Aruncă-ţi pâinea pe ape!

Motto-ul vieţii mele se găseşte în cartea Eclesiastului la capitolul 11 în primele două versete.

"1. Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!
2. Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant."

În ultimele două zile am experimentat cât de adevărate sunt aceste vorbe scrise de Solomon cu vreo 3500 de ani în urmă. Mi-a fost teamă să mă întâlnesc cu orfani din casele de copii. Habar nu aveam ce să le spun, cum să reacţionez? Ce să fac? Ce aşteptări au ei de la mine? Dacă nu mă voi ridica la înălţimea aşteptărilor?

Cu vreo zece ani în urmă, am păşit pentru prima dată într-un orfelinat. Eram ca şi paralizată. Am putut doar să mă joc şi să fac lucru manual cu copiii de acolo. M-a şocat deschiderea lor, dorinţa de comunicare. De la ei am înteţes că nu au nevoie de cadouri cât au nevoie să îţi pese de ei, să vadă că chiar te îngrijeşti de ei, să mănânci cu ei, să împarţi bucata de pâine sau bomboana cu ei. 

Sâmbătă, 21.03.2015, am participat la o conferinţă ACSI (Asociaţia Internaţională a Şcolilor Creştine). Unul dintre orfanii cu care am lucrat în anii din urmă, acum dascăl, a fost prezent la conferinţă. Când am văzut maşina lor parcată în faţa şcolii, mi-au dat lacrimile. E dascăl de cinci ani şi e implicat într-un mic centru ce se ocupă de câţiva orfani. A învăţat să arunce şi el pâinea pe ape...

La biserica unde merg sunt mai mulţi băieţi şi fete proveniţi din orfelinate. Săptămâna trecută a fost ziua lui Ionuţ şi a împlinit 26 de ani. El vine întotdeauna mai devreme la biserică ca să salute oamenii, să dea mâna cu ei, să îi întrebe ce mai fac, să le spună că arată bine. 

Ieri, a venit cu un trandafir în ghiveci şi cu două cutii de bomboane. A venit la mine şi mi-a spus: "Doamna! V-am adus o floare! A fost ziua mea şi m-am gândit să vă cumpăr o floare! Bomboanele le împart cu ceilalţi din biserică!" Ionuţ a învăţat să arunce pâinea pe ape ...