joi, 11 octombrie 2012

de la teorie la practica

Cumva obsesiv, revin la cateva versete din capitolul asta din Isaia 26.

"3 Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.

 4 Încredeţi-vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în DOMNUL, aveţi o stâncă veşnică! "

Am decis sa ma incred in Domnul ca sa imi dea pacea.
Am decis sa cred ca in Isus gasesc salvarea si ca El e Mantuitorul, Vindecatorul, Lumina.
Am decis sa accept ca El e Calea spre viata, Adevarul si Viata pentru ca vreau sa traiesc.

Am decis multe gandind, punand in cumpana si cantarind cam ce castig eu. Dincolo de "castigul meu", cine e Cel in care ma incred? Isaia ii spune in versetele astea Stanca, Cel ce da pacea si asigura pacea.

In mijlocul furtunilor vietii, depresiilor, durerilor fizice si sufletesti, in cine am incredere?
In oameni?
Upps!
M-am fript cu ei asa ca .... doar cat e super strict necesar si atat.
Si totusi?
Sufletul tanjeste sa se ancoreze in ceva, in cineva!
In bani?
Devalorizarea e in pas cu moda .... se duce totul ca un fum si raman cu mainile goale.
In cine sa ma incred?
In cineva care nu ma tradeaza!
In cineva la care sa gasesc sprijin, ajutor, managiere, vindecare ....

La cine sa ma duc cand durerea vine val vartej lasandu-ma fara vlaga?
Pe cine strig cand frica sau panica ma sufoca?

Nici o companie de asigurari nu face asigurare pe viata pentru pace, siguranta, protectie. Ei iti dau niste bani sau nervi dupa ce ai trecut prin traume, pierderi si suferinti. De asta nici nu cotizez la ele.

Dar, ca sa am incredere in El, incredere deplina .... trebuie sa ma abandonez si ... aici e marea problema. Trecerea de la teorie la practica e hopul greu de trecut.
E ca si cum te-ai arunca in gol.
E teama de a ramane unde esti, teama ce paralizeaza insa e si teama de a te arunca.

Si ... iar incep sa calculez. Insa am un verset de care ma agat. Romani :28 Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său."

Totul lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe El.

Dar, ... nu e de ajuns sa ma incred?
Trebuie sa Il iubesc?
Cum sa fac asta?
Exista vreun manual, ghid pentru asa ceva?
Biblia?

Dar, vreau sa ma incred?
Vreau sa Il iubesc?
Oricat de meschine mi-ar fi calculele, oricat de mult as calcula ... la un moment dat a trebuit sa decid daca ma abandonez sau nu. De atunci, am invatat ca in fecare mai trebuie sa abandonez cate un capitol de viata, cate un dram de vointa, cate un fir de incapatanare, cate o radacina de amaraciune, cate o vita de neputinta ...

In fiecare zi mai abandonez cate ceva si mai invat cum sa ma incred in Cel ce e Pacea, Stanca, Cel ce da Pacea, Cel ce o asigura.

8 comentarii:

Oana spunea...

O să consider că postarea asta ai scris-o pt mine. Aşa de tare mi-a "picat".
Mă voi întoarce la ea... poate-poate se prinde ceva de mine.
Mulţumesc (direct şi indirect), Cella!

cella profiri spunea...

Oana,

sper ca n-ai picat tare ;)).

Anonim spunea...

Foarte frumos gand :) Domnul sa-ti dea puterea sa-l pui in practica, in fiecare zi :).. si nu doar tie ci tuturor celor Cel iubesc :)

cella profiri spunea...

Multumesc frumos!

Si tie la fel!

A.Dama spunea...

Dar ar fi foarte interesant de aflat cine este "cel cu mintea statornica".

cella profiri spunea...

Hai sa vezi si tu ce scrie in lexicon ... despre minte statornica ;)
http://lexiconcordance.com/hebrew/3336.html

A.Dama spunea...

Pai, da, eu m-am gandit la "inima statornica"...
Iar Isaia 26:3 - trimiterea pentru "mind" de pe pagina propusa de tine - contine sintagma "inima tare".
Cum ar putea mintea si inima sa fie sinonime? :)

cella profiri spunea...

Convingeri ferme suna mai bine? Pana la urma tine de minte, de gandurile mintii ... ceea ce decide mintea. Acolo se dau marile batalii ... in minte. Si inima le are pe ale ei insa aici cred ca e vorba de batalia mintii.