Am tot auzit că nu ai voie să îți exprimi ce gândești, că nu e bine să Îi pui întrebări Domnului, că dacă crezi în Domnul nu ai voie să ai parte de depresii ... Numai că eu sunt întrebăcioasă. Și asta e o problemă foarte mare!
După ce l-am studiat pe David, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am îndrăgostit de el. Mă consider fiica lui. Parcă ne curge sânge împletit cu întrebări prin vene. Ne deschidem și spunem Domnului mâniile noastre, bucuriile, temerile, fricile, dezamăgirile ... Și El le accepta, le primește.
Când cerul parcă e de plumb ... El ascultă!
Când simt că L-am pierdut și sunt singură, El e cu mine!
Când durerea, dezamăgirea și depresia fac ravagii în mine, El e mângâiere mea! Deși ... nu Îl simt!
Când vreau să-i spun cuiva adâncul sufletului meu, pe El Îl aleg! Și El acceptă să mă asculte!
Am început să studiez Iov și văd că echipa se mărește! Semăn și cu Iov!
"24. Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. 25. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte! 26. N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." Iov 3:24-26
Suspine auzite sau tăcute mascate de/cu zâmbet sau nu, temeri, frică, lipsa liniștii, păcii, odihnei și somnului, necazuri peste necazuri sunt parte din meniul acelei perioade din viața lui Iov. Și au făcut și mai fac parte din viața mea.
Iov alege să spună ce simte.
Alege să își exprime durerea!
Satan a vrut să îl aducă în starea asta ca să Îl blesteme pe Dumnezeu. Iov blestemă ziua în care s-a născut și noaptea în care a fost conceput și Îl binecuvântă pe Dumnezeu!
Ce mare diferență!
Prietenii, fără bube, durere și miros, cu banii în pungi și titlurile intacte, încep să creadă că Iov nu mai e ok, că și-a pierdut credința .... poate și mintea. Dar lor nu li s-a luat nimic. Nu s-a atins nimic de ei. Sunt șocați de starea lui Iov! Nu îi înțeleg durerea, suferința, depresia. Iar această neînțelegere ... aduce mai multă durere.
După ce l-am studiat pe David, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am îndrăgostit de el. Mă consider fiica lui. Parcă ne curge sânge împletit cu întrebări prin vene. Ne deschidem și spunem Domnului mâniile noastre, bucuriile, temerile, fricile, dezamăgirile ... Și El le accepta, le primește.
Când cerul parcă e de plumb ... El ascultă!
Când simt că L-am pierdut și sunt singură, El e cu mine!
Când durerea, dezamăgirea și depresia fac ravagii în mine, El e mângâiere mea! Deși ... nu Îl simt!
Când vreau să-i spun cuiva adâncul sufletului meu, pe El Îl aleg! Și El acceptă să mă asculte!
Am început să studiez Iov și văd că echipa se mărește! Semăn și cu Iov!
"24. Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. 25. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte! 26. N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." Iov 3:24-26
Suspine auzite sau tăcute mascate de/cu zâmbet sau nu, temeri, frică, lipsa liniștii, păcii, odihnei și somnului, necazuri peste necazuri sunt parte din meniul acelei perioade din viața lui Iov. Și au făcut și mai fac parte din viața mea.
Iov alege să spună ce simte.
Alege să își exprime durerea!
Satan a vrut să îl aducă în starea asta ca să Îl blesteme pe Dumnezeu. Iov blestemă ziua în care s-a născut și noaptea în care a fost conceput și Îl binecuvântă pe Dumnezeu!
Ce mare diferență!
Prietenii, fără bube, durere și miros, cu banii în pungi și titlurile intacte, încep să creadă că Iov nu mai e ok, că și-a pierdut credința .... poate și mintea. Dar lor nu li s-a luat nimic. Nu s-a atins nimic de ei. Sunt șocați de starea lui Iov! Nu îi înțeleg durerea, suferința, depresia. Iar această neînțelegere ... aduce mai multă durere.
Un comentariu:
Hehe..n mai citisem demult blogul tau, pupici!
Trimiteți un comentariu