Evreii vremii lui Isaia erau confruntati de profet cu o problema: necredinta. Imi e foarte usor sa citesc, studiez si sa judec. Mama mia si inca ce viteza am la a judeca, imi gasesc tot felul de arme, de supozitii, despic firul in patru si apoi iar in patru si tot asa pana mi-i totul clar ca ei au gresit. Incet, incet, Isaia le aduce in fata dovezi din propria istorie despre Dumnezeu, ii indeamna sa se uite la ei si sa vada cum i-a creat Dumnezeu, sa vada minunile facute de El.
De fapt, Dumnezeu, prin Isaia, declanseaza un proces de trezire si constientizare a poporului. Prima data poporul este chemat sa asculte, nu doar sa auda. Ascultarea aduce cu ea analiza, verificare, cercetare a ceea ce auzi, apoi vrei sa vezi daca e adevarat sau nu ceea ce ti s-a spus, citit, ceea ce ai auzit. Iti iei sulurile sau Biblia si verifici autenticitatea informatiilor primite. Descoperi ca e adevarat si trebuie sa decizi daca vei crede sau nu, daca iti vei pune increderea in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sau nu. Poti asculta, poti sa iti pui increderea in El insa poti sa nu crezi ca Domnul va face minuni in viata ta, ca poate schimba imposibilul in posibil. Poate cu ceilalti va face minuni, in ceilalti da insa in tine ... nu. Suna foarte ciudat insa ... pentru mine e o realitate. In lucrurile marunte e posibil insa in imposibil ...
Initial m-am gandit ca o termin studiul cartii Isaia in maxim o luna sau doua, insa in februarie o sa fie 2 ani de cand sunt in Isaia si ... n-am nici o intentie sa ma grabesc. Nu vreau sa merg mai departe pana nu imi invat lectia practica, pana nu vad schimbarea adusa de ascultare, incredere si credinta.
Domnul vede ce e in inima lor si provocarea Lui merge mai departe. Le vesteste ce se va intampla pe termen scurt si lung. Ii spune lui Isaia sa scrie, sa lase scris celor ce vor veni dupa ei ca Domnul a vestit lucrurile ce se vor intampla, ca nimic nu se intampla fara ca El sa stie. Le vesteste robia, intoarcerea din robie insa le descopera mai mult despre Rascumparatorul lor, despre Sfantul Lui Israel, despre Cel Asteptat, Cel profetit, despre Mesia.
"7 Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul conducătorilor: «Regii vor vedea şi se vor ridica, iar prinţii se vor pleca, din pricina Domnului, Care este credincios, a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“" Isaia 49:7
De fapt, Dumnezeu, prin Isaia, declanseaza un proces de trezire si constientizare a poporului. Prima data poporul este chemat sa asculte, nu doar sa auda. Ascultarea aduce cu ea analiza, verificare, cercetare a ceea ce auzi, apoi vrei sa vezi daca e adevarat sau nu ceea ce ti s-a spus, citit, ceea ce ai auzit. Iti iei sulurile sau Biblia si verifici autenticitatea informatiilor primite. Descoperi ca e adevarat si trebuie sa decizi daca vei crede sau nu, daca iti vei pune increderea in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sau nu. Poti asculta, poti sa iti pui increderea in El insa poti sa nu crezi ca Domnul va face minuni in viata ta, ca poate schimba imposibilul in posibil. Poate cu ceilalti va face minuni, in ceilalti da insa in tine ... nu. Suna foarte ciudat insa ... pentru mine e o realitate. In lucrurile marunte e posibil insa in imposibil ...
Initial m-am gandit ca o termin studiul cartii Isaia in maxim o luna sau doua, insa in februarie o sa fie 2 ani de cand sunt in Isaia si ... n-am nici o intentie sa ma grabesc. Nu vreau sa merg mai departe pana nu imi invat lectia practica, pana nu vad schimbarea adusa de ascultare, incredere si credinta.
Domnul vede ce e in inima lor si provocarea Lui merge mai departe. Le vesteste ce se va intampla pe termen scurt si lung. Ii spune lui Isaia sa scrie, sa lase scris celor ce vor veni dupa ei ca Domnul a vestit lucrurile ce se vor intampla, ca nimic nu se intampla fara ca El sa stie. Le vesteste robia, intoarcerea din robie insa le descopera mai mult despre Rascumparatorul lor, despre Sfantul Lui Israel, despre Cel Asteptat, Cel profetit, despre Mesia.
"7 Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul conducătorilor: «Regii vor vedea şi se vor ridica, iar prinţii se vor pleca, din pricina Domnului, Care este credincios, a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“" Isaia 49:7
Traiesc in anul 2013 dupa Christos. Am citit marturii despre regi si imparati care L-au acceptat pe Isus Christos (Yeshua HaMashiach) ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator al vietii lor. Traiesc in mijlocul unui popor care, in majoritate, isi spune ca este crestin, ca e urmas al Lui Christos. Profetia despre Mesia s-a implinit. Cartea Isaia e dovedita ca adevarata din punct de vedere istoric.
Ce era asa de greu de acceptat de a trebuit sa vina robia babiloniana? Pai trebuiau sa Il accepte pe Dumnezeu ca Domn si Stapan, Mantuitor si Rascumparator. Trebuiau sa respecte si sa asculte de Legea Domnului, de ceea ce spuneau profetii. Trebuiau sa se pocaiasca, sa se intoarca de la pacatele lor, de la neascultarea lor si sa asculte de Domnul. Sa accepte Adevarul Lui ca fiind adevar absolut. Sa vada totul din perspectiva Domnului. Sa Il vada pe El ca datatorul vietii, pe Cel ce tine in mana Lui viata oamenilor, pe Cel ce decide istoria, Cel ce misca si muta hotare si popoare, inimi si minti.
Acelasi lucru e si acum. Provocarea e la fel de actuala. Chemarea e valabila si in 2013. Daca cred ca eu am dreptul de viata si de moarte asupra mea atunci eutanasierea e o modalitate de a muri "fericita", avortul e o cale spre "libertare". Daca Cuvantul Lui Dumnezeu nu e decat unul dintre adevaruri si accept altceva decat ceea ce spune El, atunci "am libertatea" de a alege orice altceva si de a-mi trai viata neascultand de ceea ce spune El. El imi ofera libertatea de a nu asculta. Nu imi impune sa ascult insa la judecata voi veni ca vreau sau nu, consecintele neascultarii le voi purta ca imi place sa o cred sau nu.
Anul acesta am trei cuvinte care lucreaza la schimbarea mea: ascultare, incredere, credinta. In ultimele saptamani ma vad atat de mult in pielea evreilor vremii lui Isaia incat ma inspaimant de lipsa mea de credinta. Dar trec de la concept la fapt si lucrez la credinta mea. Nimic nu creste in mine fara munca. Am descoperit ca nu ascultam ci doar auzeam, ca increderea nu imi era totala iar credinta imi e la nivel jalnic si am decis ca e nevoie de schimbare.
Am decis sa ascult cu punct si virgula, sa cred ca orice cuvant de pe paginile Bibliei imi este adresat mie personal, sa ma incred in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, in Rascumparatorul lui Israel, sa las Duhul Domnului sa imi vorbeasca, sa ma mustre, sa ma indemne si am decis sa cred ca Domnul face minuni, schimba vremuri si imprejurari, imi da daca cer, deschide zagazurile cerurilor daca eu bat.
Jerusalemoftheday
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu