Sarbatoresc, sunt zile de sarbatoare, cadouri, zambete, Mos Craciun in tot felul de costumatii, Craciunite care mai de care mai dezbracate si mai voluptoase, muzica despre domni ce pleaca la vanatoare, despre colindatori, despre o colinda ce e dusa din casa in casa ... despre o iesle, un staul, un copil ... caruia i se spune Printul Pacii ..
Printul cui? A pacii? Dar, ce e pacea? Dex-ul spune: armonie, fara razboi, intelegere si mai spune ca (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
Nu mai inteleg nimic, ce fel de Print al pacii esti Tu daca eu am liniste dupa moarte? Adica mai e o viata dincolo de moarte in care pot avea pace? Si, de ce as avea nevoie de liniste daca ni se spune ca nu mai e nimic dupa moarte? Ideea asta combate ce zici Tu, ca ai venit pe pamant si ca cine crede in Tine va avea viata vesnica. Tu spui despre o alta viata, o viata ce nu se termina? Tu ai venit sa aduci pacea? Ce fel de pace? Cum o pot avea? Crezand in Tine? Dar ... vezi Tu Doamne, conceptiile Tale par demodate, stii ... Tu nu prea esti prietenul placerilor, a ideilor noastre despre viata, apoi ... daca Tu ai creat lucrurile in ordine, de ce e atata dezordine? De ce nu vii cu tunete si fulgere sa asezi lucrurile la loc, de ce ceea ce numim noi bun Tu vezi rau, de ce ne-ai lasat sa alegem sa Te iubim si nu ne-ai creat setati sa facem asta? Apoi, mai e si repulsia asta a mea fata de notiunea pacat, eu i-as gasi inlocuitori sau l-as scoate din vocabular.
Profetiile spun ca Tu te vei intoarce sa iei acasa (adica o alta decat cea de aici) pe cei ce cred in Tine, intr-o lume unde copiii se vor juca cu leii, unde nu va exista razboi, unde totul va fi in armonie, unde va exista apa in desert, animalele ce acum imi provoaca fiori vor paste iarba si nu-mi vor face rau. Pare o lume de SF si se spune ca va fi pace.
Intr-un fel sunt pe marginea a doua prapastii si .... stii ce ma incurca tare Doamne, ... una din prapastii, si anume asta reala de aici e plina de lumina. Stirile de la ora 5 vezi si Tu cum sunt: crima, violuri infioratoare, stiri de-ti sta mintea in loc si toate astea pentru ca cica cautau pacea cei ce le comit. De partea cealalta e mai mult o perdea, aud soapte, aud vesti de acolo, ca niste flash-uri ce tin o secunda sau doua si ma fac curioasa ... Nu poti da perdeaua la o parte ca sa imi fie mai usor?
Si stii Doamne, tot ceea ce Tu numesti pacat e asa de frumos ambalat, e atata de colorat, de ispitiror, ma provoaca sa muncesc mai mult si mai mult pentru a-mi satisface nu stiu ce moft si chiar de devin nervoasa de la asta ... daca nu merg in rand cu ceilalti ma simt retardata, ciudata, .....
Nu puteai si Tu sa ne programezi sa ascultam, sa facem cum si ce zici Tu? Uite stii, oamenii de stiinta au inventat computerele, au inventat robotii si ... stiu ca stii ca robotii astia sunt inteligenti si fac multe chestiii ... dar e ciudat ca nu se pot inventa sentimentele, ei raman in stand-by cand si-au terminat sarcinile de efectuat, nu pot sa planga alaturi de mine cand eu sufar, pot chiar compune muzica insa mi se pare comic ce fac ei insa nu imi inalta sufletul ca o pieasa scrisa de Enescu al nostru sau ca un concert dirijat de Sergiu Celibidachi ...
Mi-am dorit sa fiu un robotel ... ce tare ar fi fost, nu? Am vazut filme SF, filme unde extraterestii inarmati pana in dinti, cu armuri sofisticate si tot felul de butoane ce trebuie manevrate, zboara din galaxie in galaxie si ... sunt uimiti de planeta asta mica numita Pamant, si-l viziteaza ... insa sunt dezamagita de extraterestii astia din filme ... le place de oameni, ajung sa vrea sa devina oameni, pentru ca oamenii au sentimente, plang, rad, se indragostesc, din dragoste isi impart painea, haina, casa, masa, isi fac cadouri, iarta cand nu are nici o logica iertarea ...
Ai creat omul dupa Chipul si asemanarea Ta, ai pus sentimente in el, dorinte, l-ai facut uman, i-ai dat inteligenta, i-ai dat putere de discernere ... atunci de ce ne tinem neparat sa ne justificam comportamentul crezandu-ne maimute evoluate sau moluste explodate?
Citesc despre Eden, despre Adam si Eva ... despre cum traiau ei acolo si cam bate SF-urile pe care le citesc sau vad si ... nu pot sa nu ma gandesc la cat de departe si cat de contrastanta e lumea in care traiesc, am rasturnat valorile si ideile Tale ... traind dupa alea noastre ....
Am ajuns sa platesc succesul unora indiferent de metodele prin care au ajuns sus, imi pierd ore si zile in sir uitandu-ne la vietile unor oameni ce nu au nici o valoare insa arata "bine" si au bani si visez sa fiu ca ei. "Carpe diem" (traieste clipa) imi urla in gura mare sa traiesc acum, aici, senzatii tari, placeri fara margini, pot avea orice indiferent de metode - doar se aplica legea junglei, nu? Adica supravietuieste cel mai puternic. Nu conteaza ca cel ce moare mi-i prieten, ruda, vecin, de ce sa nu am eu ce are el?
Sunt incurajata sa imi exprim sentimentele, oricare ar fi ele si in stare cat mai bruta, cat mai naturala - nu conteaza cat si pe cine ranesc, e corect si normal sa iti descarci energiile pozitive si negative ... trebuie sa iti pastrezi echilibrul.
Si, trebuie sa muncesc, sa muncesc ca sa am, sa am, sa am, sa am. O casa mai mare, mai multe case, o masina cu multi cai putere, doua, trei, mai multe, aur, pietre cat mai pretioase ... Casele de moda cele mai scumpe ce ma arata cat mai scump dezbracata ... trebuie sa am ....
Apoi ... e normal ca si statul sau altii sa aibe grija de mine, sa imi dea ... la nesfarsit, tot ce vreau eu, daca s-ar putea sa ma pensionez imediat ce stiu sa completez un CEC in alb ar fi perfect ... sunt atatea plaje ce ma asteapta, sunt atatea statiuni unde sa ma odihnesc, unde sa lenevesc ....numind asta relaxare si distactie ...
Mancarurile sofisticate sa nu aibe nici un secret pentru mine, indiferent de pret, de tara in care le degust chiar daca imi distrug organele interne ... se merita ... doar odata traiesc, nu?
Si apoi Doamne, placerea ... stii tu care, de ce o numesti necuratie? Uita-te si Tu ca MTV, sau pe internet ... e o intreaga industrie, se fac bani cat nu s-a facut nici din petrol sau aur ... ei, nu stiu eu tot ce e dedesubt insa tinand cont ca am instincte animalice, ele trebuie rezolvate, nu esti de acord?
Ambalat frumos, in surle si trambite pacatul e atata de frumos mascat, coafat, machiat ca ... uneori prea tarziu realizez ca nu ma duce pe calea pacii, nu ma duce spre sanatate ...Gandesc despre cei ce au vazut si vad in toate tentatiile ce ma inconjoara ca-s invechiti, retarzi, au ochelari de cal sau ... cine stie ce-mi mai trece prin cap ...
Ma vad prinsa ca-ntr-un vartej: a avea, a deveni, a gusta, a poseda, a ma relaxa ... ma prind mrejele, ma leaga ... si de cealalta parte a prapastiei Tu spui ca ma eliberezi, insa ... nu aud decat soapte de dincolo din cealalta lume, nu e nimic clar, concret ..
Apoi, daca vreau sa am pacea de care zici Tu trebuie sa cred in Tine, sa ascult de ce zici Tu, sa astept cand Tu imi spui sa astept si mie mi se pare o eternitate sau ca ai uitat de mine si ceilalti rad de mine ... blandetea, bunatatea, dragostea fata de semeni par idei ciudate , irealiste ...
Sunt zilele Craciunului si ... e sarbatoarea Ta de nastere, e petrecerea Ta dar ... Tu nu esti invitat, nu e loc de ideile Tale, de sfaturile Tale, ... ai cam strica cheful daca ai veni ...
