Am incercat sa postez tot filmuletul insa nu reusesc dar postez adresa unde l-am vazut eu si sper ca poate fi vizualizat.
https://www.facebook.com/photo.php?v=745783378774877&set=vb.100000296654196&type=2&theater
vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
apă, vin şi lapte
Au fost perioade în viaţă când mi-am dorit să fiu cineva, să ajung undeva, să am ceva anume. Pentru acele dorinţe am depus efort, a fost nevoie de timp şi energie. Uneori a fost greu ... uneori însă a fost mai uşor. Despre unele dintre acele vise nici nu îmi mai amintesc, unele însă au devenit amintiri. O vreme m-am lăsat dusă de valul carierei, să fiu bună în ceea ce fac, să mă specializez ... trebuia să devin cineva, să am o casă. Mi-am băgat capul într-un credit ce acum îl numesc robie pe termen lung. E o robie anevoioasă şi grea.
Dar dincolo de asta ... aveam o sete, un dor ce îşi cerea tributul. Nu mă simţeam împlinită oricâte ore aş fi lucrat, oricâte persoane importante aş fi cunoscut, oricât aş fi visat la casa mea cu terasa şi leagăn. Am citit mult crezând că literatura va umple golul. Mi-am făcut multe cunoştinţe cu care pierdeam ore înşir ... până spre dimineaţă povestind, plănuind. Dar nici acest fapt nu umplea golul meu. Trebuia să mai fie ceva.
S-a îndurat Domnul de mine şi m-a scos dintre prieteni, din obsesia de a deveni cineva, din tendinţa de a uita de mine, de a munci până ce pancreasul aproape că explodează şi coloana îşi cere tributul.
Prin cartea Isaia simt cum Domnul aşează piesele din puzzle-ul meu. Încet, nu foţează marginile pieselor, nu aduce piese din alt joc. Mă cheamă la El! Mă cheamă să Îl cunosc! Mă invită să îmi potolesc setea sufletului la El, cu El, în El. Îmi este Creator, sunt făptura mâinilor Lui şi cine ştie mai bine decât El ce doruri sunt în mine, ce pasiuni a proiectat când m-a ţesut?
"1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
King James Version (KJV 1769)
— Ho, every one that thirsteth, come ye to the waters, and he that hath no money; come ye, buy, and eat; yea, come, buy wine and milk without money and without price.
New American Standard Bible (NASB ©1995)
Dar dincolo de asta ... aveam o sete, un dor ce îşi cerea tributul. Nu mă simţeam împlinită oricâte ore aş fi lucrat, oricâte persoane importante aş fi cunoscut, oricât aş fi visat la casa mea cu terasa şi leagăn. Am citit mult crezând că literatura va umple golul. Mi-am făcut multe cunoştinţe cu care pierdeam ore înşir ... până spre dimineaţă povestind, plănuind. Dar nici acest fapt nu umplea golul meu. Trebuia să mai fie ceva.
S-a îndurat Domnul de mine şi m-a scos dintre prieteni, din obsesia de a deveni cineva, din tendinţa de a uita de mine, de a munci până ce pancreasul aproape că explodează şi coloana îşi cere tributul.
Prin cartea Isaia simt cum Domnul aşează piesele din puzzle-ul meu. Încet, nu foţează marginile pieselor, nu aduce piese din alt joc. Mă cheamă la El! Mă cheamă să Îl cunosc! Mă invită să îmi potolesc setea sufletului la El, cu El, în El. Îmi este Creator, sunt făptura mâinilor Lui şi cine ştie mai bine decât El ce doruri sunt în mine, ce pasiuni a proiectat când m-a ţesut?
"1 Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape!
Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi!
Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată!" Isaia 1:1 NTR
Am consultat alte traduceri şi ele încep altfel.
— Ho, every one that thirsteth, come ye to the waters, and he that hath no money; come ye, buy, and eat; yea, come, buy wine and milk without money and without price.King James Version (KJV 1769)
— Ho, every one that thirsteth, come ye to the waters, and he that hath no money; come ye, buy, and eat; yea, come, buy wine and milk without money and without price.
New American Standard Bible (NASB ©1995)
— “Ho! Every one who thirsts, come to the waters; And you who have no money come, buy and eat. Come, buy wine and milk Without money and without cost."
M-am întrebat ce este acest "Ho" şi lexiconul descrie acest cuvânt ca pe o interjecţie care cere neapărată atenţie. Adica aşa mai pe înţelesul meu ... trebuie să ascult. Însă nu oricum. Trebuie să ascult cu atenţie anunţul ce se face. E un anunţ important, vital, crucial pentru viaţa mea. E o invitaţie la binecuvântare. Dar ce semnificaţie are apa, vinul şi laptele? Apa reprezintă salvarea. Vinul reprezintă euforia şi plăcerea. Laptele reprezintă hrana.
Setea mea era după Dumnezeu însă am incercat să o satisfac cu lucruri ce nu o potoleau. Am nevoie de salvare, euforie, plăcere şi hrană spirituală. Domnul prin Isaia mă invită la binecuvântare, la împlinire. Nu mi se cere bani, nu e nevoie de argint ca să primesc ceva în schimb. După cum am văzut mai înainte în Isaia, Răscumpărătorul, Braţul Domnului, Unsul, Copilul, Cel Minunat, Domnul Oştirilor a plătit preţul pentru mine. Eu sunt invitată să vin la El. Dar numai cei ce acceptă invitaţia Lui vor fi săturaţi. Cei ce vin cu gândul să se folosească de El nu vor primi nimic. Primesc numai cei ce ascultă, vin la El, cred, se încred şi decid să Îl lase pe El să fie Dumnezeul lor.
Mi-am recunoscut setea. Am descoperit că o carieră, posesiunile materiale, călătoriile nu potolesc setea sufletului. Asta nu înseamnă că acum sunt fără slujbă, că nu pun pasiune în ceea ce fac, că nu mai am prieteni, că nu mai stau sa povestesc cu ei, că am abandonat tot şi m-am ascuns în creierii munţilor. Nu, nici vorbă de asta. Lucrez, îmi fac timp să povestesc însă am decis să port discuţii cu miez şi să nu mai pierd timpul aiurea, sunt în mijlocul civilizaţiei din România, citesc tot aşa de mult ca şi în trecut, trăiesc normal însă eu sunt diferită. Acum ştiu ce vreau, ce să caut, pe cine să caut, în cine să îmi caut împlinirea.
miercuri, 26 februarie 2014
Avraam nu îşi negociază ascultarea!
Atât Avraam cât şi Isaia au parte de viziuni, L-au auzit pe Domnul şi L-au urmat. Avraam primeşte o promisiune pe când călătorea prin Cannan. Ajunge la stejarul More din Şehem şi primeşte şi acolo Domnul i se arată. "7 Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale îi voi da această ţară!“" Geneza 12:7. Isaia cu 100 de ani înainte de robie anunţă că aceasta va veni, descrie robia însă anunţă cine îi va elibera, unde vor merge şi ce promisiuni ce vor împli după cei 70 de ani de robie. Promisiunile ce le anunţă Isaia se vor împlini peste 170 de ani şi nu în totalitate. Unele se vor împlini în Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, unele se vor împlini la revenirea Lui.
Avraam a trăit 175 de ani. L-a 75 a ieşit din Haran şi aş putea spune că 100 de ani a umblat cu Dumnezeu. În aceşti 100 de ani, el decide în fiecare zi să asculte, să se încreadă în Domnul, să Îl urmeze. Ţara în care ajunge nu va fi a lui, nu o va stăpâni el ci urmaşii lui ... şi nu scrie că fecioraşul lui o va moşteni, adica urmaşul imediat următor. Şi văd că Avraam nu se târguie cu Dumnezeu să îi dea Lui ţara. Nu stă la tocmeală cu Dumnezeu spunându-i că uite ce om de cuvânt e el şi că ce eforturi face el ... cumva ce favoare îi face Lui Dumnezeu că Îl ascultă. Avraam nu îşi negociază ascultarea.
Isaia primeşte instrucţiuni să spună poporului ce îi spune Domnul şi să scrie ceea ce Domnul promite poporului. Promisiuni ce nu se implinesc în generaţia lui Isaia, unele din promisiuni nu s-au împlinit la ieşirea din robie pentru că nu toţi evreii au ieşit din babilon ci numai o mică rămăşiţă, parte din Iuda şi Beniamin.
Eu aş vrea ca Domnul să îmi facă promisiuni şi acestea să se împlinească instant ... ca la cuptorul cu microunde.
Mi-e greu să aştept, să am răbdare, să ascult chiar dacă nu mai simt nimic, să adun pietre pentru altare când cerul pare ferecat, să strig la Domnul când confuzia şi-a pus amprenta pentru mine. Dar, mă uit la Avraam şi la Isaia şi văd că Domnul lucrează la fel. Însă ceea ce promite se împlineşte până la ultima literă şi până la ultima nunaţă de detaliu.
Aş vrea să îi întreb pe Avraam şi Isaia: vouă nu v-a fost greu?
Cred că le-a fost greu. Însă au decis să creadă, să se încreadă, să asculte, să acţioneze, să se lase modelaţi de Domnul ca să ajungă binecuvântare pentru cei din jur. E posibil ca promisiunile ce le-am primit să se împlinească peste ani. Contează cum reacţionez în timpul aşteptării, călătoriei, procesului şi nu neapărat finalul, împlinirea promisiunii.
În timpul aşteptării, cei doi mentori ai mei L-au cunoscut pe Domnul dincolo de aparenţe, L-au văzut şi au devenit prieteni cu El. Când nu Îl mai simţeau aproape se simţeau insetati, flămânzi după prezenţa Lui, făceau altare şi Îl chemau.
Avraam a trăit 175 de ani. L-a 75 a ieşit din Haran şi aş putea spune că 100 de ani a umblat cu Dumnezeu. În aceşti 100 de ani, el decide în fiecare zi să asculte, să se încreadă în Domnul, să Îl urmeze. Ţara în care ajunge nu va fi a lui, nu o va stăpâni el ci urmaşii lui ... şi nu scrie că fecioraşul lui o va moşteni, adica urmaşul imediat următor. Şi văd că Avraam nu se târguie cu Dumnezeu să îi dea Lui ţara. Nu stă la tocmeală cu Dumnezeu spunându-i că uite ce om de cuvânt e el şi că ce eforturi face el ... cumva ce favoare îi face Lui Dumnezeu că Îl ascultă. Avraam nu îşi negociază ascultarea.
Isaia primeşte instrucţiuni să spună poporului ce îi spune Domnul şi să scrie ceea ce Domnul promite poporului. Promisiuni ce nu se implinesc în generaţia lui Isaia, unele din promisiuni nu s-au împlinit la ieşirea din robie pentru că nu toţi evreii au ieşit din babilon ci numai o mică rămăşiţă, parte din Iuda şi Beniamin.
Eu aş vrea ca Domnul să îmi facă promisiuni şi acestea să se împlinească instant ... ca la cuptorul cu microunde.
Mi-e greu să aştept, să am răbdare, să ascult chiar dacă nu mai simt nimic, să adun pietre pentru altare când cerul pare ferecat, să strig la Domnul când confuzia şi-a pus amprenta pentru mine. Dar, mă uit la Avraam şi la Isaia şi văd că Domnul lucrează la fel. Însă ceea ce promite se împlineşte până la ultima literă şi până la ultima nunaţă de detaliu.
Aş vrea să îi întreb pe Avraam şi Isaia: vouă nu v-a fost greu?
Cred că le-a fost greu. Însă au decis să creadă, să se încreadă, să asculte, să acţioneze, să se lase modelaţi de Domnul ca să ajungă binecuvântare pentru cei din jur. E posibil ca promisiunile ce le-am primit să se împlinească peste ani. Contează cum reacţionez în timpul aşteptării, călătoriei, procesului şi nu neapărat finalul, împlinirea promisiunii.
În timpul aşteptării, cei doi mentori ai mei L-au cunoscut pe Domnul dincolo de aparenţe, L-au văzut şi au devenit prieteni cu El. Când nu Îl mai simţeau aproape se simţeau insetati, flămânzi după prezenţa Lui, făceau altare şi Îl chemau.
marți, 25 februarie 2014
Sunt în proces de mentorare!
De cateva zile mă frământă problema ascultării lui Avraam şi a altarelor zidite de el. Era om ca şi mine, între oameni trăia şi el, el era bogat iar eu am ce am, el nu avea Cuvântul scris şi eu îl am, el povestise cu Noe iar eu am citit despre Noe şi potop. Dar dincolo de comparaţiile astea, cred că efectiv a tânjit după altceva decât ceea ce îi dădea închinarea la idoli. Cred că Domnul a trezit duhul din el şi Avraam a ascultat.
Avraam este numit tatăl tuturor credincioşilor iar Dumnezeu îşi leagă numele de el. Oriunde pe pământul acesta se vorbeşte despre Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Primul însă este Avraam. Ce a făcut Avraam aşa de special? A ascultat şi s-a încrezut în Domnul. Păi pare simplu şi uşor. Dar eu de ce nu fac ca el?
Am mai discutat cu câţiva problema altarelor şi unii se uită şocaţi la mine, unii mă ascultă şi nu ştiu ce să spună, unii sunt de acord că trebuie zidite altare în viaţa noastră. Dar cum?
Mulţumesc Domnului pentru Isaia şi pentru că mi l-a dat ca şi mentor. Sunt doi ani de zile de când am intrat pe mâna lui şi văd cum m-am schimbat. Una din problemele majore pe care le-am descoperit a fost cea a ascultării de Domnul. Eu auzeam, reţineam ce spunea însă nu ascultam, nu mă supuneam şi nu acţionam. Dar de ce aşa? Pentru că auzisem eu că Vechiul Testament e doar istorie şi ceva profeţii în care mi se încâlcea mintea. Apoi e Noul Testament în care o carte era scrisă pentru romani, una pentru cei din Efes, una pentru cei din Galatia, una pentru cei din Filipia, doua pentru cei din Tesalonic, doua pentru Timotei, Petru scrie şi el două cărţi pentru ceilalţi apostoli, din una învăţăm ce fapte au făcut apostoli, evangheliile au avut şi ele destinatari specifici şi Apocalipsa care ne arată ce va fi ... Cumva îmi spicuiam eu cam ce e pentru mine, îmi selectam ce îmi placea să cred şi ce nu.
Isaia însă îmi arată că nu e aşa deloc. Tot ceea ce e scris in Biblie e valabil şi azi, ... şi e pentru mine. Absolut tot din Biblie e pentru mine. Iar asta mi-a revoluţionat viaţa. Trebuie să cred că toate avertizările şi promisiunile scrise in Cuvântul Domnului sunt pentru mine.
Un alt pas important şi dificil a fost să cred în promisiunile Domnului după ce starea euforică a trecut. Am citit un text, ma entuziasmează promisiunile făcute, merg ca unse pentru situaţia mea însă ies afară şi intru in ţunami. Promisiunile par a fi departe, nu mai simt nimic ....
Oare chiar mai e valabil?
Oare Domnul chiar aude?
Oare Domnul chiar a zis aşa?
Chiar îmi va purta de grijă?
Mă uit la Avraam. A auzit ce i-a spus Domnul şi-a făcut bagajul şi a plecat unde i se spusese. Pe drum, Domnul i se arată iar el zideşte un altar. Călătoria continuă, euforia se risipeşte, sentimentele nu mai sunt aceleaşi, întrebările curg gârlă. Ce face Avraam? Se opreşte, zideşte un altar şi cheamă Numele Domnului. Şi Domnul îi răspunde. Relaţia dintre Avraam şi Dumnezeu se schimbă. La început Dumnezeu l-a căutat pe Avraam şi i-a vorbit, i s-a arătat. Acum Avraam e cel ce Îl caută pe Domnul şi El răspunde. Relaţia e personală.
Când sentimentele mele nu mai sunt euforice, când logica îşi cere tributul, când realitatea potoleşte extazul, ce fac? Mă pleoştesc şi îmi plâng de milă. Încep să mă întreb dacă ceea ce am auzit e adevărat, dacă ceea ce am citit e pentru mine, dacă chiar e aşa ... Eh, o sa vedem ce va fi ...
Realizez că asta e neascultare, necredinţă, lipsă de încredere în Cel ce îmi vorbeşte. Păi cum să se schimbe viaţa mea dacă eu Îl tratez aşa? Cum să nu fie viaţa mea una cu hopuri şi dâmburi când eu nu Îl cred pe Cuvânt pe Domnul, nu Îl chem când nu mai ştiu ce să fac şi aştept să îmi plouă binecuvântări din cer.
Avraam a ascultat şi a fost binecuvântat. A acţionat, a crezut şi a devenit o binecuvântare modelată de Domnul. Nu devin binecuvântare că sunt eu căpoasă şi deşteaptă. Devin binecuvântare dacă ascult, acţionez, cred, chem Numele Domnului, mă încred în El şi în ceea ce spune El, mă opresc şi îmi zidesc altare.
Sunt în proces de mentorare!
Avraam este numit tatăl tuturor credincioşilor iar Dumnezeu îşi leagă numele de el. Oriunde pe pământul acesta se vorbeşte despre Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Primul însă este Avraam. Ce a făcut Avraam aşa de special? A ascultat şi s-a încrezut în Domnul. Păi pare simplu şi uşor. Dar eu de ce nu fac ca el?
Am mai discutat cu câţiva problema altarelor şi unii se uită şocaţi la mine, unii mă ascultă şi nu ştiu ce să spună, unii sunt de acord că trebuie zidite altare în viaţa noastră. Dar cum?
Mulţumesc Domnului pentru Isaia şi pentru că mi l-a dat ca şi mentor. Sunt doi ani de zile de când am intrat pe mâna lui şi văd cum m-am schimbat. Una din problemele majore pe care le-am descoperit a fost cea a ascultării de Domnul. Eu auzeam, reţineam ce spunea însă nu ascultam, nu mă supuneam şi nu acţionam. Dar de ce aşa? Pentru că auzisem eu că Vechiul Testament e doar istorie şi ceva profeţii în care mi se încâlcea mintea. Apoi e Noul Testament în care o carte era scrisă pentru romani, una pentru cei din Efes, una pentru cei din Galatia, una pentru cei din Filipia, doua pentru cei din Tesalonic, doua pentru Timotei, Petru scrie şi el două cărţi pentru ceilalţi apostoli, din una învăţăm ce fapte au făcut apostoli, evangheliile au avut şi ele destinatari specifici şi Apocalipsa care ne arată ce va fi ... Cumva îmi spicuiam eu cam ce e pentru mine, îmi selectam ce îmi placea să cred şi ce nu.
Isaia însă îmi arată că nu e aşa deloc. Tot ceea ce e scris in Biblie e valabil şi azi, ... şi e pentru mine. Absolut tot din Biblie e pentru mine. Iar asta mi-a revoluţionat viaţa. Trebuie să cred că toate avertizările şi promisiunile scrise in Cuvântul Domnului sunt pentru mine.
Un alt pas important şi dificil a fost să cred în promisiunile Domnului după ce starea euforică a trecut. Am citit un text, ma entuziasmează promisiunile făcute, merg ca unse pentru situaţia mea însă ies afară şi intru in ţunami. Promisiunile par a fi departe, nu mai simt nimic ....
Oare chiar mai e valabil?
Oare Domnul chiar aude?
Oare Domnul chiar a zis aşa?
Chiar îmi va purta de grijă?
Mă uit la Avraam. A auzit ce i-a spus Domnul şi-a făcut bagajul şi a plecat unde i se spusese. Pe drum, Domnul i se arată iar el zideşte un altar. Călătoria continuă, euforia se risipeşte, sentimentele nu mai sunt aceleaşi, întrebările curg gârlă. Ce face Avraam? Se opreşte, zideşte un altar şi cheamă Numele Domnului. Şi Domnul îi răspunde. Relaţia dintre Avraam şi Dumnezeu se schimbă. La început Dumnezeu l-a căutat pe Avraam şi i-a vorbit, i s-a arătat. Acum Avraam e cel ce Îl caută pe Domnul şi El răspunde. Relaţia e personală.
Când sentimentele mele nu mai sunt euforice, când logica îşi cere tributul, când realitatea potoleşte extazul, ce fac? Mă pleoştesc şi îmi plâng de milă. Încep să mă întreb dacă ceea ce am auzit e adevărat, dacă ceea ce am citit e pentru mine, dacă chiar e aşa ... Eh, o sa vedem ce va fi ...
Realizez că asta e neascultare, necredinţă, lipsă de încredere în Cel ce îmi vorbeşte. Păi cum să se schimbe viaţa mea dacă eu Îl tratez aşa? Cum să nu fie viaţa mea una cu hopuri şi dâmburi când eu nu Îl cred pe Cuvânt pe Domnul, nu Îl chem când nu mai ştiu ce să fac şi aştept să îmi plouă binecuvântări din cer.
Avraam a ascultat şi a fost binecuvântat. A acţionat, a crezut şi a devenit o binecuvântare modelată de Domnul. Nu devin binecuvântare că sunt eu căpoasă şi deşteaptă. Devin binecuvântare dacă ascult, acţionez, cred, chem Numele Domnului, mă încred în El şi în ceea ce spune El, mă opresc şi îmi zidesc altare.
Sunt în proces de mentorare!
luni, 24 februarie 2014
duminică, 23 februarie 2014
sâmbătă, 22 februarie 2014
vineri, 21 februarie 2014
Vreau să învăţ cum să îmi zidesc altarele!
Patriarhul Avraam mă ajută să înţeleg cartea Isaia. Domnul îi vorbeşte şi el ascultă. Numai că ascultarea lui înseamnă să îşi facă bagajul şi să plece din Ur, Caldeea, spre Canaan. E o ascultare urmată de acţiune cu credinţă. Nu e o ascultare doar cu auzire sau acumulare de informaţii şi cunoştinţe.
Noe a murit când Avraam avea 60 de ani şi la 75 de ani Domnul îi vorbeşte şi îi spune să iasă afară din neamul, poporul, satul şi ţara lui şi să meargă în Canaan. Avraam ştia de la Noe cine e Domnul, ştia de potop, de ceea ce s-a întâmplat cu omenirea, de cum a pierit aceasta din pricina neascultării şi necredinţei.
Îmi închipui că nu i-a fost uşor să îşi facă bagajul şi să plece. Era un om bogat, cu multe avuţii şi cu mulţi servitori, avea un nume in Ur, nu era un nimeni în drum. Însă a preferat să asculte de promisiunea ce a auzit-o de la Domnul.
"Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!
2 Te voi face un neam mare
şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare,
iar tu vei fi o binecuvântare.
3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema.
Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!“" Geneza 12:2-3
Ajunge la stejarul lui More din Shehem şi acolo Domnul I se arată şi îi face o altă promisiune "Seminţei tale îi voi da această ţară!". Avraam nu stă cu mâinile în sân ci zideşte un altar Domnului care i se arătase. Îşi continuă călătoria însă Domnul nu e GPS-ul lui Avraam care îi dă indicaţii scurte, concise şi precise în ce priveşte direcţiile de acţiune. Pînă acum am văzut că Domnul era Cel ce iniţiase relaţia, îi vorbise, I se arătase, acum îl văd pe Avram luând iniţiativa şi Îl caută, construieşte un altar şi cheamă Numele Domnului.
Ascultare, acţiune, credinţă, relaţie, încredere, promisiuni, binecuvântări, altare. Nu sunt numai nişte cuvinte înşirate frumos ci asta văd în viaţa lui Avraam şi mai văd că asta vrea Domnul pentru poporul vremii lui Isaia, pentru cei ce vor ieşi din Babilon, pentru mine.
Dar eu ce fac cu altarele? Ştiu ce făceau cei din vechime. Dar acum nu mai sunt altare. Prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, jertfele şi-au pierdut valabilitatea. El este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii, El a plătit cu sângele Lui păcatul meu şi al întregii lumi. Şi totuşi, altar pot să îmi fac? Ca să faci un altar trebuie să te opreşti din călătorie, să aduni pietrele, să le zideşti, să aduci jertfe de mulţumire, de pocăinţă, de cerere, să chemi Numele Domnului.
Mă opresc din alergare?
Îmi adun pietre?
Aduc jertfe de mulţumire, îmi cer iertare pentru păcatele mele, chem Numele Domnului peste mine şi casa mea?
Cer Domnului să îmi vorbească din nou, să mă îndrume, mângâie, vindece, elibereze?
Avraam oprea caravana când voia să vorbească cu Domnul. Nu cred că hălăduia de unul singur prin pustiu ca să adune pietre. Nu erau nişte pietre micuţe ci erau ditamai pietroaiele. În nici un caz nu le putea căra de unul singur. Apoi urma ziditul ... alta muncă, altă nevoie de ajutor din partea celor din convoi. Familia şi slujitorii erau acolo cu el când aducea jertfa, când chema Numele Domnului. Îi urmăreau fiecare reacţie, fiecare mişcare. Nu era nimic secret. Ceilalţi nu auzeau nimic din ceea ce îi spunea Domnul, nu vedeau nimic însă îşi dădeau seama că Domnul i-a vorbit după cum reacţiona Avram, după expresia feţei, după rugăciunile ce le înălţa.
Anul asta l-am decretat anul familiei. Deja am multe rugăciuni ascultate cu privire la familia mea.
Dar ... ştiu ai mei din casă că eu ascult de Domnul?
Povestesc cu ei despre El?
Le spun ceea ce îmi spune mie Domnul?
Văd ei ascultare, acţiune, credinţă, relaţie, încredere, promisiuni, binecuvântări, altare în viaţa mea?
Recunosc că nu o văd tot timpul.
Recunosc că uneori îmi e teamă de reacţia lor.
Recunosc că mi-i greu să fac altare, să devin vulnerabilă în faţa lor.
Dar ... nu mă dau bătută!
Avram şi Isaia îmi sunt mentori şi vreau să stau aproape de ei ca să învăţ de la ei, să Îl cunosc pe Domnul meu.
Vreau să învăţ de la ei cum să îmi zidesc altarele.
Noe a murit când Avraam avea 60 de ani şi la 75 de ani Domnul îi vorbeşte şi îi spune să iasă afară din neamul, poporul, satul şi ţara lui şi să meargă în Canaan. Avraam ştia de la Noe cine e Domnul, ştia de potop, de ceea ce s-a întâmplat cu omenirea, de cum a pierit aceasta din pricina neascultării şi necredinţei.
Îmi închipui că nu i-a fost uşor să îşi facă bagajul şi să plece. Era un om bogat, cu multe avuţii şi cu mulţi servitori, avea un nume in Ur, nu era un nimeni în drum. Însă a preferat să asculte de promisiunea ce a auzit-o de la Domnul.
"Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!
2 Te voi face un neam mare
şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare,
iar tu vei fi o binecuvântare.
3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema.
Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!“" Geneza 12:2-3
Ajunge la stejarul lui More din Shehem şi acolo Domnul I se arată şi îi face o altă promisiune "Seminţei tale îi voi da această ţară!". Avraam nu stă cu mâinile în sân ci zideşte un altar Domnului care i se arătase. Îşi continuă călătoria însă Domnul nu e GPS-ul lui Avraam care îi dă indicaţii scurte, concise şi precise în ce priveşte direcţiile de acţiune. Pînă acum am văzut că Domnul era Cel ce iniţiase relaţia, îi vorbise, I se arătase, acum îl văd pe Avram luând iniţiativa şi Îl caută, construieşte un altar şi cheamă Numele Domnului.
Ascultare, acţiune, credinţă, relaţie, încredere, promisiuni, binecuvântări, altare. Nu sunt numai nişte cuvinte înşirate frumos ci asta văd în viaţa lui Avraam şi mai văd că asta vrea Domnul pentru poporul vremii lui Isaia, pentru cei ce vor ieşi din Babilon, pentru mine.
