Ieri, am dat curs unei provocari care imi fusese pusa pe inima de ceva vreme insa care s-a starnit dupa ce am reascultat o poveste. Am terminat de citit toata cartea Psalmilor in doua zile, mai bine zis in doua dimineti, in 2 ore si 54 de minute. Ei si? Acum m-am potolit? Nu. Nici vorba!
Acum inteleg de ce se citeste cartea Psalmilor in fiecare zi de Sabat. Acum are sens. Istoria poporului evreu, proorociile, descrierea creatiei e combinata in cei 150 de Psalmi. Autorii trec prin stari de depreie, manie cumplita, perioade cand mananca necazul cu polonicul insa nici unul dintre Psalmi nu se termina fara ca autotul sa nu-si ridice ochii spre cer, spre Dumnezeul in care si-a pus nadejdea.
Credeam ca Psalmul 119 va dura vreo jumatate de ora. L-am citit insa in 11 minute. Acum insa mi-a placut cel mai mult. Parca citind Psalmii unul dupa altul are mai mult logica, mai mult sens in context decat separat. M-a distrat cand m-am regasit in versetele lui si am ridicat, la fel ca David, ochii spre cer cerand indurare si asteptand raspunsuri.
3 ore de infuzie in Cuvantul Lui Dumnezeu. 3 ore in care L-am revazut pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov prin ochii lui David, fii lui Core, Moise, Solomon, Asaf, Core, ezrahitul Etan in cantece de multumire, de pelerinaj, in cantarile ce se canta la Paste, in cantarile celor cu sufletul sfasiat de durere si necaz, in cantecele pline de exaltare si bucurie.
Am inteles ca oricare mi-ar fi starea, pe oriunde as trece, orice ar veni peste mine trebuie sa vorbesc cu Domnul. Sa ii spun ce ma doare, ce ma nelinisteste, sa ii spun de mania ce s-a aprins in mine si ar parjoli totul in cale, ar taia si spanzura ... El vrea sa auda de la mine ce e insufletul meu, sa ii povestesc eu ce e cu mine. Oricum stie ce e cu mine, in mine, in jurul meu, ce ma nelinisteste insa ii place sa stea cu mine la povesti, vrea sa imi ia povara, sa imi reaminteasca de promisiunile facute celor ce se incred in El, sa ma tina langa inima Lui. Sa imi aduca aminte ca am incheiat un legamant cu El si ca El este credincios legamantului chiar daca eu mai umblu si pe coclauri. Vrea sa imi potoleasca inima furioasa sau tremuranda, vrea sa imi dea pacea Sa cand furtunile par sa destabilizeze mintea mea infierbantata si confuza, vrea sa vorbeasca cu mine sa ma reasigure de dragostea Lui, sa imi readuca aminte ca dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Sau.
Ii multumesc pentru provocarea de a citi intreaga carte a Psalmilor asa repede, unul dupa altul si ... e un exercitiu pe care vreau sa Il repet. L-am regasit ca Tata = Abba, descris pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach ca si Creator, Rascumparator, Mantuitor, Fiul lui David, Eliberator, Vindecator iar Duhul Domnului - Ruach Hakodesh este la lucru, vorbeste, mustra, mangaie, aminteste, invata.
Mi-a reamintit ca sunt a Lui, ca am inceheiat un legamant cu El, ca parintii mei au incheiat legamant cu El, ca ingaduie dureri si necazuri in viata mea insa izbavirea vine de la El, El o da celor ce se incred in El. Iar eu mi-am pus increderea in El.
Acum inteleg de ce se citeste cartea Psalmilor in fiecare zi de Sabat. Acum are sens. Istoria poporului evreu, proorociile, descrierea creatiei e combinata in cei 150 de Psalmi. Autorii trec prin stari de depreie, manie cumplita, perioade cand mananca necazul cu polonicul insa nici unul dintre Psalmi nu se termina fara ca autotul sa nu-si ridice ochii spre cer, spre Dumnezeul in care si-a pus nadejdea.
Credeam ca Psalmul 119 va dura vreo jumatate de ora. L-am citit insa in 11 minute. Acum insa mi-a placut cel mai mult. Parca citind Psalmii unul dupa altul are mai mult logica, mai mult sens in context decat separat. M-a distrat cand m-am regasit in versetele lui si am ridicat, la fel ca David, ochii spre cer cerand indurare si asteptand raspunsuri.
3 ore de infuzie in Cuvantul Lui Dumnezeu. 3 ore in care L-am revazut pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov prin ochii lui David, fii lui Core, Moise, Solomon, Asaf, Core, ezrahitul Etan in cantece de multumire, de pelerinaj, in cantarile ce se canta la Paste, in cantarile celor cu sufletul sfasiat de durere si necaz, in cantecele pline de exaltare si bucurie.
Am inteles ca oricare mi-ar fi starea, pe oriunde as trece, orice ar veni peste mine trebuie sa vorbesc cu Domnul. Sa ii spun ce ma doare, ce ma nelinisteste, sa ii spun de mania ce s-a aprins in mine si ar parjoli totul in cale, ar taia si spanzura ... El vrea sa auda de la mine ce e insufletul meu, sa ii povestesc eu ce e cu mine. Oricum stie ce e cu mine, in mine, in jurul meu, ce ma nelinisteste insa ii place sa stea cu mine la povesti, vrea sa imi ia povara, sa imi reaminteasca de promisiunile facute celor ce se incred in El, sa ma tina langa inima Lui. Sa imi aduca aminte ca am incheiat un legamant cu El si ca El este credincios legamantului chiar daca eu mai umblu si pe coclauri. Vrea sa imi potoleasca inima furioasa sau tremuranda, vrea sa imi dea pacea Sa cand furtunile par sa destabilizeze mintea mea infierbantata si confuza, vrea sa vorbeasca cu mine sa ma reasigure de dragostea Lui, sa imi readuca aminte ca dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Sau.
Ii multumesc pentru provocarea de a citi intreaga carte a Psalmilor asa repede, unul dupa altul si ... e un exercitiu pe care vreau sa Il repet. L-am regasit ca Tata = Abba, descris pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach ca si Creator, Rascumparator, Mantuitor, Fiul lui David, Eliberator, Vindecator iar Duhul Domnului - Ruach Hakodesh este la lucru, vorbeste, mustra, mangaie, aminteste, invata.
Mi-a reamintit ca sunt a Lui, ca am inceheiat un legamant cu El, ca parintii mei au incheiat legamant cu El, ca ingaduie dureri si necazuri in viata mea insa izbavirea vine de la El, El o da celor ce se incred in El. Iar eu mi-am pus increderea in El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu