Dumnezeu să îţi dea har!

Am citit câteva capitole din Geneza în dimineaţa asta şi o expresie s-a agăţat de inima mea: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ Geneza 43:29. Sunt primele cuvinte pe care le spune Iosif, după 22 de ani, fratelui său Beniamin.

Simeon era închis în Egipt, Iosif era al doilea după Faraon şi cei 10 fraţi vin să cumpere grâu din Egipt. Are loc întâlnirea dintre fraţi şi încerc să îmi închipui ce era în inima şi mintea lor. Iosif arăta ca un egiptean: tuns, ras şi îmbrăcat ca un egiptean veritabil, vorbea egipteana (sau ce limbă se vorbea atunci în Egipt).

Îmi închipui teama din inimile fraţilor lui Iosif când l-au adus pe Beniamin în Egipt. Ajung acolo şi Simeon este scos din închisoare înainte ca ei să se întâlnească cu Iosif. Mai mult de atât, sunt invitatţi la masă, în palatul lui Iosif. Şoc peste şoc. Sunt aşezaţi la masă în ordinea naşterii.

Dar, oare ce era în inima lor când îl aud pe Iosif spunându-i lui Beniamin: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“. Lor nu le-a spus acelaşi lucru. Lor le-a spus că sunt iscoade. De unde ştie acest om, al doilea după Faraon de Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov? Numele Lui Dumnezeu folosit aici este Elohim. De unde ştie acest om de Elohim?  De unde ştie acest om că Elohim dă har?

Dar ... eu ce cuvinte adresez celor cu care mă întâlnesc?
Iosif ştia şi credea că Elohim este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. În faţa fraţilor săi face o declaraţie de credinţă. E una scurtă însă plină de semnificaţie. Spune în alte cuvinte: chiar dacă sunt al doilea după Faraon şi eu aştept har de la Elohim!
Ce spun cuvintele mele?
Arăt prin ele spre Elohim?
Arăt prin ceea ce exprim că cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov?
Cred că Elohim este cel ce dă har?

Cum ar fi să spun: "Dumnezeu să îţi dea har!" în loc de: "Salut / Bună / Bună ziua / La revedere / Pa!" ?