce cred ceea ce cred?
Sunt uimita si complesita de Dumnezeu! El e pretutindeni, de necuprins insa a decis sa vina sa locuiasca in inima mea cand eu am acceptat ca e El e Dumnezeu. Nu pot explica Trinitatea insa stiu ca exista o unitate desavarsita intre Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant si abia astept sa ajung ACASA ca sa si vad asta!
Am decis sa cred ceea ce cred dupa ce am testat si experimentat ca Biblia e adevarata, ca Dumnezeu e real. Citind si studiind, am aflat ca Isus Christos e singurul Mantuitor, e Cel profetit, e Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, Cel venit de Sus, Lumina Lumii, Viata, Cuvantul intrupat, Creatorul,Rascumparatorul, ca Biblia nu e o carte de istorie invechita ci e istoria poporului meu si a tuturor celor ce cred in Cel trimis de Sus.
Sunt fascinata de modul in care Il vad pe Dumnezeu lucrand in istorie insa si in viata mea. Dumnezeul in care ma incred vede, aude, vindeca, asculta, e un Dumnezeu personal, nu ma trateaza la gramada, turma, colectiv. E Cel care dinainte de creatie S-a gandit la mine si are un plan cu mine si pentru mine, a murit pentru pacatele mele ca eu crezand in El, chiar daca mor sa traiesc. Crezand in El am descoperit ca nimic nu e la intamplare.
As fi putut sa citesc, studiez, caut informatii pana n-as fi mai putut si totusi sa nu cred in Dumnezeu. Insa Duhul Sfant m-a ajutat sa inteleg, cred, accept ceea ce citesc. Credinta e unul dintre marile daruri pe care mi le-a facut Dumnezeu. Acum, ca si copil de Dumnezeu, multumesc Domnului pentru Duhul Sfant care ma invata, ma calauzeste cum sa Il caut si cunosc mai mult, cum sa Il las a ma modeleze tot mai mult in asemanarea cu Christos.
De ce aleg sa raman crestina? Pai as fi nebuna sa renunt la Dumnezeul in care mi-am pus increderea pentru viata de acum insa si pentru viata vesnica, care mi-a dat o identitate, un scop. E Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor mei si e si Dumnezeul meu. Sunt fiica Lui Dumnezeu! Sunt a Lui!
De ce sunt crestina? De ce cred ceea ce cred?
In primul rand L-am vazut pe Dumnezeul bunicilor si parintilor mei si m-a fascinat! Pentru ei credinta in Dumnezeul lor nu era un sertar / sector / domeniul separat si ascuns al vietii lor. Era parte integranta a vietii lor, ei au trait ceea ce au crezut. In termini “moderni” as putea spune ca si-au insusit conceptia crestina despre lume si viata. La ei am vazut ca a fi crestin nu inseamna ca mergi la biserica / adunare / comunitate si respecti un set de reguli, mai mult sau mai putin stricte ci traiesti ceea ce crezi, sa te increzi in Cel in care crezi. Adica sa nu minti, sa nu furi, sa nu inseli, sa dai celui sarac, sa imparti ceea ce ai, sa nu raspunzi cu aceeasi moneda, sa te rogi si sa crezi ca Dumnezeul in care te-ai increzut si caruia te rogi, iti raspunde, sa multumesti pentru raspunsul primit insa si pentru tot ceea ce ai si esti.
La scoala am intrat in contact cu filosofia, biologia si fizica si am pus la indoiala veridicitatea Bibliei. M-am intrebat daca credinta bunicilor si parintilor mei e adevarata, daca mai e valabila. Am vrut sa testez pe propria piele si sa vad daca Dumnezeu raspunde, e adevarat, e viu, daca ma iubeste, daca ii pasa si am descoperit ca e mai viu decat mi-am putut eu imagina, e mai real decat imi pot eu inchipui, nu e acolo undeva departe de mine ci e mai aproape de mine decat cred si ii pasa atat de mult de mine incat raspunde instant.
