vineri, 11 decembrie 2009

"iubind te daruiesti"

"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti". Usor de memorat, usor de sfatuit insa ... greu de aplicat. Cumplit de greu ...
Cum sa ma iubesc? Pai ... asta inseamna narcisism, egoism. Nu e vorba de iubire dusa extrem aici ... ci iubeste-l pe aproapele ca pe tine. Si problema e ca ... nu ma iubesc.
De ce? Pentru ca nu ating standardele de perfectiune ale frumusetii, nu am pozitia materiala perfecta, nu am abilitatile care sa ma scoata in evidenta, nu am IQ-ul de peste 250, nu am terminat studiile la Oxford sau ... cine mai stie pe unde, ... nu am in vene sange albastru, nobil, complexele se simt excelent in mine ... si lista continua ...
Ce nu realizez e ca mi-am inchis inima fata de mine, fata de altii si fata de Dumnezeu. Nu am cum sa il iubesc pe Dumnezeu daca nu ma iubesc pe mine pentru simplul fapt ca eu nu stiu sa iubesc, nu am cum sa ii iubesc nici pe altii. Ma mint pe mine si cred ca ii iubesc pe toti ....
Mi-i inima inchisa in propria minciuna. Nu imi acord iertare, nu imi accept scuzele, deciziile sunt drastice, radicale, neschimbabile in ce ma priveste, chiar de sufar imi tin deciziile crezand ca ma educ, ma fac umana ... cand de fapt ma duc cu pasi repezi spre disperare ....
Dar ... si mai grav mai cred ca daca sunt dura cu mine, altora le pot acorda iertarea, le pot acorda timp sa isi expuna scuzele, deciziile le iau mai cu mila ... nu o fac si ei vad asta si fug de mine rupand pamantul si eu ... culmea ironiei nu vad asta ....
Din punct de vedere fizic, spiritual, emotional inima este cel mai important organ, doar ea simte prezenta Lui Dumnezeu, doar ea ii simte atingerea, Il aude ... dar daca eu am inchis-o chiar de mine ... cum sa imi vorbeasca Dumnezeu?
Pot sa ma cred si sa ma comport ca Sfanta Cella insa ... in realitate sunt vai de steaua mea ... in realitate eu nu am invatat ceva esential: sa ma iubesc, sa ma vad pretioasa, sa ma accept, sa Il las pe Creator sa imi spuna cat de pretioasa sunt ....
E ca si cum mi-i telefonul deconectat total pentru ca facturile nu sunt achitate si mai mult le si ignor si ma mir ca nu ma suna nimeni ...
Ca sa fiu asemenea Lui Hristos trebuie sa imi deschid inima, trebuie sa invat sa imi confrunt propriile atitudini, propria neiubire de mine, propria nebunie a inimii. Trebuie sa il las pe cel ce a creat-o sa o refaca, reconstruiasca ... pentru ca eu mi-am habucit inima si acum e de nerecunoscut ....
Sunt in proces de reconstructie, remodelare, reinvatare a dragostei ....
Invat sa ma iubesc pe mine, pe altii ... si iau lectii despre dragoste, despre cum sa o manifesti, cum sa tratezi pe cei cu care vii in contact de la Dragoste insasi.
Uneori reconstructia e dureroasa ... dupa ani de zile de mazilire a sentimentelor, acum trebuie sparte mentalitatile, ideile, minciunile si ... vindecate ranile ...
Iubind vad valoare din mine, din tine. Iubind vad semnele de dragoste ale Lui Dumnezeu. Iubind acord iubire, iertare, mila, incredere .... iubind ma daruiesc ...

Un comentariu:

Tafnat_Paeneah spunea...

Cor:Iubind te daruiesti cu tot ce-ti apartine
Iubind te daruiesti si uiti orice masura

1.Chiar de-as vorbi toate limbile
Vorbite de oameni si ingeri
Daca nu am iubire sunt doar o arama ce suna
Sau un chimval zanganitor.

2.Chiar daca as profeti
Si-as sti chiar misterele toate
Chiar de-as avea o credinta incat sa mut muntii-n mare
Fara dragoste nu sunt nimic.

3.Chiar daca as imparti saracilor tot ce-i al meu
Chiar de mi-as da trupul meu in flacari sa fie ars
Nu mi-ar folosi la nimic.