Am spus și mă repet: îl admir pe Iov! El nu se înfurie, nu trântește ciobul în fața celui ce îl acuză, nu cheamă slujitorii să îi dea afară musafirii. El tace și ascultă! Răspunde învinuirilor cu calm și înțelepciune.
Elifaz, în Iov 22, își reînnoiește învinovățirile cu aceeași pasiune dar ... inventează păcate pe care le pune în cârca lui Iov! Și nu pune unul sau două. Nu! El are o imaginație debordantă!
Și Iov îl lasă să vorbească, tace, se uită la el cum vorbește, nu scoate nici un sunet ... Bănuiesc că Bildad și Țofar jubilează auzind cum apar păcatele din gura lui Elifaz. Și Iov tace!
Tace pentru că e îngâmfat, mândru, păcătos și stăruie în starea lui! Asta e ceea ce cred cei ce se cred prietenii lui.
Iov ia cuvântul și nu îi dă nici o explicație lui Elifaz. Nu-și răcește gura pentru el. Discursul lui e adresat Lui Dumnezeu ... și are un discurs genial în capitolele 23 și 24.
Dumnezeu e în control. El îngăduie dureri, necazuri, probleme, grozăvii în viața mea. Nu îmi dă nici o explicație ... deși o cer insistent. Nu voi primi nici una. El știe de ce le îngăduie și face asta spre binele meu. Problema e că .... gândurile mele nu sunt gândurile Lui.
Nu înțeleg de ce trebuie să trec prin ce trec dar mă încred în El.
Tânjesc după explicații și mă încred în El.
Mă refugiez în El când cerul tace și imaginația prietenilor mei este în clocot.
Îl las pe El să fie în control,
Mi-am luat aplicații practice din aceste trei capitolele.
Să nu las imaginația să inventeze păcate pentru cei de lângă mine.
Să nu cred că știu tot!
Să îmi țin gura și să nu judec ceea ce nu știu și nu înțeleg.
Nu sunt în papucii altuia așa că nu trebuie să fiu aspru judecător. Habar nu am de nevoile persoanei care trece prin anumite dureri, necazuri sau căderi. Eu trebuie să îi fiu alături, să sprijin acea persoană, să o ajut să se ridice și să meargă mai departe. Nu trebuie să îi sporesc durerea!
Când sunt acuzată, să tac, să ascult și să vorbesc cu Domnul. Nu e neapărată nevoie să răspund acuzațiilor. Chiar dacă mi se vor inventa alte păcate, chiar dacă voi fi acuzată de mândrie debordantă!
Cât din Dumnezeu se vede în mine când sufăr?
Cât din Dumnezeu se vede în mine când alții suferă?
Elifaz, în Iov 22, își reînnoiește învinovățirile cu aceeași pasiune dar ... inventează păcate pe care le pune în cârca lui Iov! Și nu pune unul sau două. Nu! El are o imaginație debordantă!
Și Iov îl lasă să vorbească, tace, se uită la el cum vorbește, nu scoate nici un sunet ... Bănuiesc că Bildad și Țofar jubilează auzind cum apar păcatele din gura lui Elifaz. Și Iov tace!
Tace pentru că e îngâmfat, mândru, păcătos și stăruie în starea lui! Asta e ceea ce cred cei ce se cred prietenii lui.
Iov ia cuvântul și nu îi dă nici o explicație lui Elifaz. Nu-și răcește gura pentru el. Discursul lui e adresat Lui Dumnezeu ... și are un discurs genial în capitolele 23 și 24.
Dumnezeu e în control. El îngăduie dureri, necazuri, probleme, grozăvii în viața mea. Nu îmi dă nici o explicație ... deși o cer insistent. Nu voi primi nici una. El știe de ce le îngăduie și face asta spre binele meu. Problema e că .... gândurile mele nu sunt gândurile Lui.
Nu înțeleg de ce trebuie să trec prin ce trec dar mă încred în El.
Tânjesc după explicații și mă încred în El.
Mă refugiez în El când cerul tace și imaginația prietenilor mei este în clocot.
Îl las pe El să fie în control,
Mi-am luat aplicații practice din aceste trei capitolele.
Să nu las imaginația să inventeze păcate pentru cei de lângă mine.
Să nu cred că știu tot!
Să îmi țin gura și să nu judec ceea ce nu știu și nu înțeleg.
Nu sunt în papucii altuia așa că nu trebuie să fiu aspru judecător. Habar nu am de nevoile persoanei care trece prin anumite dureri, necazuri sau căderi. Eu trebuie să îi fiu alături, să sprijin acea persoană, să o ajut să se ridice și să meargă mai departe. Nu trebuie să îi sporesc durerea!
Când sunt acuzată, să tac, să ascult și să vorbesc cu Domnul. Nu e neapărată nevoie să răspund acuzațiilor. Chiar dacă mi se vor inventa alte păcate, chiar dacă voi fi acuzată de mândrie debordantă!
Cât din Dumnezeu se vede în mine când sufăr?
Cât din Dumnezeu se vede în mine când alții suferă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu