Isaia ma ajuta sa Il vad pe Domnul meu plin de compasiune, grija, indurare, credinciosie, mila si dragoste. Am vazut ca face promisiuni pentru cei ce se incred in El, pentru cei ce Il aleg ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator al lui Israel insa si al celor ce vor crede in El si sunt din alte popoare. Profetia lui Isaia e cu bataie lunga, trece de robia babiloniana, de generatii intregi, se implineste in Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, se implineste si in ziua de azi si mai sunt parti din ea care inca nu s-au implinit.
Am fost invatata sa multumesc si sa ma bucur de lucruri sau evenimente cand le primesc sau dupa ce le primesc sau se intampla. La Domnul insa nu e asa. El face niste promisiuni si vrea ca eu sa ma bucur de implinirea lor inainte ca acestea sa se intample. Insa nu imi cere numai mie asta ci tuturor oamenilor si pe deasupra cheama si cerurile si pamantul la bucurie, Muntilor li se spune sa chiuie de bucurie ... Oare de asta sunt cutremurele?
Pare nonsens. Cum sa bucur? Sa ma bucur de ce? Nu am nimic palpabil in maini de care sa ma bucur.
"13 Strigaţi de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Chiuiţi de bucurie, munţilor! Căci DOMNUL Şi-a mângâiat poporul şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă! " Isaia 49:13
Trebuie sa ma bucur de promisiunile facute de El avand credinta ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea o va implini. Dar ce este credinta? "1 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. " Evrei 11:1
Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov promite celor ce se incred il El ca Ii va mangaia si va avea indurare fata de ei. Este Dumnezeul in care mi-am pus increderea si eu, e Dumnezeul meu si imi cere sa ma bucur de promisiunea facuta, sa chiui de bucurie impreuna cu cerurile ce isi striga exaltarea, cu pamantul intreg.
Am avut parte pana acum de dezamagiri amare si crunte ce m-au dus pe crestele prapastiei de unde am alunecat in depresii, am invatat sa suflu si in inghetata in ce priveste increderea in oameni, am ajuns sa prefer sa nu cred ceea ce spun pana nu vad ca fac ceea ce au promis. Insa experintele mele se reflecta ca vreau sau nu si in modul in care Il vad pe Dumnezeu. Si Isaia ma atentioneaza ca trebuie sa ies din starea asta de neincredere. Dumnezeu nu e om, e Dumnezeu. Ma provoaca sa Il cunosc pe Cel in care mi-am pus increderea, sa cunosc istoria poporului meu si sa vad modul in care Dumnezeu ne poarta de grija. Sa Il descoper pe Dumnezeu ca un Dumnezeu credincios, ce duce la indeplinire ceea ce a promis.
Si incep o noua batalie cu mine. Sa ma bucur de ceea ce imi promite Tata, sa ma bucur ca se va indura de mine, ma va mangaia, ma va mantui din robiile in care ma zbat (rate, dependente, obiceiuri), ma va elibera. Imi dau seama ca ma aude, ma vede, ma asculta, ii pasa si imi vrea binele, vrea sa ma scoata din procesul acesta de autodistrugere.
Am fost invatata sa multumesc si sa ma bucur de lucruri sau evenimente cand le primesc sau dupa ce le primesc sau se intampla. La Domnul insa nu e asa. El face niste promisiuni si vrea ca eu sa ma bucur de implinirea lor inainte ca acestea sa se intample. Insa nu imi cere numai mie asta ci tuturor oamenilor si pe deasupra cheama si cerurile si pamantul la bucurie, Muntilor li se spune sa chiuie de bucurie ... Oare de asta sunt cutremurele?
Pare nonsens. Cum sa bucur? Sa ma bucur de ce? Nu am nimic palpabil in maini de care sa ma bucur.
"13 Strigaţi de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Chiuiţi de bucurie, munţilor! Căci DOMNUL Şi-a mângâiat poporul şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă! " Isaia 49:13
Trebuie sa ma bucur de promisiunile facute de El avand credinta ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea o va implini. Dar ce este credinta? "1 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. " Evrei 11:1
Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov promite celor ce se incred il El ca Ii va mangaia si va avea indurare fata de ei. Este Dumnezeul in care mi-am pus increderea si eu, e Dumnezeul meu si imi cere sa ma bucur de promisiunea facuta, sa chiui de bucurie impreuna cu cerurile ce isi striga exaltarea, cu pamantul intreg.
Am avut parte pana acum de dezamagiri amare si crunte ce m-au dus pe crestele prapastiei de unde am alunecat in depresii, am invatat sa suflu si in inghetata in ce priveste increderea in oameni, am ajuns sa prefer sa nu cred ceea ce spun pana nu vad ca fac ceea ce au promis. Insa experintele mele se reflecta ca vreau sau nu si in modul in care Il vad pe Dumnezeu. Si Isaia ma atentioneaza ca trebuie sa ies din starea asta de neincredere. Dumnezeu nu e om, e Dumnezeu. Ma provoaca sa Il cunosc pe Cel in care mi-am pus increderea, sa cunosc istoria poporului meu si sa vad modul in care Dumnezeu ne poarta de grija. Sa Il descoper pe Dumnezeu ca un Dumnezeu credincios, ce duce la indeplinire ceea ce a promis.
Si incep o noua batalie cu mine. Sa ma bucur de ceea ce imi promite Tata, sa ma bucur ca se va indura de mine, ma va mangaia, ma va mantui din robiile in care ma zbat (rate, dependente, obiceiuri), ma va elibera. Imi dau seama ca ma aude, ma vede, ma asculta, ii pasa si imi vrea binele, vrea sa ma scoata din procesul acesta de autodistrugere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu