De joi dimineata, o bucata dintr-un verset, ma provoaca sa imi canalizez gandurile ... mai inspre Tata. "Cauta Fata Mea!". Psalmul 27:8.
Dar ...
Nu doar sa Il stiu aproape.
Nu doar sa stiu ca exista.
Nu doar sa cred in El.
Nu doar sa ma incred in El.
Nu doar sa stiu despre El.
Nu doar sa Il iubesc.
Nu doar sa ma stiu sub protectia aripilor Lui.
Nu doar sa ma stiu in palma Sa.
Sa Ii caut Fata.
Sa ma uit la ochii Lui, in ochii Lui.
Sa ii vad trasaturile Fetei.
Aici pe pamant, cu ochii astia fizici, nu o pot vedea!
As muri daca L-as vedea.
As muri daca L-as vedea.
Nici ingerii nu Ii vad Fata, nici serafimii, heruvimii ...
Dar ...
Ce caut?
Unde aleg sa ma uit?
Ce vreau sa vad?
La cine ma uit pe masa de operatie?
Pe cine caut cand durerea parca imi farama corpul?
La cine ma uit cand suferinta ... de orice natura vrea sa ma sugrume?
Fata cui o caut cand dezamagirea ... paralizeaza parca si sangele in vene?
"Cauta Fata Mea!"
"Inima îmi spune din partea Ta: „Caută faţa Mea!“ Doamne, faţa Ta o caut! "
4 comentarii:
Poate a căuta Fața Lui înseamnă a petrece orice clipă știindu-I ochii asupra ta. Comportamentul se schimbă. Inevitabil.
Și chiar dacă nu-I vedem expresia Feței, L-am putea ruga să nu-Și întoarcă El Fața de la noi.
Asta a devenit rugaciunea mea: arata-mi Fata Ta!
Privirea mea este ridicata in sus, iar ochii-mi stau atintiti spre El, pentru ca NIMENI nu este ca EL !
Te imbratisez, Cella
Si chiar daca ma uit in jos ... si acolo intalnesc privirea Lui. Pentru ca El e langa mine!
Shabat Shalom Monna!
Trimiteți un comentariu