sfetnic ...

Am un cuvant care imi tot sta ca un pitic pe creier si vrea analizat ... sfetnic. Din povesti stiu ca sfetnicii stateau langa regi, erau oameni destepti, intelepti, diplomati, care stiau sa faca politica si sa dea sfaturi pentru binele tarii. Dar mai erau si altfel de sfetnici care numai binele tarii nu il voiau ...

Despre Mesia ne spune Isaia, in capitolul 9 cu versetul 6, ca va fi numit: "Sfetnic, minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii."  יָעַץ  ya`ats {yaw-ats'}= to advice = a consilia, sfatui.

Sfetnic ar insemna un consilier, psiholog, om de incredere, prieten, cineva care sa ma ajute sa rezolv o problema sau mai multe. Termenul de consilier e mult mai acceptat decat de psiholog, desi incet incet se incetateneste ideea ca nu numai nebunii au nevoie de psiholog. Dar ca sa ma duc la consilier, sfetnic, psiholog trebuie sa am o problema. Mai mult de atat ... trebuie sa recunosc eu ca am o problema. 

Bine, bine ... la un consilier, psiholog pamantean ma duc si ii spun eu acolo verzi si uscate insa aici e vorba despre Mesia. Iar El este Dumnezeu si om. Deci nu Il pot pacali, nu pot sa ii spun varianta mea, nu ma pot ascunde ... 

Multa vreme m-am framanat cu o idee. Cum sa ma duc la Isus si sa ii spun Lui tot? Sa ii povestesc eu ca imi place cum canta pasarelele la ore matinale? Ca imi place melodia facuta de greierii de afara? Ca ma distreaza cum se mustaceste cainele cand e trezit de vrabiile ce sporovaiesc afara? Ca ma enerveaza pisicile ce se lipesc de mine imediat ce ma vad pe afara? Ca imi place sa ma uit la forma norilor si ca uneori ma intreb de ce sclipesc stelele in noapte? Pai astea is chestii de visatori ... El nu are alta treaba? Adica sa ma duc sa Il plictisesc cu "prostiile" mele?

Am doua versete care ma provoaca sa merg sa vorbesc cu Isus. "Stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau." Romani 8:28 

"Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda." 1 Corinteni 10:13

Orice se petrece in viata mea, orice se intampla cu mine este stiut de Isus. Nu este nimic care sa ma afecteze, doara, provoace, deranja, surprinde fara ca El sa nu stie. Adica imi stie gandurile, visele, idealurile, dorintele, cum se manifesta celulele in organismul meu, ce boli ma pandesc sau ma ataca ... stie totul despre mine si din mine, de langa mine, de deasupra, dedesubt ... 

La prima vedere pare ciudat, infricosator ... insa cand El imi e Domn, Mantuiror se schimba datele problemei. Dar nu vreau sa uit ca El imi e Mire si eu ma pregatesc sa fiu mireasa. Sunt in perioada in care ma pregatesc de nunta, va fi nunta Mielului, a Celui ce si-a dat viata pentru mireasa Lui, pentru biserica. Si, conform traditiei evreiesti, imediat dupa anuntarea logodnei incepe perioada cand mirele si mireasa nu se vad pentru un an sau cat stabilesc ei. In aceasta perioada se pregatesc de nunta. Mirele pregateste casa pentru mireasa lui. Iar Mireasa se pregateste pentru rolul in care va intra si-si pregateste rochia, zestrea cu care va pleca in casa Mirelui.

Cu unii prieteni pot discuta multe din visele mele, din dureri, pot planui insa ... nu le pot spune totul. Am luat provocarea de a discuta cu Isus despre orice in serios. Si la inceput ma simteam ciudat ... intrebandu-ma: ma aude? cum reactioneaza? daca ma pune la colt pentru ideile mele crete? Numai ca uitam ceva esential: pe El nu Il surprinde nimic din ceea ce fac eu pentru ca El stie dinainte ce va fi cu mine.

Cantecul pasarilor dimineata e un cadou de la El ... stie ca imi place sa le aud. Stelele scanteind in noapte sunt daruri pentru mine. Soarele oglindindu-se in stropii de roua imbiindu-ma sa ii admir cand se leagana pe frunzele verzi si sanatoase ...  

Mesia, Isus, Dumnezeu si om, va reveni sa isi ia mireasa, adica biserica ACASA. Biserica nu inseamna cladirile pompoase sau mai putin faloase ci oamenii care au decis sa creada in El, in jerfta Lui pe cruce, care cred ca sangele curs acolo pe dealul Golgotei le poate spala pacatul, trecutul, ii poate elibera de tot si devin parte a bisericii. Biserica e un organism viu format din oameni care aleg sa creada in Isus. 

El imi e Sfetnic, consilier, psiholog, psihoterapeut, doctor, profesor, prieten ... Cum sa nu ii spun Lui ce si cine ma enerveaza? Cum sa nu ii spun tot cand in mine e furtuna de ganduri, idei? Cu cine sa ma sfatui cand ganduri de razbunare cresc ca si aluatul ce e gata sa dea pe dinafara? Cui sa ma plang cand imi tipa maseaua in gura? Cu cine sa discut planurile mele de viitor daca nu cu El? 

Da, le discut si cu oamenii de langa mine. Insa ... numa intr-o oarecare masura. Depinde de increderea ce o am in ei. Si pentru ca m-am fript bine de tot ... suflu si-n inghetata. Imi place sa stau la povesti cu Isus, nu Il plictisesc, nu imi zice ca-s nebuna, nu rade de mine ca sa ma umileasca, nu ma trimite la plimbare scuzandu-se ca nu are timp de mine ... Stie ce sa imi spuna, cum sa ma certe, mustre ... 

Am gasit un material cu o predica a lui Richard Wurmbrand si nu ma pot abtine sa nu il postez.