Dar eu ce fac cu altarele? Ştiu ce făceau cei din vechime. Dar acum nu mai sunt altare. Prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, jertfele şi-au pierdut valabilitatea. El este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii, El a plătit cu sângele Lui păcatul meu şi al întregii lumi. Şi totuşi, altar pot să îmi fac? Ca să faci un altar trebuie să te opreşti din călătorie, să aduni pietrele, să le zideşti, să aduci jertfe de mulţumire, de pocăinţă, de cerere, să chemi Numele Domnului.
Mă opresc din alergare?
Îmi adun pietre?
Aduc jertfe de mulţumire, îmi cer iertare pentru păcatele mele, chem Numele Domnului peste mine şi casa mea?
Cer Domnului să îmi vorbească din nou, să mă îndrume, mângâie, vindece, elibereze?
Avraam oprea caravana când voia să vorbească cu Domnul. Nu cred că hălăduia de unul singur prin pustiu ca să adune pietre. Nu erau nişte pietre micuţe ci erau ditamai pietroaiele. În nici un caz nu le putea căra de unul singur. Apoi urma ziditul ... alta muncă, altă nevoie de ajutor din partea celor din convoi. Familia şi slujitorii erau acolo cu el când aducea jertfa, când chema Numele Domnului. Îi urmăreau fiecare reacţie, fiecare mişcare. Nu era nimic secret. Ceilalţi nu auzeau nimic din ceea ce îi spunea Domnul, nu vedeau nimic însă îşi dădeau seama că Domnul i-a vorbit după cum reacţiona Avram, după expresia feţei, după rugăciunile ce le înălţa.
Anul asta l-am decretat anul familiei. Deja am multe rugăciuni ascultate cu privire la familia mea.
Dar ... ştiu ai mei din casă că eu ascult de Domnul?
Povestesc cu ei despre El?
Le spun ceea ce îmi spune mie Domnul?
Văd ei ascultare, acţiune, credinţă, relaţie, încredere, promisiuni, binecuvântări, altare în viaţa mea?
Recunosc că nu o văd tot timpul.
Recunosc că uneori îmi e teamă de reacţia lor.
Recunosc că mi-i greu să fac altare, să devin vulnerabilă în faţa lor.
Dar ... nu mă dau bătută!
Avram şi Isaia îmi sunt mentori şi vreau să stau aproape de ei ca să învăţ de la ei, să Îl cunosc pe Domnul meu.
Vreau să învăţ de la ei cum să îmi zidesc altarele.
joi, 20 februarie 2014
Yossi Azulay - Vehi she amda
She lo echad bilvad amad aleinu l'chaloteinu, amad aleinu l'chaloteinu
V'HaKadosh Baruch Hu matzilaynu
Matzilaynu miyadam
And so it has stood for our fathers and for us, that it wasn't just one nation alone that rose up against us to destroy us, and The Holy One, Blessed is He, saves us from their hand
Si asa a fost pentru părinţii noştri şi pentru noi, că nu a fost doar o singură naţiune numai că s-au ridicat împotriva noastră să ne distrugă, şi Sfânt, Binecuvântat este, salvează-ne din mâna lor.
Nenorocito! Bătuto de furtună! Nemângâiato!
Sunt tot în Isaia, tot cu el şi cu scrierile lui mă frământ. Am ajuns în Isaia 54:11-17.
"11 Nenorocito! Bătuto de furtună! Nemângâiato!
Îţi voi reclădi pietrele în antimoniu şi-ţi voi pune temelii de safir. 12 Îţi voi face meterezele din rubin, porţile din nestemate şi toate zidurile din pietre scumpe.
13 Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi.
14 Vei fi întemeiată în dreptate, departe de tiranie, căci nu vei avea de ce să te temi; departe de teroare, căci aceasta nu se va mai apropia de tine.
15 Dacă cineva va porni un război împotriva ta, nu va fi trimis de Mine; oricine porneşte un război împotriva ta va cădea din pricina ta.
16 Să ştii că Eu l-am creat pe fierarul care suflă în cărbunii aprinşi şi făureşte o armă potrivită pentru scopul ei; tot Eu l-am creat şi pe pustiitor să nimicească.
17 Orice armă care este făurită împotriva ta va da greş şi pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna ca fiind vinovată. Aceasta este moştenirea robilor DOMNULUI şi îndreptăţirea lor din partea Mea, zice DOMNUL."
Domnul, prin Isaia, se adresează cetăţii Ierusalim, numită şi Sion. Promisiunile sunt atât pentru cetate cât şi pentru locuitorii acesteia, pentru cei ce îşi vor pune încrederea în Domnul şi Îl vor accepta ca Domn şi Mântuitor. E un cuvânt de încurajare pentru cei a căror inima e bătură de furtuni, pentru cei pe care nimeni nu îi mângâie, cei despre care se spune că sunt nenorociţi.
El, Creatorul, se va ocupa de temelie, de consolidarea zidurilor, a meterezelor, a culorilor cu care acestea vor fi vopsite făcând contrastul culorilor frumos şi deosebit de atrăgător. Nu va folosi orice. La reconstrucţia cetăţii nu lucrează oricum şi cu orice şi cu ceea ce e mai bun, cu pietrele cele mai frumoase şi preţioase. Dar dincolo de frumuseţea fizică a zidurilor, se va ocupa de starea psihică, emoţională şi spirituală a locuitorilor cetăţii. Vor avea linişte, se vor odihni, furtunile se vor potoli, tirania, despotismul, teroarea, frica nu se vor mai apropia de cei din cetate şi de locuitorii acesteia.
Citesc mai departe şi văd că e o promisiune ce va împlini fizic însă mai mult din punct de vedere spiritual. Domnul Însuşi va învăţa poporul. Mesia S-a întrupat, a trăit, a devenit Mielul de jertfă, a murit pentru păcatele omenirii, a înviat şi S-a înălţat. Acum ne pregăteşte un loc unde să mergem ACASĂ, să fim cu El, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Înainte de a muri, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach le spune ucenicilor (Ioan 14:15-24) "15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume 17 Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi.
19 Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. 21 Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. "
Şi nu le spune numai atât.
"26 Când va veni Apărătorul pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine. " Ioan 15:26
"5 Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis şi nici unul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“
6 Însă pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi.
8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. 9 Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine; 10 cu privire la dreptate: pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi; 11 cu privire la judecată: pentru că domnitorul lumii acesteia a fost judecat.
12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină. 14 El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. 15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. 16 Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea, (pentru că Mă duc la Tatăl)." Ioan 17:5-16
Reaminteşte poporului cine este Creatorul, cine este Cel ce face pe fierar, cine îi dă înţelepciune ca să făurească arme, cine Îl creează pe pustiitor însă în acelaşi timp le reaminteşte că nimic nu se întâmplă fără ştirea Lui, fără permisiunea Lui.
"11 Nenorocito! Bătuto de furtună! Nemângâiato!
Îţi voi reclădi pietrele în antimoniu şi-ţi voi pune temelii de safir. 12 Îţi voi face meterezele din rubin, porţile din nestemate şi toate zidurile din pietre scumpe.
13 Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi.
14 Vei fi întemeiată în dreptate, departe de tiranie, căci nu vei avea de ce să te temi; departe de teroare, căci aceasta nu se va mai apropia de tine.
15 Dacă cineva va porni un război împotriva ta, nu va fi trimis de Mine; oricine porneşte un război împotriva ta va cădea din pricina ta.
16 Să ştii că Eu l-am creat pe fierarul care suflă în cărbunii aprinşi şi făureşte o armă potrivită pentru scopul ei; tot Eu l-am creat şi pe pustiitor să nimicească.
17 Orice armă care este făurită împotriva ta va da greş şi pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna ca fiind vinovată. Aceasta este moştenirea robilor DOMNULUI şi îndreptăţirea lor din partea Mea, zice DOMNUL."
Domnul, prin Isaia, se adresează cetăţii Ierusalim, numită şi Sion. Promisiunile sunt atât pentru cetate cât şi pentru locuitorii acesteia, pentru cei ce îşi vor pune încrederea în Domnul şi Îl vor accepta ca Domn şi Mântuitor. E un cuvânt de încurajare pentru cei a căror inima e bătură de furtuni, pentru cei pe care nimeni nu îi mângâie, cei despre care se spune că sunt nenorociţi.
El, Creatorul, se va ocupa de temelie, de consolidarea zidurilor, a meterezelor, a culorilor cu care acestea vor fi vopsite făcând contrastul culorilor frumos şi deosebit de atrăgător. Nu va folosi orice. La reconstrucţia cetăţii nu lucrează oricum şi cu orice şi cu ceea ce e mai bun, cu pietrele cele mai frumoase şi preţioase. Dar dincolo de frumuseţea fizică a zidurilor, se va ocupa de starea psihică, emoţională şi spirituală a locuitorilor cetăţii. Vor avea linişte, se vor odihni, furtunile se vor potoli, tirania, despotismul, teroarea, frica nu se vor mai apropia de cei din cetate şi de locuitorii acesteia.
Citesc mai departe şi văd că e o promisiune ce va împlini fizic însă mai mult din punct de vedere spiritual. Domnul Însuşi va învăţa poporul. Mesia S-a întrupat, a trăit, a devenit Mielul de jertfă, a murit pentru păcatele omenirii, a înviat şi S-a înălţat. Acum ne pregăteşte un loc unde să mergem ACASĂ, să fim cu El, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Înainte de a muri, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach le spune ucenicilor (Ioan 14:15-24) "15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume 17 Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi.
19 Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. 21 Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. "
Şi nu le spune numai atât.
"26 Când va veni Apărătorul pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine. " Ioan 15:26
"5 Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis şi nici unul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“
6 Însă pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi.
8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. 9 Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine; 10 cu privire la dreptate: pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi; 11 cu privire la judecată: pentru că domnitorul lumii acesteia a fost judecat.
12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină. 14 El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. 15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. 16 Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea, (pentru că Mă duc la Tatăl)." Ioan 17:5-16
Reaminteşte poporului cine este Creatorul, cine este Cel ce face pe fierar, cine îi dă înţelepciune ca să făurească arme, cine Îl creează pe pustiitor însă în acelaşi timp le reaminteşte că nimic nu se întâmplă fără ştirea Lui, fără permisiunea Lui.
http://www.flickr.com/photos/20708685@N04/3897892596/sizes/l/
miercuri, 19 februarie 2014
Tora vs Septuaginta
O cartea care mă ajută în studiul meu pe cartea Isaia este "Evreii, Dumnezeu şi istoria". Citind cartea asta am aflat ce inseamnă Septuaginta.
În vremea regelui Ptolemeu al II-lea Philadelphus (n. 309 î.Hr. — d. 246 î.Hr.), care a fost rege al Egiptului ptolemeic între anii 283 î.Hr. și 246 î.Hr., a fost dat un ordin al acestuia de a traduce din limba ebraică în limba greacă scrierile Vechiului Testament sau Tora (Legea). Regele Ptolemeu al II-lea Philadelphus era un mare iubitor de carte. Acesta, ca și tatăl său, Ptolemeu I Soter întemeietorului Egiptului Ptolemeic a administrat și înmulțit colecțiile de cărți aflate în Biblioteca de la Alexandria înființată în anul 288 î.Hr. de către tatăl său.
În vremea regelui Ptolemeu al II-lea Philadelphus (n. 309 î.Hr. — d. 246 î.Hr.), care a fost rege al Egiptului ptolemeic între anii 283 î.Hr. și 246 î.Hr., a fost dat un ordin al acestuia de a traduce din limba ebraică în limba greacă scrierile Vechiului Testament sau Tora (Legea). Regele Ptolemeu al II-lea Philadelphus era un mare iubitor de carte. Acesta, ca și tatăl său, Ptolemeu I Soter întemeietorului Egiptului Ptolemeic a administrat și înmulțit colecțiile de cărți aflate în Biblioteca de la Alexandria înființată în anul 288 î.Hr. de către tatăl său.
Ptolemeu al II-lea Philadelphus a chemat 70 de evrei învăţaţi dintre evreii asimilaţi şi i-a pus să traducă Tora. Ei nu ştiau unul de altul şi fiecare a tradus Tora. Toate cele 70 de traduceri i-au fost aduse regelui şi legenda spune că aceste traduceri erau identice. De aici, de la cei 70 de traducători, vine denumirea Vechiului Testament de Septuaginta. Grecii au văzut o scriere frumoasă şi o traducere perfectă iar evreii au văzut mâna Domnului care i-a călăuzit în sarcina ce le-a fost încredinţată.
marți, 18 februarie 2014
A Glimpse Of Hell - North Korea’s Prison Camps
http://www.jewsnews.co.il/2014/02/18/a-glimpse-of-hell-traumatised-survivors-relive-public-executions-rape-and-forced-abortions-inside-north-koreas-prison-camps/
luni, 17 februarie 2014
Cumva redefinesc păcatul?
Săptămâna trecută discutam cu cineva despre valori şi mi-a spus că îi place ideea de a avea valori însă în lumea asta trebuie să te descurci, trebuie să ai valori însă să ştii cum să te mulezi pe situaţii în aşa fel încât să îţi fie bine. Pentru că interlocutorul meu era unul din foştii profesori ce i-am avut în facultate, a trebuit să îmi calculez cuvintele însă să îmi susţin punctul de vedere. I-a explicat că pentru această mulare pe situaţii plăteşti scump de tot mai devreme sau mai târziu in viaţă. A trebuit să accepte că aveam dreptate însă concluzia lui a fost "e bine să ştii să laşi de la tine ca să treci prin viaţă".
Aseară, am văzut căteva ştiri. O cunoscută actriţă (nu i-am reţinut numele) îşi declara public orientarea sexuală. Spunea că se simte eliberată că nu mai trebuie să se ascundă, că face această declaraţie ca să ajute adolescentele de azi în lupta ce o au cu orientarea sexuală. Au urmat apoi secvenţe cu personaje celebre de sex feminin care deja erau căsătorite şi declaraseră public acest lucru.
Imediat după asta, o altă ştire despre o renumită cântăreaţă (nici ei nu i-am reţinut numele) avusese un spectacol plin de erotism şi şocant a fost să văd că publicul era in delir.
A urmat un reportaj despre infidelitatea în relaţii şi o doamnă psiholog explica nevoia psihologică de schimbare şi din această cauză întervine infidelitatea.
M-am uitat la ai mei şi i-am întrebat: lumea asta s-a întors cu susul in jos complet?
Trebuie să îi accept pe homosexuali, lesbiene şi infideli. Trebuie să accept stilul lor de viaţă, orientarea lor, alegerile lor. E dreptul lor şi eu nu am dreptul să comentez nimic. Cu câteva luni bune în urmă, la biserică, un vizitator din altă ţară, spunea că trebuie să îi iubim, să nu îi judecăm, să îi acceptăm aşa cum sunt ca parte a societăţii, a bisericii. Când am auzit asta mi s-a făcut rău instant. Cineva l-a scuzat că vine dintr-o ţară în care aceste lucruri sunt acceptate ca fiind normale şi nu numai tolerate.
Ceva nu e în regulă. Biblia spune că homosexualitatea şi lesbianismul sunt păcate. Dacă Dumnezeu numeşte acest stil de viaţă păcătos, cine sunt eu să îl numesc bun? Cumva redefinesc păcatul? Acceptând acest stil de viaţă ca fiind normal înseamnă că nu ascult de ceea ce spune Dumnezeu. Adica intru in contradicţie cu El.
In marea Lui îndurare, El ne-a creat cu libertatea de a alege. De a-L alege pe El ca Dumnezeu, de a ne alege statutul de om sau de moluscă explodată şi evoluată în maimuţă, de a ne alege orientarea sexuală sau de a fi ceea ce El a intenţionat să fim.
O dramă sau mai bine spus, o tragedie a zilelor noastre este faptul că nu mai suntem îndemnaţi să avem valori, să credem în Adevărul absolut. Totul este relativ numai dramele trăite de noi sunt absolute. Copiii sunt lăsaţi să aleagă cum să trăiască, părinţii nu vor să le influenţeze vieţile, nu îi pedepsesc ca nu cumva să le altereze personalitatea şi de aceea copiii îşi conduc părinţii. Tinerii sunt lăsaţi să experimenteze şi apoi să aleagă ce e bine şi ce e rău. Trăim o dramă de proporţii inimaginabile.
Valorile date de Cuvântul Lui Dumnzeu sunt date de o parte. Dumnezeu este înlăturat din vieţile noastre în paşi simpli şi tragedia e complicată în viaţa noastră. Aproape zilnic aud părinţi cu copiii de vârste mici ce se plâng că nu îi pot stăpâni, că nu au ce să le facă, lumea din ziua de azi e rea şi nu există respect. Dar de unde respect când copilul nu a fost învăţat că neascultarea se plăteşte?
Roadele acceptării, toleranţei se văd cu ochiul liber. Copiii au devenit dependenţi de pornografie şi sexualitate. O au la un click distanţă pe telefoanele super performante ce le-au fost dăruite cu mare dedicare de dragii lor părinţi. Neascultarea se vede la orice pas. Crizele de personalitate se manifestă în orice spaţiu şi pentru liniştea părinţilor, copiii vor primi ceea ce cer. Şantaj la drumul mare.
Ce e de făcut? Să ne întoarcem la Dumnezeu, să citim Cuvântul Lui, să ascultăm de ceea ce spune El în Cuvântul Său, să traim conform cu ceea ce spune El. Că ne place sau nu, că vrem sau nu, am fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, suntem ai Lui. Decizia de a asculta ne aparţine însă şi consecinţele tot noi le vom suporta.
Aseară, am văzut căteva ştiri. O cunoscută actriţă (nu i-am reţinut numele) îşi declara public orientarea sexuală. Spunea că se simte eliberată că nu mai trebuie să se ascundă, că face această declaraţie ca să ajute adolescentele de azi în lupta ce o au cu orientarea sexuală. Au urmat apoi secvenţe cu personaje celebre de sex feminin care deja erau căsătorite şi declaraseră public acest lucru.
Imediat după asta, o altă ştire despre o renumită cântăreaţă (nici ei nu i-am reţinut numele) avusese un spectacol plin de erotism şi şocant a fost să văd că publicul era in delir.
A urmat un reportaj despre infidelitatea în relaţii şi o doamnă psiholog explica nevoia psihologică de schimbare şi din această cauză întervine infidelitatea.
M-am uitat la ai mei şi i-am întrebat: lumea asta s-a întors cu susul in jos complet?