Doamne, imi pare rau ca am preferat sa ma cred maimuta evoluata si sa nu ma mai consider om, creat dupa chipul Tau, am preferat sa vad raul bine chiar de-a fost amar, amar, amar si a adus suferinta in inima, suflet, trup si minte si mie si celor de langa mine, imi pare rau ca am dat o petrecere de ziua Ta insa Te-am trimis la plimbare cu "retardatii", invechitii, cei labili emotional ce au nevoie de o carja ca sa poata si e trece prin societate.
Doamne, Tu nu ai venit sa aduci amanare, ai venit sa aduci vindecare in mine, in fiinta mea, in lume, ai venit sa aduci pacea in inima cand iadul sta in picioare urlandu-mi Carpe diem, urlandu-mi ca dorintele animalice sunt primordiale indiferent de costul pentru mine si ceilalti, strigandu-mi ca trebuie sa am confort si ca nu conteaza ceilalti, ai venit sa aduci pace cand moartea e aici langa mine cu cei dragi pe catafalc, sa aduci pace cand tot ce am strans e luat de foc, apa, dezastre sau altii, sa aduci pace cand furtuna a devenit tsunami asta facandu-ma ciudata celor de langa mine, ai venit sa aduci pacea ce nu o gasesc pe nici o plaja, in nici o statiune, in nici o casa, masina, avutie, placere sofisticata sau animalica. E o pace ce vine din alta lume ....
Refuz sa ma cred maimuta dezvoltata si evoluata, refuz sa traiesc Carpe diem, refuz placerile frumos ambalate, refuz sa ma cred animal, refuz sa fiu sofisticata ... pentru ca Te-am vazut, Te-am auzit, Te-am simtit in furtuni, in tsunami, in razboaie, in lupte, langa catafalc, in boala, durere ... am pacea Ta cand Iadul urla, cand totul se naruie ...
Oricare ar fi costul refuzului meu, vreau pacea ce o aduci Tu ... Print al Pacii.
Printul cui? A pacii? Dar, ce e pacea? Dex-ul spune: armonie, fara razboi, intelegere si mai spune ca (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
Nu mai inteleg nimic, ce fel de Print al pacii esti Tu daca eu am liniste dupa moarte? Adica mai e o viata dincolo de moarte in care pot avea pace? Si, de ce as avea nevoie de liniste daca ni se spune ca nu mai e nimic dupa moarte? Ideea asta combate ce zici Tu, ca ai venit pe pamant si ca cine crede in Tine va avea viata vesnica. Tu spui despre o alta viata, o viata ce nu se termina? Tu ai venit sa aduci pacea? Ce fel de pace? Cum o pot avea? Crezand in Tine? Dar ... vezi Tu Doamne, conceptiile Tale par demodate, stii ... Tu nu prea esti prietenul placerilor, a ideilor noastre despre viata, apoi ... daca Tu ai creat lucrurile in ordine, de ce e atata dezordine? De ce nu vii cu tunete si fulgere sa asezi lucrurile la loc, de ce ceea ce numim noi bun Tu vezi rau, de ce ne-ai lasat sa alegem sa Te iubim si nu ne-ai creat setati sa facem asta? Apoi, mai e si repulsia asta a mea fata de notiunea pacat, eu i-as gasi inlocuitori sau l-as scoate din vocabular.
Profetiile spun ca Tu te vei intoarce sa iei acasa (adica o alta decat cea de aici) pe cei ce cred in Tine, intr-o lume unde copiii se vor juca cu leii, unde nu va exista razboi, unde totul va fi in armonie, unde va exista apa in desert, animalele ce acum imi provoaca fiori vor paste iarba si nu-mi vor face rau. Pare o lume de SF si se spune ca va fi pace.
Intr-un fel sunt pe marginea a doua prapastii si .... stii ce ma incurca tare Doamne, ... una din prapastii, si anume asta reala de aici e plina de lumina. Stirile de la ora 5 vezi si Tu cum sunt: crima, violuri infioratoare, stiri de-ti sta mintea in loc si toate astea pentru ca cica cautau pacea cei ce le comit. De partea cealalta e mai mult o perdea, aud soapte, aud vesti de acolo, ca niste flash-uri ce tin o secunda sau doua si ma fac curioasa ... Nu poti da perdeaua la o parte ca sa imi fie mai usor?
Si stii Doamne, tot ceea ce Tu numesti pacat e asa de frumos ambalat, e atata de colorat, de ispitiror, ma provoaca sa muncesc mai mult si mai mult pentru a-mi satisface nu stiu ce moft si chiar de devin nervoasa de la asta ... daca nu merg in rand cu ceilalti ma simt retardata, ciudata, .....
Nu puteai si Tu sa ne programezi sa ascultam, sa facem cum si ce zici Tu? Uite stii, oamenii de stiinta au inventat computerele, au inventat robotii si ... stiu ca stii ca robotii astia sunt inteligenti si fac multe chestiii ... dar e ciudat ca nu se pot inventa sentimentele, ei raman in stand-by cand si-au terminat sarcinile de efectuat, nu pot sa planga alaturi de mine cand eu sufar, pot chiar compune muzica insa mi se pare comic ce fac ei insa nu imi inalta sufletul ca o pieasa scrisa de Enescu al nostru sau ca un concert dirijat de Sergiu Celibidachi ...
Mi-am dorit sa fiu un robotel ... ce tare ar fi fost, nu? Am vazut filme SF, filme unde extraterestii inarmati pana in dinti, cu armuri sofisticate si tot felul de butoane ce trebuie manevrate, zboara din galaxie in galaxie si ... sunt uimiti de planeta asta mica numita Pamant, si-l viziteaza ... insa sunt dezamagita de extraterestii astia din filme ... le place de oameni, ajung sa vrea sa devina oameni, pentru ca oamenii au sentimente, plang, rad, se indragostesc, din dragoste isi impart painea, haina, casa, masa, isi fac cadouri, iarta cand nu are nici o logica iertarea ...
Ai creat omul dupa Chipul si asemanarea Ta, ai pus sentimente in el, dorinte, l-ai facut uman, i-ai dat inteligenta, i-ai dat putere de discernere ... atunci de ce ne tinem neparat sa ne justificam comportamentul crezandu-ne maimute evoluate sau moluste explodate?
Citesc despre Eden, despre Adam si Eva ... despre cum traiau ei acolo si cam bate SF-urile pe care le citesc sau vad si ... nu pot sa nu ma gandesc la cat de departe si cat de contrastanta e lumea in care traiesc, am rasturnat valorile si ideile Tale ... traind dupa alea noastre ....
Am ajuns sa platesc succesul unora indiferent de metodele prin care au ajuns sus, imi pierd ore si zile in sir uitandu-ne la vietile unor oameni ce nu au nici o valoare insa arata "bine" si au bani si visez sa fiu ca ei. "Carpe diem" (traieste clipa) imi urla in gura mare sa traiesc acum, aici, senzatii tari, placeri fara margini, pot avea orice indiferent de metode - doar se aplica legea junglei, nu? Adica supravietuieste cel mai puternic. Nu conteaza ca cel ce moare mi-i prieten, ruda, vecin, de ce sa nu am eu ce are el?
Sunt incurajata sa imi exprim sentimentele, oricare ar fi ele si in stare cat mai bruta, cat mai naturala - nu conteaza cat si pe cine ranesc, e corect si normal sa iti descarci energiile pozitive si negative ... trebuie sa iti pastrezi echilibrul.
Si, trebuie sa muncesc, sa muncesc ca sa am, sa am, sa am, sa am. O casa mai mare, mai multe case, o masina cu multi cai putere, doua, trei, mai multe, aur, pietre cat mai pretioase ... Casele de moda cele mai scumpe ce ma arata cat mai scump dezbracata ... trebuie sa am ....
Apoi ... e normal ca si statul sau altii sa aibe grija de mine, sa imi dea ... la nesfarsit, tot ce vreau eu, daca s-ar putea sa ma pensionez imediat ce stiu sa completez un CEC in alb ar fi perfect ... sunt atatea plaje ce ma asteapta, sunt atatea statiuni unde sa ma odihnesc, unde sa lenevesc ....numind asta relaxare si distactie ...
Mancarurile sofisticate sa nu aibe nici un secret pentru mine, indiferent de pret, de tara in care le degust chiar daca imi distrug organele interne ... se merita ... doar odata traiesc, nu?
Si apoi Doamne, placerea ... stii tu care, de ce o numesti necuratie? Uita-te si Tu ca MTV, sau pe internet ... e o intreaga industrie, se fac bani cat nu s-a facut nici din petrol sau aur ... ei, nu stiu eu tot ce e dedesubt insa tinand cont ca am instincte animalice, ele trebuie rezolvate, nu esti de acord?