Am studiat Biblia insa am citit si materiale ajutatoare. La inceput am fost surprinsa sa descopar ca Biblia e dovedita istoric, stiintific, filosofic, e practica si are sfaturi de bun simt, despre sanatate, munca si viata de zi cu zi. Nu e domeniu in care sa nu fie aplicabila. Dorurile, intrebarile, framantarile si-au gasit raspuns in Biblie, in scrisoare de dragoste a Lui Dumnezeu catre si pentru omenire.
La scoala am intrat in contact cu filosofia, biologia si fizica si am pus la indoiala veridicitatea Bibliei. M-am intrebat daca credinta bunicilor si parintilor mei e adevarata, daca mai e valabila. Am vrut sa testez pe propria piele si sa vad daca Dumnezeu raspunde, e adevarat, e viu, daca ma iubeste, daca ii pasa si am descoperit ca e mai viu decat mi-am putut eu imagina, e mai real decat imi pot eu inchipui, nu e acolo undeva departe de mine ci e mai aproape de mine decat cred si ii pasa atat de mult de mine incat raspunde instant.
Am studiat Biblia insa am citit si materiale ajutatoare. La inceput am fost surprinsa sa descopar ca Biblia e dovedita istoric, stiintific, filosofic, e practica si are sfaturi de bun simt, despre sanatate, munca si viata de zi cu zi. Nu e domeniu in care sa nu fie aplicabila. Dorurile, intrebarile, framantarile si-au gasit raspuns in Biblie, in scrisoare de dragoste a Lui Dumnezeu catre si pentru omenire.
Sunt uimita si complesita de Dumnezeu! El e pretutindeni, de necuprins insa a decis sa vina sa locuiasca in inima mea cand eu am acceptat ca e El e Dumnezeu. Nu pot explica Trinitatea insa stiu ca exista o unitate desavarsita intre Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant si abia astept sa ajung ACASA ca sa si vad asta!
Am decis sa cred ceea ce cred dupa ce am testat si experimentat ca Biblia e adevarata, ca Dumnezeu e real. Citind si studiind, am aflat ca Isus Christos e singurul Mantuitor, e Cel profetit, e Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, Cel venit de Sus, Lumina Lumii, Viata, Cuvantul intrupat, Creatorul,Rascumparatorul, ca Biblia nu e o carte de istorie invechita ci e istoria poporului meu si a tuturor celor ce cred in Cel trimis de Sus.
Sunt fascinata de modul in care Il vad pe Dumnezeu lucrand in istorie insa si in viata mea. Dumnezeul in care ma incred vede, aude, vindeca, asculta, e un Dumnezeu personal, nu ma trateaza la gramada, turma, colectiv. E Cel care dinainte de creatie S-a gandit la mine si are un plan cu mine si pentru mine, a murit pentru pacatele mele ca eu crezand in El, chiar daca mor sa traiesc. Crezand in El am descoperit ca nimic nu e la intamplare.
As fi putut sa citesc, studiez, caut informatii pana n-as fi mai putut si totusi sa nu cred in Dumnezeu. Insa Duhul Sfant m-a ajutat sa inteleg, cred, accept ceea ce citesc. Credinta e unul dintre marile daruri pe care mi le-a facut Dumnezeu. Acum, ca si copil de Dumnezeu, multumesc Domnului pentru Duhul Sfant care ma invata, ma calauzeste cum sa Il caut si cunosc mai mult, cum sa Il las a ma modeleze tot mai mult in asemanarea cu Christos.
De ce aleg sa raman crestina? Pai as fi nebuna sa renunt la Dumnezeul in care mi-am pus increderea pentru viata de acum insa si pentru viata vesnica, care mi-a dat o identitate, un scop. E Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor mei si e si Dumnezeul meu. Sunt fiica Lui Dumnezeu! Sunt a Lui!
2 comentarii:
Dupa cum pentru multi e o nebunie sa-L urmezi pe Christos, pentru altii multi e o nebunie sa nu-L mai urmeze odata ce L-au cunoscut.
Si toata povestea se rezuma la cunoasterea Lui. Dar Se lasa cunoscut atat cat vrea omul, nu mai mult...
Si cu cat Il cunosti mai mult cu atat cunosti mai putin ... si esti mai coplesit!
Trimiteți un comentariu