Trebuie să îi accept pe homosexuali, lesbiene şi infideli. Trebuie să accept stilul lor de viaţă, orientarea lor, alegerile lor. E dreptul lor şi eu nu am dreptul să comentez nimic. Cu câteva luni bune în urmă, la biserică, un vizitator din altă ţară, spunea că trebuie să îi iubim, să nu îi judecăm, să îi acceptăm aşa cum sunt ca parte a societăţii, a bisericii. Când am auzit asta mi s-a făcut rău instant. Cineva l-a scuzat că vine dintr-o ţară în care aceste lucruri sunt acceptate ca fiind normale şi nu numai tolerate.
Ceva nu e în regulă. Biblia spune că homosexualitatea şi lesbianismul sunt păcate. Dacă Dumnezeu numeşte acest stil de viaţă păcătos, cine sunt eu să îl numesc bun? Cumva redefinesc păcatul? Acceptând acest stil de viaţă ca fiind normal înseamnă că nu ascult de ceea ce spune Dumnezeu. Adica intru in contradicţie cu El.
In marea Lui îndurare, El ne-a creat cu libertatea de a alege. De a-L alege pe El ca Dumnezeu, de a ne alege statutul de om sau de moluscă explodată şi evoluată în maimuţă, de a ne alege orientarea sexuală sau de a fi ceea ce El a intenţionat să fim.
O dramă sau mai bine spus, o tragedie a zilelor noastre este faptul că nu mai suntem îndemnaţi să avem valori, să credem în Adevărul absolut. Totul este relativ numai dramele trăite de noi sunt absolute. Copiii sunt lăsaţi să aleagă cum să trăiască, părinţii nu vor să le influenţeze vieţile, nu îi pedepsesc ca nu cumva să le altereze personalitatea şi de aceea copiii îşi conduc părinţii. Tinerii sunt lăsaţi să experimenteze şi apoi să aleagă ce e bine şi ce e rău. Trăim o dramă de proporţii inimaginabile.
Valorile date de Cuvântul Lui Dumnzeu sunt date de o parte. Dumnezeu este înlăturat din vieţile noastre în paşi simpli şi tragedia e complicată în viaţa noastră. Aproape zilnic aud părinţi cu copiii de vârste mici ce se plâng că nu îi pot stăpâni, că nu au ce să le facă, lumea din ziua de azi e rea şi nu există respect. Dar de unde respect când copilul nu a fost învăţat că neascultarea se plăteşte?
Roadele acceptării, toleranţei se văd cu ochiul liber. Copiii au devenit dependenţi de pornografie şi sexualitate. O au la un click distanţă pe telefoanele super performante ce le-au fost dăruite cu mare dedicare de dragii lor părinţi. Neascultarea se vede la orice pas. Crizele de personalitate se manifestă în orice spaţiu şi pentru liniştea părinţilor, copiii vor primi ceea ce cer. Şantaj la drumul mare.
Ce e de făcut? Să ne întoarcem la Dumnezeu, să citim Cuvântul Lui, să ascultăm de ceea ce spune El în Cuvântul Său, să traim conform cu ceea ce spune El. Că ne place sau nu, că vrem sau nu, am fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, suntem ai Lui. Decizia de a asculta ne aparţine însă şi consecinţele tot noi le vom suporta.
duminică, 16 februarie 2014
am ajuns la Turnul Babel!
Împreună cu cei din biserica / adunarea / comunitatea mea studiem cartea Geneza. Am ajuns la Turnul Babel, in Geneza 11 unde ni se scrie că se încurcă limbile, se împrăştie oamenii pe toată suprafaţa pământului.
vineri, 14 februarie 2014
joi, 13 februarie 2014
miercuri, 12 februarie 2014
marți, 11 februarie 2014
legământul Meu de pace nu se va clătina!
Una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste eu am găsit-o în cartea Isaia 54. Declaraţia asta e folosită pentru invitaţiile de nuntă, în melodii, în declaraţii însă ... e scoasă din context. Trăiesc într-o vreme in care muzica "worship" Îl umanizează pe Dumnezeu, declaraţiile făcute la adresa Lui seamănă teribil de mult cu cele făcute unei persoane de sex opus. Şi să nu mai spun că de la unele melodii mă apucă depresia. Scoaterea textelor din context pare a fi un sport preferat de mulţi.
De la Isaia am învăţat să pun întrebări, să îmi clarific informaţiile ce le primesc. Uneori pare prea tipicar, prea în amănunt însă dacă nu înţeleg şi nu sedimentez informaţiile cum trebuie, nu pot merge mai departe ... rămân cu goluri ce mă duc la erezii, la neascultare, la rebeliune, la depărtarea de Dumnezeu.
Cui i se adresează textul? Cine l-a scris? Când? Care era contextul istoric, politic, geografic? Abia după ce îmi clarific informaţiile acestea văd ca Isaia este cel trimis să scrie şi să vorbească poporului din Iuda si Beniamin rămas în Ierusalim. Mai văd din context că necredinţa şi idolatria era în vogă dar tradiţia şi ritualul era respectat cu sfinţenie. Robia bătea la uşă. Babilonienii încă nu apăruseră pe scena istoriei şi Domnul Îl trimite pe Isaia să se spună ce se va întâmpla. Le vesteşte un Mântuitor, un Răscumpărător, le spune cum să Îl aştepte, ce semne să vadă ca să Îl recunoască. În acest context le aminteşte de un alt legământ încheiat imediat după potop. E vorba de legământul cu Noe.
"8 Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi:
9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ.
11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“
12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ.
14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele din toate speciile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile.
16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele din toate speciile care sunt pe pământ.“
17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“" Geneza 9:8-17
De la Isaia am învăţat să pun întrebări, să îmi clarific informaţiile ce le primesc. Uneori pare prea tipicar, prea în amănunt însă dacă nu înţeleg şi nu sedimentez informaţiile cum trebuie, nu pot merge mai departe ... rămân cu goluri ce mă duc la erezii, la neascultare, la rebeliune, la depărtarea de Dumnezeu.
Cui i se adresează textul? Cine l-a scris? Când? Care era contextul istoric, politic, geografic? Abia după ce îmi clarific informaţiile acestea văd ca Isaia este cel trimis să scrie şi să vorbească poporului din Iuda si Beniamin rămas în Ierusalim. Mai văd din context că necredinţa şi idolatria era în vogă dar tradiţia şi ritualul era respectat cu sfinţenie. Robia bătea la uşă. Babilonienii încă nu apăruseră pe scena istoriei şi Domnul Îl trimite pe Isaia să se spună ce se va întâmpla. Le vesteşte un Mântuitor, un Răscumpărător, le spune cum să Îl aştepte, ce semne să vadă ca să Îl recunoască. În acest context le aminteşte de un alt legământ încheiat imediat după potop. E vorba de legământul cu Noe.
"8 Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi:
9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ.
11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“
12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ.
14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele din toate speciile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile.
16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele din toate speciile care sunt pe pământ.“
17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“" Geneza 9:8-17
Revenind în Isaia, văd că Domnul îşi reînnoieşte legământul completându-L. Văd credincioşie, dragoste, bunătate, milă în legământul rostit aici.
"9 Pentru Mine aceasta va fi ca în zilele lui Noe, când am jurat că apele lui Noe nu vor mai inunda pământul; tot aşa am jurat şi acum că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.
10 Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea statornică nu se va îndepărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice DOMNUL, Cel Ce se îndură de tine. " Isaia 54:9-10
Mesia, Cel Minunat, Braţul Domnului, Unsul Domnului, Domnul Oştirilor este Numele Lui, Robul Domnului, Răscumpărătorul, Mântuitorul a venit. Profeţia s-a împlinit în Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Legământul spus şi scris de Isaia atunci, mi se aplică şi mie pentru ca am acceptat că Cel venit de Sus este Fiul Lui Dumnezeu, e Răscumpărătorul meu, e Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii şi prin sângele Lui am iertarea păcatelor, infierea şi viaţa veşnică.
Nu pot să iau un verset să să fac din el o declaraţie de dragoste pentru o persoană de sex opus. Textul de aici e un pasaj dintr-un legământ pe care Îl spune Domnul, Isus Christos, poporului Israel înainte de a pleca in robia babiloniană. Şi da, iau versetul ca promisiune din partea Domnului, mă încred in ceea ce spune El pentru că deja am descoperit că El este credincios şi ceea ce a promis duce la îndeplinire. Promisiunea mi se aplică şi mie pentru că sunt a Lui. Sângele Mielului îmi dă dreptul să cred şi să îmi însuşesc această promisiune însă numai în relaţia cu El. Şi mai ştiu că e valabilă promisiunea aceasta numai în ceea ce Îl priveşte pe El pentru că văd că dragostea mea e oscilantă şi numai prin îndurarea Lui stau în picioare.
"9 Pentru Mine aceasta va fi ca în zilele lui Noe, când am jurat că apele lui Noe nu vor mai inunda pământul; tot aşa am jurat şi acum că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.
10 Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea statornică nu se va îndepărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice DOMNUL, Cel Ce se îndură de tine. " Isaia 54:9-10
Mesia, Cel Minunat, Braţul Domnului, Unsul Domnului, Domnul Oştirilor este Numele Lui, Robul Domnului, Răscumpărătorul, Mântuitorul a venit. Profeţia s-a împlinit în Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Legământul spus şi scris de Isaia atunci, mi se aplică şi mie pentru ca am acceptat că Cel venit de Sus este Fiul Lui Dumnezeu, e Răscumpărătorul meu, e Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii şi prin sângele Lui am iertarea păcatelor, infierea şi viaţa veşnică.
Nu pot să iau un verset să să fac din el o declaraţie de dragoste pentru o persoană de sex opus. Textul de aici e un pasaj dintr-un legământ pe care Îl spune Domnul, Isus Christos, poporului Israel înainte de a pleca in robia babiloniană. Şi da, iau versetul ca promisiune din partea Domnului, mă încred in ceea ce spune El pentru că deja am descoperit că El este credincios şi ceea ce a promis duce la îndeplinire. Promisiunea mi se aplică şi mie pentru că sunt a Lui. Sângele Mielului îmi dă dreptul să cred şi să îmi însuşesc această promisiune însă numai în relaţia cu El. Şi mai ştiu că e valabilă promisiunea aceasta numai în ceea ce Îl priveşte pe El pentru că văd că dragostea mea e oscilantă şi numai prin îndurarea Lui stau în picioare.
luni, 10 februarie 2014
Cel ce te-a făcut îţi este soţ!
De ce a venit robia peste poporul Israel? De ce vine robia în viaţa mea? De ce suport consecinţele acesteia cu vârf şi indesat? Ca şi în Gradina Edenului, din cauza neascultării. Dacă nu înţeleg distrugerea ce o aduce păcatul in viaţa mea, nu înţeleg mai nimic din ceea ce spune Domnul. Dacă nu văd efectele devastatoare ale păcatului în viaţa mea şi a altora ... înseamnă că nu Îl văd pe Domnul cum trebuie.
Este trimis Isaia să reamintească poporului de legământul încheiat, de credincioşia Domnului, de îndurarea şi mila Lui. Tandru, gentil, în cuvinte ce ridică, Isaia reaminteşte poporului:
"5 Căci Cel Ce te-a făcut îţi este soţ – DOMNUL Oştirilor este Numele Său – şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel – El este numit Dumnezeul întregului pământ.
6 Ca pe o soţie părăsită şi cu duhul mâhnit, aşa te-a chemat Domnul; ca pe o soţie alungată în tinereţe, zice Dumnezeul tău. 7 Pentru o clipă te-am părăsit, dar te voi aduna cu multă îndurare. 8 Într-o izbucnire de mânie Mi-am ascuns faţa de tine pentru o clipă, dar cu o dragoste veşnică mă voi îndura de tine, zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău. " Isaia 54:5-8
Legământul încheiat nu e unul aşa făcut in doi peri. Domnul are rolul de soţ, de conducător, El este Cel ce protejează. asigură hrana familiei, se ingrijeşte de confortul fizic, psihic şi emoţional al poporului, a soţiei Sale. În Isaia 50:1-3 Domnul interpelează copiii lui Israel:
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Unde este acea carte de despărţire a mamei voastre prin care am izgonit-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Din cauza păcatelor voastre aţi fost vânduţi şi datorită nelegiuirilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2 De ce, când am venit, n-a mai fost nimeni acolo? De ce, când am strigat, n-a răspuns nimeni? A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra? Nu am avut Eu oare putere pentru a vă salva? Iată, prin simpla Mea mustrare, pot să sec marea şi să prefac râurile în pustie; peştii lor putrezesc din lipsă de apă şi mor de sete.
3 Eu îmbrac cerurile în întuneric, prefăcând în sac învelitoarea lor.»"
De ce a apărut despărţirea de Domnul? Cine a rupt legământul? Din ce cauză a fost vândută "soţia"? Din cauza păcatelor şi a nelegiuirilor.
Numai că Domnul nu numai te acuză, te judecă şi răs-judecă şi apoi te lasă aţa. El vine cu soluţia, cu rezolvarea, răscumpararea. O clipă şi-a ascuns Faţa. S-a mâniat şi S-a supărat însă pentru o clipă. Clipa aceasta mie mi se pare mult .... Din vina mea sunt părăsită. Din vina mea S-a mâniat Domnul şi Şi-a ascuns Faţa de mine. Eram vai de steaua mea şi până să îşi ascundă Faţa şi să se mânie însa starea în care am ajuns e jalnică.
Mă uit la delicateţea cu care vorbeşte Domnul aici, şi vreau să nu uit că Cel ce vorbeşte este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Se uită la popor, la mine şi spune "dar te voi aduna cu multă îndurare. ..... dar cu o dragoste veşnică mă voi îndura de tine, zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău." Multă îndurare şi o dragoste veşnică primesc din partea Domnului, a Celui ce îmi este Răscumpărător, a Celui ce este Domnul Oştirilor, a Celui în care mi-am pus încrederea.
Am făcut prostii, am păcătuit, am ajuns în robie însă nu e aici capătul drumului. Sunt încă în viaţă. Şi dacă mai sunt in viaţă e pentru ca Domnul se îndură de mine şi vrea să mă scoată din robie, să mă elibereze, să se îndure de mine cu o dragoste veşnică, să mă răscumpere prin Fiul Său, să mă pregătească pentru ACASĂ.
Dar decizia de a intra în legământ cu El îmi aparţine. Poporul nu a fost obligat să intre în legământ. Nici eu nu sunt. Domnul nu a creat roboţi după chipul şi asemănarea Lui. El a creat oameni şi le-a dat libertatea de a alege să intre sau nu în legământ cu El. Cred că problema cea mai mare este cu ascultarea şi supunerea. Cred că nu am înţeles cum trebuie drepturile şi obligaţiile unei soţii - însă din punctul Domnului de vedere. Cred că încă mai am lacune în ceea ce priveşte înţelegerea legământului ce l-am făcut.
Este trimis Isaia să reamintească poporului de legământul încheiat, de credincioşia Domnului, de îndurarea şi mila Lui. Tandru, gentil, în cuvinte ce ridică, Isaia reaminteşte poporului:
"5 Căci Cel Ce te-a făcut îţi este soţ – DOMNUL Oştirilor este Numele Său – şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel – El este numit Dumnezeul întregului pământ.
6 Ca pe o soţie părăsită şi cu duhul mâhnit, aşa te-a chemat Domnul; ca pe o soţie alungată în tinereţe, zice Dumnezeul tău. 7 Pentru o clipă te-am părăsit, dar te voi aduna cu multă îndurare. 8 Într-o izbucnire de mânie Mi-am ascuns faţa de tine pentru o clipă, dar cu o dragoste veşnică mă voi îndura de tine, zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău. " Isaia 54:5-8
Legământul încheiat nu e unul aşa făcut in doi peri. Domnul are rolul de soţ, de conducător, El este Cel ce protejează. asigură hrana familiei, se ingrijeşte de confortul fizic, psihic şi emoţional al poporului, a soţiei Sale. În Isaia 50:1-3 Domnul interpelează copiii lui Israel:
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Unde este acea carte de despărţire a mamei voastre prin care am izgonit-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Din cauza păcatelor voastre aţi fost vânduţi şi datorită nelegiuirilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2 De ce, când am venit, n-a mai fost nimeni acolo? De ce, când am strigat, n-a răspuns nimeni? A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra? Nu am avut Eu oare putere pentru a vă salva? Iată, prin simpla Mea mustrare, pot să sec marea şi să prefac râurile în pustie; peştii lor putrezesc din lipsă de apă şi mor de sete.
3 Eu îmbrac cerurile în întuneric, prefăcând în sac învelitoarea lor.»"
De ce a apărut despărţirea de Domnul? Cine a rupt legământul? Din ce cauză a fost vândută "soţia"? Din cauza păcatelor şi a nelegiuirilor.
Numai că Domnul nu numai te acuză, te judecă şi răs-judecă şi apoi te lasă aţa. El vine cu soluţia, cu rezolvarea, răscumpararea. O clipă şi-a ascuns Faţa. S-a mâniat şi S-a supărat însă pentru o clipă. Clipa aceasta mie mi se pare mult .... Din vina mea sunt părăsită. Din vina mea S-a mâniat Domnul şi Şi-a ascuns Faţa de mine. Eram vai de steaua mea şi până să îşi ascundă Faţa şi să se mânie însa starea în care am ajuns e jalnică.
Mă uit la delicateţea cu care vorbeşte Domnul aici, şi vreau să nu uit că Cel ce vorbeşte este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Se uită la popor, la mine şi spune "dar te voi aduna cu multă îndurare. ..... dar cu o dragoste veşnică mă voi îndura de tine, zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău." Multă îndurare şi o dragoste veşnică primesc din partea Domnului, a Celui ce îmi este Răscumpărător, a Celui ce este Domnul Oştirilor, a Celui în care mi-am pus încrederea.
Am făcut prostii, am păcătuit, am ajuns în robie însă nu e aici capătul drumului. Sunt încă în viaţă. Şi dacă mai sunt in viaţă e pentru ca Domnul se îndură de mine şi vrea să mă scoată din robie, să mă elibereze, să se îndure de mine cu o dragoste veşnică, să mă răscumpere prin Fiul Său, să mă pregătească pentru ACASĂ.
Dar decizia de a intra în legământ cu El îmi aparţine. Poporul nu a fost obligat să intre în legământ. Nici eu nu sunt. Domnul nu a creat roboţi după chipul şi asemănarea Lui. El a creat oameni şi le-a dat libertatea de a alege să intre sau nu în legământ cu El. Cred că problema cea mai mare este cu ascultarea şi supunerea. Cred că nu am înţeles cum trebuie drepturile şi obligaţiile unei soţii - însă din punctul Domnului de vedere. Cred că încă mai am lacune în ceea ce priveşte înţelegerea legământului ce l-am făcut.
duminică, 9 februarie 2014
multumesc
Împreună cu stelele, luna, soarele, norii, vântul, păsările ce îmi ciripesc pe geam sau din copaci, păianjeni ce se tot uită pe fereastră şi aşteaptă primăvara, vreau să Îl laud pe Domnul meu. El este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, este Dumnezeul părinţilor mei, este Dumnezeul meu.