Ambalat frumos, in surle si trambite pacatul e atata de frumos mascat, coafat, machiat ca ... uneori prea tarziu realizez ca nu ma duce pe calea pacii, nu ma duce spre sanatate ...Gandesc despre cei ce au vazut si vad in toate tentatiile ce ma inconjoara ca-s invechiti, retarzi, au ochelari de cal sau ... cine stie ce-mi mai trece prin cap ...
Ma vad prinsa ca-ntr-un vartej: a avea, a deveni, a gusta, a poseda, a ma relaxa ... ma prind mrejele, ma leaga ... si de cealalta parte a prapastiei Tu spui ca ma eliberezi, insa ... nu aud decat soapte de dincolo din cealalta lume, nu e nimic clar, concret ..
Apoi, daca vreau sa am pacea de care zici Tu trebuie sa cred in Tine, sa ascult de ce zici Tu, sa astept cand Tu imi spui sa astept si mie mi se pare o eternitate sau ca ai uitat de mine si ceilalti rad de mine ... blandetea, bunatatea, dragostea fata de semeni par idei ciudate , irealiste ...
Sunt zilele Craciunului si ... e sarbatoarea Ta de nastere, e petrecerea Ta dar ... Tu nu esti invitat, nu e loc de ideile Tale, de sfaturile Tale, ... ai cam strica cheful daca ai veni ...
Doamne, imi pare rau ca am preferat sa ma cred maimuta evoluata si sa nu ma mai consider om, creat dupa chipul Tau, am preferat sa vad raul bine chiar de-a fost amar, amar, amar si a adus suferinta in inima, suflet, trup si minte si mie si celor de langa mine, imi pare rau ca am dat o petrecere de ziua Ta insa Te-am trimis la plimbare cu "retardatii", invechitii, cei labili emotional ce au nevoie de o carja ca sa poata si e trece prin societate.
Doamne, Tu nu ai venit sa aduci amanare, ai venit sa aduci vindecare in mine, in fiinta mea, in lume, ai venit sa aduci pacea in inima cand iadul sta in picioare urlandu-mi Carpe diem, urlandu-mi ca dorintele animalice sunt primordiale indiferent de costul pentru mine si ceilalti, strigandu-mi ca trebuie sa am confort si ca nu conteaza ceilalti, ai venit sa aduci pace cand moartea e aici langa mine cu cei dragi pe catafalc, sa aduci pace cand tot ce am strans e luat de foc, apa, dezastre sau altii, sa aduci pace cand furtuna a devenit tsunami asta facandu-ma ciudata celor de langa mine, ai venit sa aduci pacea ce nu o gasesc pe nici o plaja, in nici o statiune, in nici o casa, masina, avutie, placere sofisticata sau animalica. E o pace ce vine din alta lume ....
Refuz sa ma cred maimuta dezvoltata si evoluata, refuz sa traiesc Carpe diem, refuz placerile frumos ambalate, refuz sa ma cred animal, refuz sa fiu sofisticata ... pentru ca Te-am vazut, Te-am auzit, Te-am simtit in furtuni, in tsunami, in razboaie, in lupte, langa catafalc, in boala, durere ... am pacea Ta cand Iadul urla, cand totul se naruie ...
Oricare ar fi costul refuzului meu, vreau pacea ce o aduci Tu ... Print al Pacii.
5 comentarii:
Dacă vorba e să înaintăm în viaţă, trebuie să înţelegem faptul că ceea ce e "bunişor" e foarte diferit de ceea ce este "cel mai bun".
Superb!
Am citit tuturor din casă!
Mulţumesc că te-ai înscris să urmăreşti Psalmdedor!
Se pare că şi eu voi fi des pe aici :)
si ca sa ajungi la ce e cel mai bun uneori trebuie sa suferi, sa astepti, sa ... gandesti, sa decizi ;)
Mariana draga, multumesc frumos ;)
te-am vizitat inca de dimineata ;) asa ca ... nu scapi usor de mine ;)
Aloha everyone, great forum I have found It very helpful and its helped me so much
I hope to give something back & assist others like this chat board has helped me
_________________
[url=http://iphoneusers.com]unlock iphone 4.2.1[/url]
Great blog, thanks. I really like it.
Trimiteți un comentariu