miercuri, 31 octombrie 2012

alegeri ....

Un aspect al filosofiei care mi-a placut foarte mult a fost compartimentarea vietii in sertare si sertarase. Cumva esti disecat in emotional, sufletesc, spiritual, fizic, ... Apoi, problemele intr-un sertar, educatia intra in alt domeniu, viata privata e viata privata, cea publica nu se prea intrepatrunde cu cea privata, credinta e in cel mai ascuns si dosit sertaras al sertaraselor. Mi-a placut enorm sa fac asta. Sa incerc sa imi cataloghez fiinta asa si s-o asez in sertare. Ani la rand am incercat sa nu deschid anumite sertare. Le-am incuitat, sigilat ... cumva am incercat sa axfisiez ce-i in ele.

Il acceptasem pe Isus ca Domn al vietii mele ... dar eu inca imi aveam sertarasele mele. Gandeam cu mintea mea de atunci ...ca nici macar El nu putea sa se ocupe de ele. Predarea tuturor a fost si este un proces lung si uneori foarte dureros ...

Ma aseman mai mult decat as vrea sa recunosc cu evreii vremii lui Isaia. Teoretic, ei stiau tot ce trebuie facut si faceau in mod practic ce stiau teoretic. Insa ideile lor de viata erau compartimentate in sertarase. Aveau filosofiile lor, ideile dupa care isi croiau si traiau viata. Viata religioasa era in sertarasul ei, se deschidea in anumite zile, trebuiau sa faca aia si aia si aia, sa rosteasca rugaciunea aia si aia, sa se imbrace asa si asa, sa manance carne sau sa nu manance carne, sa tina post sau nu, .... era un set de reguli pe care le respectau.

Vine Isaia la ei si le spune in fata crudul adevar. Viata nu e compartimentata. Viata e un intreg. Domnul asa a facut-o si asa trebuie tratata. Ce faceti voi nu e conform cu ce spune El. Credeti ca sa faceti ce spune El si faceti de fapt ce vreti voi. Insa ... asa nu se poate!

Daca aleg sa imi traiesc viata in filosofia adoptata, nu pot sa Il acuz pe Dumnezeu de consecintele ce le traiesc.
Daca aleg sa nu Il cunosc, nu pot sa Il acuz de durerile si necazurile mele.
Daca aleg sa imi fac ritualul - datoria, nu ma pot astepta la o viata implinita ca si cum ceva magic ar trebuie sa se declanseze daca eu mi-am facut "datoria".
Dumnezeu nu vrea sa Il cunosc de la stiri, de la altii, din povesti, auzite.
Aud mereu ca numai prostii, needucatii, labilii emotionali, cei mai "slabi de inger" vorbesc despre El si cred in El. Numai ca realitatea e alta. Cei ce Il cunosc au citit, studiat, analizat, probat si luat decizia de a crede. Decizia si batalia a fost la nivelul mintii. Credinta vine in urma auzirii, studierii, acceptarii Adevarului.

Am decis sa ascult de ceea ce spune Domnul si asta imi revolutioneaza viata mai mult decat mi-am inchipuit. In lumina Cuvantului Sau realizez ca o gramada de prostii si-au facut cuib in mintea mea. Acestea trebuie dezradacinate, smulse si scoase afara. Studiind Scriptura si incercand cat pot eu de bine sa o aplic ... realizez cat de falsa eram si cat de departe de El.

Nu-mi place sa ma targuiesc la preturi ... cat mi s-a cerut atat dau. E ca si cum as insela omul. Insa nu acelasi lucru L-am facut cu Domnul. Am incercat sa negociez poruncile Lui. "Nu s-ar putea sa le modernizam Doamne. No, uite si Tu ... suntem intr-un secol mai modern, mai tehologizat, mai inteligent. Zi si Tu, nu am dreptate? Cei din vechime erau mai ... hai sa nu zic redusi insa nu atat de intelepti ca noi." Acum insa mi-i jena de mine si de scuzele mele de doi bani.

Domnul vrea ascultare ... nu negociere. Negocierea inseamna neascultare.
Cum pot sa spun ca Il ascult cand eu incerc sa negociez ce sa ascult si ce nu, cand incerc sa Il trag pe sfoara?
O alta descoperire socanta a fost sa vad ca nu stiu sa fac deosebirea intre bine si rau ... era un amalgam cetos acolo. Nu stiam ce e bine si ce nu pentru ca decisesm sa-mi negociez binele si raul.

Ca si poporul Israel din vremea lui Isaia am nevoie de transformare si rascumparare, regenerare.
Aleg sa nu imi mai negociez adevarurile, ideile despre lume si viata si sa studiez ce spune Domnul in Cuvantul Sau si sa imi insusesc si traiesc Adevarul Lui.

4 comentarii:

Oana spunea...

Bun text, Cella. De pus în minte şi la suflet. Ne şi tulbură...un semn că are miez.
E greu să facem ce îţi propui. E o chestiune de alegere, cum bine spui. E mult mai uşor să "negociem". Până la urmă vom culege roadele a ceea ce am semănat. Viaţa însă ne oferă de multe ori şi altfel de roade, ce nu ne aparţin, dar suntem nevoiţi să le înghiţim.
Îţi admir credinţa şi voinţa de a te îndrepta permanent. Nu e puţin lucru.

cella profiri spunea...

Oana,
nu e usor procesul acesta, e socant, dificil, anevoios, uneri cu lacrimi insa am decis sa cred si sa cresc.

M-am saturat sa stau ca un copil in fund care da din picioare pentru ca refuza sa creasca.

Livius spunea...


Exista unele persoane carora le plac macii. Mai ales cei rosii.
Exista persoane carora le plac margaretele, mai ales cele albe. Si mai exista si altele multe, dar nu le spun acum !

cella profiri spunea...

Macii nu ar avea atata farmec daca nu ar fi langa margarete si margaretele nu ar fi atata de frumoase daca nu ar fi laga maci ;)