Atât Avraam cât şi Isaia au parte de viziuni, L-au auzit pe Domnul şi L-au urmat. Avraam primeşte o promisiune pe când călătorea prin Cannan. Ajunge la stejarul More din Şehem şi primeşte şi acolo Domnul i se arată. "7 Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale îi voi da această ţară!“" Geneza 12:7. Isaia cu 100 de ani înainte de robie anunţă că aceasta va veni, descrie robia însă anunţă cine îi va elibera, unde vor merge şi ce promisiuni ce vor împli după cei 70 de ani de robie. Promisiunile ce le anunţă Isaia se vor împlini peste 170 de ani şi nu în totalitate. Unele se vor împlini în Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, unele se vor împlini la revenirea Lui.
Avraam a trăit 175 de ani. L-a 75 a ieşit din Haran şi aş putea spune că 100 de ani a umblat cu Dumnezeu. În aceşti 100 de ani, el decide în fiecare zi să asculte, să se încreadă în Domnul, să Îl urmeze. Ţara în care ajunge nu va fi a lui, nu o va stăpâni el ci urmaşii lui ... şi nu scrie că fecioraşul lui o va moşteni, adica urmaşul imediat următor. Şi văd că Avraam nu se târguie cu Dumnezeu să îi dea Lui ţara. Nu stă la tocmeală cu Dumnezeu spunându-i că uite ce om de cuvânt e el şi că ce eforturi face el ... cumva ce favoare îi face Lui Dumnezeu că Îl ascultă. Avraam nu îşi negociază ascultarea.
Isaia primeşte instrucţiuni să spună poporului ce îi spune Domnul şi să scrie ceea ce Domnul promite poporului. Promisiuni ce nu se implinesc în generaţia lui Isaia, unele din promisiuni nu s-au împlinit la ieşirea din robie pentru că nu toţi evreii au ieşit din babilon ci numai o mică rămăşiţă, parte din Iuda şi Beniamin.
Eu aş vrea ca Domnul să îmi facă promisiuni şi acestea să se împlinească instant ... ca la cuptorul cu microunde.
Mi-e greu să aştept, să am răbdare, să ascult chiar dacă nu mai simt nimic, să adun pietre pentru altare când cerul pare ferecat, să strig la Domnul când confuzia şi-a pus amprenta pentru mine. Dar, mă uit la Avraam şi la Isaia şi văd că Domnul lucrează la fel. Însă ceea ce promite se împlineşte până la ultima literă şi până la ultima nunaţă de detaliu.
Aş vrea să îi întreb pe Avraam şi Isaia: vouă nu v-a fost greu?
Cred că le-a fost greu. Însă au decis să creadă, să se încreadă, să asculte, să acţioneze, să se lase modelaţi de Domnul ca să ajungă binecuvântare pentru cei din jur. E posibil ca promisiunile ce le-am primit să se împlinească peste ani. Contează cum reacţionez în timpul aşteptării, călătoriei, procesului şi nu neapărat finalul, împlinirea promisiunii.
În timpul aşteptării, cei doi mentori ai mei L-au cunoscut pe Domnul dincolo de aparenţe, L-au văzut şi au devenit prieteni cu El. Când nu Îl mai simţeau aproape se simţeau insetati, flămânzi după prezenţa Lui, făceau altare şi Îl chemau.
Avraam a trăit 175 de ani. L-a 75 a ieşit din Haran şi aş putea spune că 100 de ani a umblat cu Dumnezeu. În aceşti 100 de ani, el decide în fiecare zi să asculte, să se încreadă în Domnul, să Îl urmeze. Ţara în care ajunge nu va fi a lui, nu o va stăpâni el ci urmaşii lui ... şi nu scrie că fecioraşul lui o va moşteni, adica urmaşul imediat următor. Şi văd că Avraam nu se târguie cu Dumnezeu să îi dea Lui ţara. Nu stă la tocmeală cu Dumnezeu spunându-i că uite ce om de cuvânt e el şi că ce eforturi face el ... cumva ce favoare îi face Lui Dumnezeu că Îl ascultă. Avraam nu îşi negociază ascultarea.
Isaia primeşte instrucţiuni să spună poporului ce îi spune Domnul şi să scrie ceea ce Domnul promite poporului. Promisiuni ce nu se implinesc în generaţia lui Isaia, unele din promisiuni nu s-au împlinit la ieşirea din robie pentru că nu toţi evreii au ieşit din babilon ci numai o mică rămăşiţă, parte din Iuda şi Beniamin.
Eu aş vrea ca Domnul să îmi facă promisiuni şi acestea să se împlinească instant ... ca la cuptorul cu microunde.
Mi-e greu să aştept, să am răbdare, să ascult chiar dacă nu mai simt nimic, să adun pietre pentru altare când cerul pare ferecat, să strig la Domnul când confuzia şi-a pus amprenta pentru mine. Dar, mă uit la Avraam şi la Isaia şi văd că Domnul lucrează la fel. Însă ceea ce promite se împlineşte până la ultima literă şi până la ultima nunaţă de detaliu.
Aş vrea să îi întreb pe Avraam şi Isaia: vouă nu v-a fost greu?
Cred că le-a fost greu. Însă au decis să creadă, să se încreadă, să asculte, să acţioneze, să se lase modelaţi de Domnul ca să ajungă binecuvântare pentru cei din jur. E posibil ca promisiunile ce le-am primit să se împlinească peste ani. Contează cum reacţionez în timpul aşteptării, călătoriei, procesului şi nu neapărat finalul, împlinirea promisiunii.
În timpul aşteptării, cei doi mentori ai mei L-au cunoscut pe Domnul dincolo de aparenţe, L-au văzut şi au devenit prieteni cu El. Când nu Îl mai simţeau aproape se simţeau insetati, flămânzi după prezenţa Lui, făceau altare şi Îl chemau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu