Iosif a ales să creadă în Elohim, în Dumnezeul tatălui său Iacov, în Dumnezeul lui Isaac şi al lui Avraam. A ales să se încreadă în El. A ales să trăiască conform principiilor Lui, să iubească ca El, să slujească ca El, să ierte, să arate îndurare, milă, compasiune ca El. A ales să fie a Lui în ciuda a tot, indiferent de cost şi a decis asta indiferent de situaţia în care a ajuns. A ales să Îl cunoască pe Dumnezeu dincolo de cât îi spusese Iacov, dincolo de cât văzuse şi auzise la tatăl său.
Scriptura nu ne spune ce a decis el însă văd asta din ceea ce observă Potifar, mai marele puşcăriei, Faraon şi cei cu care vine Iosif în contact.
Are loc reîntâlnirea cu fraţii săi. La primele întâlniri le vorbeşte numai prin translator dar discursul lui Iuda îl copleşeşte. Cere să fie lăsat liber cu oamenii veniţi din Cannan. Uşile se închid. Sunt toţi doisprezece în aceeaşi încăpere. Şi Iosif începe să vorbească evreieşte cu ei, să vorbească aceeaşi limbă ca şi ei. Şi spune că e Iosif, că e fratele lor. „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Geneza 45:3
Şoc total. Bine că nu au făcut stop cardiac!
E Iosif! Trăieşte! E al doilea după Faraon!
Iosif trăieşte!
Noi l-am vândut!
Iosif trăieşte, vorbeşte evreieşte!
E el! Văleu!
Visele ce ni le spunea s-au împlinit!
Visele lui erau adevărate!
Din cauza viselor lui l-am vândut!
Ce va face oare cu noi?
Iosif realizează fulgerător ce le trecea lor prin cap şi le spune: "Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. " Geneza 45:5-8
Accentuează că a fost planul Lui Elohim ca să îi scape, să îi salveze.
Fraţii lui Iosif vorbesc despre un Dumnezeu drept, unul care descoperă lucrurile ascunse, unul de care se tem, un Judecător. Iosif însă vorbeşte despre un Dumnezeu care face planuri şi le duce la îndeplinire, care arată îndurare, milă, care iubeşte şi protejează, salvează, vorbeşte despre un Dumnezeu pe care Îl cunoaşte personal.
Îşi lasă emoţiile să fie vizibile şi plânge în faţa lor, îi strânge în braţe. Beniamin e primul îmbrăţişat. Beniamin primeşte mai mult ca ei. Observ că nu mai contează, nu îi mai afectează. E fratele lui drept. Să primească! Şi noi avem suficient. Poate să primească mai mult! E ok! Au învăţat lecţia!
Agonie şi extaz aş pune titlul acestui capitol.
Pleacă de la Iosif şi trebuie să spună tatălui lor că Iosif trăieşte. Minciuna trebuie mărturisită! După 22 de ani, vine momentul adevărului! Şi Iacov nu îi crede! Nici eu nu i-aş fi crezut! Şi ce-ar fi fost la gura mea ...
Dar văzând cu ce au venit, Iacov realizează că Iosif al lui trăieşte. Nu îşi învăţase el băieţii să trimită daruri, să dea daruri din ce e mai bun? Da! Iosif al lui trăieşte! Vrea să îl vadă! Vrea să meargă la el!
Scriptura nu ne spune ce a decis el însă văd asta din ceea ce observă Potifar, mai marele puşcăriei, Faraon şi cei cu care vine Iosif în contact.
Are loc reîntâlnirea cu fraţii săi. La primele întâlniri le vorbeşte numai prin translator dar discursul lui Iuda îl copleşeşte. Cere să fie lăsat liber cu oamenii veniţi din Cannan. Uşile se închid. Sunt toţi doisprezece în aceeaşi încăpere. Şi Iosif începe să vorbească evreieşte cu ei, să vorbească aceeaşi limbă ca şi ei. Şi spune că e Iosif, că e fratele lor. „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Geneza 45:3
Şoc total. Bine că nu au făcut stop cardiac!
E Iosif! Trăieşte! E al doilea după Faraon!
Iosif trăieşte!
Noi l-am vândut!
Iosif trăieşte, vorbeşte evreieşte!
E el! Văleu!
Visele ce ni le spunea s-au împlinit!
Visele lui erau adevărate!
Din cauza viselor lui l-am vândut!
Ce va face oare cu noi?
Iosif realizează fulgerător ce le trecea lor prin cap şi le spune: "Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. " Geneza 45:5-8
Accentuează că a fost planul Lui Elohim ca să îi scape, să îi salveze.
Fraţii lui Iosif vorbesc despre un Dumnezeu drept, unul care descoperă lucrurile ascunse, unul de care se tem, un Judecător. Iosif însă vorbeşte despre un Dumnezeu care face planuri şi le duce la îndeplinire, care arată îndurare, milă, care iubeşte şi protejează, salvează, vorbeşte despre un Dumnezeu pe care Îl cunoaşte personal.
Îşi lasă emoţiile să fie vizibile şi plânge în faţa lor, îi strânge în braţe. Beniamin e primul îmbrăţişat. Beniamin primeşte mai mult ca ei. Observ că nu mai contează, nu îi mai afectează. E fratele lui drept. Să primească! Şi noi avem suficient. Poate să primească mai mult! E ok! Au învăţat lecţia!
Agonie şi extaz aş pune titlul acestui capitol.
Pleacă de la Iosif şi trebuie să spună tatălui lor că Iosif trăieşte. Minciuna trebuie mărturisită! După 22 de ani, vine momentul adevărului! Şi Iacov nu îi crede! Nici eu nu i-aş fi crezut! Şi ce-ar fi fost la gura mea ...
Dar văzând cu ce au venit, Iacov realizează că Iosif al lui trăieşte. Nu îşi învăţase el băieţii să trimită daruri, să dea daruri din ce e mai bun? Da! Iosif al lui trăieşte! Vrea să îl vadă! Vrea să meargă la el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu