Am început să studiez Iov!
"1. Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau.
Un om fără prihană, curat la suflet, avea oi, boi, cămile, măgărițe, slujitori fără număr, era cel mai cu vază din toți fii răsăritului! Mama mia! Ce bărbat!
Avea și zece copii! Șapte băieți și trei fete! Copiii erau deja adulți, la casele lor. Obiceiul lor era să facă reuniuni de familie. Se întâlneau toți, petreceau, glumeau, se împăcau bine. După aceste reuniuni, erau invitați acasă, unde Iov aducea jertfe pentru fiecare dintre ei și îi sfințea. Deși erau adulți, Iov se temea ca nu cumva aceștia să profaneze în vreun fel Numele Domnului. La petrecerile copiilor lui nu erau dezmățuri și depravări însă poate o glumă a fost nesărată și L-a ofensat pe Domnul. Un tată care e interesat de copiii lui și după majoratul acestora. Un tată care făcea tot posibilul ca și copiii lui să fie fără prihană și curați la suflet, să se teamă de Dumnezeu și să se abată de la rău.
Îl văd pe Iov ca pe un om fără intenții ascunse, fără răutate. A știut să facă bani însă nu și-a neglijat familia. Se temea de Dumnezeu și vedea mâna Lui Dumnezeu peste el binecuvântându-L. Iov nu era perfect, nu era un sfânt. Era un om normal. Dar trăia în frică de Domnul!
Până aici totul pare perfect, idilic, de poveste. Mai că m-aș aștepta ca povestea să se termine aici cu "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Numai că Biblia ne prezintă povești ale unor oameni normali ca mine și ca tine, povești cu reușite și eșecuri.
"6. Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei:
"De unde vii?"
Si Satana a raspuns Domnului:
"De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."
"Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana." Si Satana a plecat dinaintea Domnului."
Satana, îngerul căzut, își face apariția în cer, printre ceilalți îngeri. Dumnezeu știa unde fusese, ce făcuse însă îl întreabă ce mai plănuia, ce mai punea la cale. Satana îi răspunde arogant: "De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."
Are loc un dialog ciudat ... aș putea spune. Domnul se laudă cu Iov iar Satana Îl acuză pe Dumnezeu de favoritism. Dialogul se termină brusc cu învoiala de a-i lua totul lui Iov numai sî nu se atingă de el.
Deși nu îl văd, trebuie să fiu conștientă că am un dușman, care este mai real decât pot eu concepe și care face tot posibilul să distrugă relațiile mele, reputația mea, va încerca să mă compromită, să mă mintă ...
Au venit, vin și vor veni în viața mea necazuri, dureri. Nu le le-am înțeles și nu le înțeleg. Dar trebuie să îmi amintesc că nimic din ceea ce mi se întâmplă nu e fără știrea Domnului, nu e trecut prin Mâna Lui, nu a venit fără aprobarea și parafa Lui.
Mi-i mintea limitată, nu înțeleg totul deși aș vrea. Explicațiile nu vin și cerul parcă a muțit. Dar orice mi se întâmplă este spre binele meu. Mi-i greu să accept asta când totul pare de cremene, când viața pare nedreaptă, când durerile apar și parcă nu se mai termină, când viața nu e așa cum mi-o doresc eu.
Procesul meu de creștere și maturizare e greu și anevoios. Aș vrea să fiu ca și Iov însă fără durere, suferințe, fără pierderi, fără bube și umflături ...
"1. Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau.
3. Avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de magarite si un foarte mare numar de slujitori. Si omul acesta era cel mai cu vaza din toti locuitorii Rasaritului.
4. Fiii sai se duceau unii la altii si dadeau, rand pe rand, cate un ospat. Si pofteau si pe cele trei surori ale lor sa manance si sa bea impreuna cu ei.
5. Si, dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula dis-de-dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: "Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor." Asa avea Iov obicei sa faca."Un om fără prihană, curat la suflet, avea oi, boi, cămile, măgărițe, slujitori fără număr, era cel mai cu vază din toți fii răsăritului! Mama mia! Ce bărbat!
Avea și zece copii! Șapte băieți și trei fete! Copiii erau deja adulți, la casele lor. Obiceiul lor era să facă reuniuni de familie. Se întâlneau toți, petreceau, glumeau, se împăcau bine. După aceste reuniuni, erau invitați acasă, unde Iov aducea jertfe pentru fiecare dintre ei și îi sfințea. Deși erau adulți, Iov se temea ca nu cumva aceștia să profaneze în vreun fel Numele Domnului. La petrecerile copiilor lui nu erau dezmățuri și depravări însă poate o glumă a fost nesărată și L-a ofensat pe Domnul. Un tată care e interesat de copiii lui și după majoratul acestora. Un tată care făcea tot posibilul ca și copiii lui să fie fără prihană și curați la suflet, să se teamă de Dumnezeu și să se abată de la rău.
Îl văd pe Iov ca pe un om fără intenții ascunse, fără răutate. A știut să facă bani însă nu și-a neglijat familia. Se temea de Dumnezeu și vedea mâna Lui Dumnezeu peste el binecuvântându-L. Iov nu era perfect, nu era un sfânt. Era un om normal. Dar trăia în frică de Domnul!
Până aici totul pare perfect, idilic, de poveste. Mai că m-aș aștepta ca povestea să se termine aici cu "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Numai că Biblia ne prezintă povești ale unor oameni normali ca mine și ca tine, povești cu reușite și eșecuri.
"6. Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei:
"De unde vii?"
Si Satana a raspuns Domnului:
"De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."
"Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau."
"Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara. 11. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata."
12. Domnul a zis Satanei: "Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana." Si Satana a plecat dinaintea Domnului."
Satana, îngerul căzut, își face apariția în cer, printre ceilalți îngeri. Dumnezeu știa unde fusese, ce făcuse însă îl întreabă ce mai plănuia, ce mai punea la cale. Satana îi răspunde arogant: "De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."
Are loc un dialog ciudat ... aș putea spune. Domnul se laudă cu Iov iar Satana Îl acuză pe Dumnezeu de favoritism. Dialogul se termină brusc cu învoiala de a-i lua totul lui Iov numai sî nu se atingă de el.
Deși nu îl văd, trebuie să fiu conștientă că am un dușman, care este mai real decât pot eu concepe și care face tot posibilul să distrugă relațiile mele, reputația mea, va încerca să mă compromită, să mă mintă ...
Au venit, vin și vor veni în viața mea necazuri, dureri. Nu le le-am înțeles și nu le înțeleg. Dar trebuie să îmi amintesc că nimic din ceea ce mi se întâmplă nu e fără știrea Domnului, nu e trecut prin Mâna Lui, nu a venit fără aprobarea și parafa Lui.
Mi-i mintea limitată, nu înțeleg totul deși aș vrea. Explicațiile nu vin și cerul parcă a muțit. Dar orice mi se întâmplă este spre binele meu. Mi-i greu să accept asta când totul pare de cremene, când viața pare nedreaptă, când durerile apar și parcă nu se mai termină, când viața nu e așa cum mi-o doresc eu.
Procesul meu de creștere și maturizare e greu și anevoios. Aș vrea să fiu ca și Iov însă fără durere, suferințe, fără pierderi, fără bube și umflături ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu