descoperirea idolilor

Cand eram copiii, mama avea un intreg razboi cu noi sa ne facem paturile, sa le asezam la dunga, sa batem pernele pana stau in diverse forme, sa stea lucrurile la linie ... Insa nu prea avea castig de cauza ca ... aveam noi o teorie ce o reluam cam in fiecare dimineata: mama, de ce atata risipa de energie sa faci paturile dimineata, sa te lupti cu pernele, cu plapuma, cu o ditamai cuvertura ca seara sa depui alta energie sa iti faci patul cat mai comod? Pana la urma le faceam noi, nu in fiecare dimineata, dungile erau curbe, uneori chiar mari iar pernele aruncate cat de artistic se putea ... insa ceea ce am apreciat la parintii mei a fost ca nu au facut din casa un idol.
Era curat acasa, era frumos, oricand era mancare gatita insa ... nu erau legi peste legi si iar legi. Ne bucuram sa aruncam o perna, sa ne batem pe pat, sa invatam cate un miel cand afara erau - 30 de grade sa sara pe pat spre disperarea mamei care pana la urma se mira de rabdarea noastra ....
Imi aduc aminte de serile cand cantam, imi invatam poeziile si ... mama era regizorul iar tata tinea la intonatie si la mimica ... sau de serile cu povesti din vremea foametei sau a razboiului ... Nu aveam caviar la masa, nici mancaruri fandosite insa, era mancare din belsug si cu bucurie ...
Ma simt atata de ciudat cand sunt invitata in case unde praful e o notiune cam nestiuta, cand dunga e la ea acasa, cand ai cel putin trei seturi de tacamuri si tot atatea pahare si ... am senzatia ca numai in strachini calc ... Poate ca e buna mancarea insa sunt atata de stresata ca nu ma mai bucur de ea ...
E casa mea una de bucurie? E un loc unde altii simt bucuria Lui Dumnezeu ce se manifesta prin mine? E o casa unde te simti liber?
Tin ca in casa mea totul sa fie la linie, sa nu existe urma de praf? Tin ca eticheta sa fie la ea acasa? Sau imi doresc ca sa fie bucurie, pace, relaxare?
Ma trezesc prinsa de griji, de indoieli, framantari si atata ma framant ca imi piere bucuria, cheful de viata ... uit ca e cineva ce vrea sa le poarte ...
Tabieturile mele sunt mai importante ca altii, ca nevoile altora? Parerea, vrerea mea sunt atata de importante incat ceilalti trebuie neaparat sa faca cum spun eu? Numai fericirea mea e importanta?
Mi-am amintit de o experienta nu prea draguta de la primul apartament. Usa de la intrare daca o impingeai mai tare ajungeai in baie cu ea si ... intr-o seara, aud pe cineva urcand scarile ... baga cheia in usa, incearca sa descuie ... eu eram deja paralizata de spaima in pat ... persoana realizeaza ca a gresit usa, asa ca mai urca un etaj, descuie usa si intra in propria casa. Am fost atata de speriata de pericol, mi-am facut griji de fragilitatea usii, am facut tot felul de scenarii, as fi plecat la fratele meu care statea destul de aproape ... insa era aproape miezul noptiii ... Insa ... am inceput sa ma rog: Doamne, eu stiu ca Tu esti aici, stiu ca Tu ma protejezi, stiu ca iti place sa iti dau Tie toate grijile, sa vin cu poverile mele inaintea ta, cu fricile mele. Acum mi-i frica de numa si .... stii ce? Te rog sa ma pazesti si sa pazesti Tu casa ca eu sa ma pot culca si sa dorm. In urmatoarele secunde am adormit si am dormit atata de bine si de profund.
E o lectie importanta pentru mine. Daca vreau sa am pace, daca vreau sa dorm linistita, daca vreau sa fiu fericita, sa imi las idolii - casa, reguli, dungi, etichete, reguli, ingrijorari, poveri sa le duca Isus; eu sa ma odihnesc in El, sa ma bucur in El.
Nu am bucurie pentru ca nu imi predau idolii, nu am libertate pentru ca ma tin de lucruri si nu sunt chemata la o viata de povara ....
Luca 9:23 - 24 : "Apoi a zis tuturor: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze. Fiindca oricine va voi sa-si scape viata o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va mantui."
Romani 12:1 - "Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca."
Incet, incet ... imi descopar idolii, pe unii ii banuiam, de unii sunt socata si de unii mi-i greu sa ma despart insa ... Doamne, ti-i dau Tie pe toti pentru ca vreau sa am bucurie, vreau sa am pace, vreau sa am liniste, vreau sa dorm linistita, vreau sa fiu ca un copil ce adorme in pace, stiind ca Tata e acasa si daca El e acasa, nu se intampla nimic rau.
Vreau bucurie!!!! Indeajuns cu idolii!