secretul ... casniciei

Căsătoriți de multişor,
Secrete, ei, nu mai aveau.
Doar o cutie-n dulăpior...
De care amandoi ştiau..,

Dar ea-l rugase insistent
Secretul ei, ea, sa rămână.
Şi el, oricum mai neatent,
Uită cutia ... intr-o lună.

Trecură anii, cam 60,
Si ea căzu la pat, de boală,
Atunci cutia, « secretul » deci,
Il prezenta şi lui, in poală.

Era-n cutie, din croşet,
Doar o papuşă mititică
Şi langă ea, într-un pachet
O sumă de bani « frumuşică»...

- Bunica, de mult, m-a`nvățat,
Că: - Dacă vrei « casa »să-ți meargă,
Atunci când el te-a suparat,
Fă din croşet, papuşa-ntreagă....

Să nu te cerți! El fericit,
C-a supărat-o doar o dată,
Întreabă, tot nedumerit
- Şi suma de bani adunată????

Atunci cu-o voce alterată
Şi cu un zămbet tremurând :
- Suma a fost cumulată,
Vănzând papuşile, pe rând.....

Povestea asta o stiam insa nu in versuri. Acum o public cu permisiunea autoarei Berg Ika.