Numele Lui este Eu sunt!
Eu sunt a Lui. Tot ceea ce există pe pământ, pe sub pământ, în cer şi în întreg Universul este a Lui.
Am viaţă pentru ca El mi-a dat-o!
Trăiesc pentru ca El are un plan cu mine.
În fiecare dimineaţă îşi reînnoieşte binecuvântările pentru mine.
El, Domnul oştirilor, îmi vine în ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
Vreau să îi mulţumesc pentru sănătate însă şi pentru faptul că îngăduie boala în viaţa mea.
Dacă nu m-am culcat flămândă înseamnă că El a avut grijă de mine ca eu să nu duc lipsă.
Nu sunt în pas cu moda însă am haine şi papuci care mă acoperă şi îmi ţin cald şi pentru asta vreau să îi mulţumesc.
Mulţumesc pentru familia mea însă şi pentru familia extinsă şi numeroasă. E atata de fain să fii parte a unei familii mari, numeroase, gălăgioase însă talentată, înzestrată, harnică ...
Doamne, ce idee faină ai avut Tu când ai făcut familia.
Mulţumesc pentru fiecare dintre membrii ei, aşa cum sunt ei ...
Mulţumesc pentru servici, pentru provocările şi oportunităţile ce mi le dai acolo.
Mulţumesc pentru biserica / adunarea / comunitatea unde m-ai aşezat, unde mă creşti, provoci, binecuvânţi, ciopleşti, dăltuieşti.
Mulţumesc pentru oamenii binecuvântare din viaţa mea.
Mulţumesc pentru promisiunile ce mi le faci.
Mulţumesc pentru că sunt înconjurată cu dragostea Ta.
Mulţumesc pentru Cuvântul scris şi Întrupat.
Mulţumesc pentru că îmi eşti Tată.
Mulţumesc pentru Fiul Tău, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, pentru moartea, învierea şi înălţarea Lui.
Mulţumesc că m-ai pecetluit cu Duhul Tău.
Mulţumesc că Fiul Tău, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach va reveni să mă ia ACASĂ.
Mulţumesc pentru că mi-ai dat un rost, o semnificaţie şi m-ai făcut preţioasă.
Mulţumesc pentru rugăciunile celor ce se roagă pentru mine.
Mulţumesc pentru că am minte şi pot corela informaţiile şi lucrurile.
Mulţumesc pentru muzica care îmi face inima să tresalte şi picioare să se ridice de pe duşumea.
Mulţumesc pentru că m-ai înzestrat cu daruri şi abilităţi.
Mulţumesc că îmi dai oportunităţi ca să îmi pun darurile în funcţiune.
Mulţumesc că eşti cu mine în fiecare miliardime de secundă, mă veghezi, protejezi, iubeşti.
sâmbătă, 8 februarie 2014
vineri, 7 februarie 2014
marți, 4 februarie 2014
sare fără gust?
Zilele astea, a venit un val de aer rece ce ... m-a doborat tare. Mă doare orice muschi, am ochii injectati de parcă numai am băut de câteva zile, ameţită sunt de fel însă acum e mai ... dureros. Însă ce e mai grav, e că orice aş mânca nu are nici un gust. Cafeaua e fadă, painea nu are nici un gust ... e doar ceva ce eu mestec conştientă fiind că trebuie să mănânc ceva.
M-am gândit la ce spune Isus despre sare. Dacă nu are gust, poţi să o pui pe drum. Mai spune despre noi că trebuie să fim sare între oamenii cu care convieţuim. Păi dacă eu nu am nici un gust, sunt fadă şi doar trăiesc şi eu aşa .... numai sare nu sunt.
"13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni" Matei 5:13-14
"50 Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“" Marcu 9:50
M-am gândit la ce spune Isus despre sare. Dacă nu are gust, poţi să o pui pe drum. Mai spune despre noi că trebuie să fim sare între oamenii cu care convieţuim. Păi dacă eu nu am nici un gust, sunt fadă şi doar trăiesc şi eu aşa .... numai sare nu sunt.
"13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni" Matei 5:13-14
"50 Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“" Marcu 9:50
Dacă mi-am pierdut gustul de sare, pot sa stau şi în salină sau în saramură ... însă pot să stau mult şi bine că e degeaba. Decizia de a fi sare, de a-mi recăpăta gustul sărat, de a avea proprietăţile sării îmi aparţine.
luni, 3 februarie 2014
duminică, 2 februarie 2014
Fericirea stă în mâinile Domnului
O cântare de treaptă a lui Solomon.
Dacă Domnul nu va zidi casa,
în zadar se trudesc zidarii;
De nu ar păzi Domnul cetatea,
în zadar iscodesc păzitorii;
În zadar pentru voi vă sculaţi de cu ziuă, şi veghiaţi târziu,
Voi ce mâncaţi pâinea durerii; că tot aşa va da Domnul iubitului Său în somn.
Iată moştenirea Domnului sunt copiii,
Răsplata rodului pântecelui.
Ca săgeţile în mâna viteazului,
aşa sunt capii tinereţelor.
Fericit bărbatul, care şi-a umplut tolba cu ele!
Că dânşii nu se vor ruşina,
Când vorbi-vor cu vrajmaşii lor la poartă.
Psalmul 127 - Psaltirea lui David tălmăcită după textul biblic de Contesa Calomira de Cimara - Tipografia "Lumina Moldovei", Iaşi, 1922
Dacă Domnul nu va zidi casa,
în zadar se trudesc zidarii;
De nu ar păzi Domnul cetatea,
în zadar iscodesc păzitorii;
În zadar pentru voi vă sculaţi de cu ziuă, şi veghiaţi târziu,
Voi ce mâncaţi pâinea durerii; că tot aşa va da Domnul iubitului Său în somn.
Iată moştenirea Domnului sunt copiii,
Răsplata rodului pântecelui.
Ca săgeţile în mâna viteazului,
aşa sunt capii tinereţelor.
Fericit bărbatul, care şi-a umplut tolba cu ele!
Că dânşii nu se vor ruşina,
Când vorbi-vor cu vrajmaşii lor la poartă.
Psalmul 127 - Psaltirea lui David tălmăcită după textul biblic de Contesa Calomira de Cimara - Tipografia "Lumina Moldovei", Iaşi, 1922
sâmbătă, 1 februarie 2014
Oare nu sunteţi voi cu mult mai valoroşi decât ele?
Dimineaţă, citind Isaia, mă luptam cu mine să nu las îngrijorările să mă disturbe şi să mă pot concentra la ceea ce citesc. Afară e frig, e ger, a început să ningă şi la un moment dat două vrăbiuţe au poposit pentru câteva momente pe pervazul ferestrei, au ciripit între ele şi au plecat.
Erau doar două vrăbiuţe. Eu nu le-aş observa lipsa dacă nu ar mai fi. Habar nu aveam că ele există. De fapt, nici măcar nu le-am văzut ci doar le-am auzit. Au ciripit zglobiu şi au zburat mai departe.
Ele nu îşi fac griji de gerul de afară, de zăpadă, de ziua de mâine.
Ascultare, supunere, incredere, credinţă, dedicare sunt cuvintele cheie descoperite in Isaia. Sunt indemnuri din partea Domnului pentru mine.
Nu imi spune El ca eu sunt mai preţioasă decât o vrabie?
"25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca!
Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu adună în hambare. Şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai valoroşi decât ele?
27 Şi apoi, cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la firul vieţii lui?! 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte?
Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. 29 Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 30 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?!
31 Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», 32 căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34 Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei." Matei 6:25-34
Nu mă pot bucura ca şi vrăbiile mele însă mă pot bucura în felul meu, de ceea ce am, de ai mei, de hainele ce le am, de măncare, de oameni, de relaţii, de ger, de zăpadă, de Dumnezeul Lui Avraam, Isaac şi Iacov, de Cel ce îmi este Răscumpărător, de Duhul Domnului pus în mine şi peste mine.
Erau doar două vrăbiuţe. Eu nu le-aş observa lipsa dacă nu ar mai fi. Habar nu aveam că ele există. De fapt, nici măcar nu le-am văzut ci doar le-am auzit. Au ciripit zglobiu şi au zburat mai departe.
Ele nu îşi fac griji de gerul de afară, de zăpadă, de ziua de mâine.
Ascultare, supunere, incredere, credinţă, dedicare sunt cuvintele cheie descoperite in Isaia. Sunt indemnuri din partea Domnului pentru mine.
Nu imi spune El ca eu sunt mai preţioasă decât o vrabie?
"25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca!
Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu adună în hambare. Şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai valoroşi decât ele?
27 Şi apoi, cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la firul vieţii lui?! 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte?
Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. 29 Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 30 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?!
31 Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», 32 căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34 Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei." Matei 6:25-34
Nu mă pot bucura ca şi vrăbiile mele însă mă pot bucura în felul meu, de ceea ce am, de ai mei, de hainele ce le am, de măncare, de oameni, de relaţii, de ger, de zăpadă, de Dumnezeul Lui Avraam, Isaac şi Iacov, de Cel ce îmi este Răscumpărător, de Duhul Domnului pus în mine şi peste mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)