invat ... sa tac!

Am auzit multe sfaturi, am primit mai puține iar pentru unele din ele încă plătesc. Nu toate sfaturile pe care le-am auzit și ascultat au fost bune. La acel moment, au părut ok. Privind în urmă, în acea pâclă de gânduri confuze, aș fi putut să nu ascult, să nu suport atâtea consecințe ... Cei ce m-au sfătuit, au fost bine intenționați. Chiar credeau că e bine ce mă sfătuiesc.

Iov are parte de niște sfătuitori de care nu aș vrea pe lângă mine. Decât să facă cu mine ce au făcut cu Iov ... mai bine să stea acasă la ei și să mă lase în pace.

Dărâmat, deprimat, copleșit de tristețea pierderii copiilor și a tăcerii cerului, Iov primește vizita prietenilor. Par înțelepți în primele șapte zile! Îl ascultă pe Iov vârsându-și inima în fața Domnului, blestemând ziua în care s-a născut!

Începe Elifaz, cel mai în vârstă. Se respectă regulile. Vorbește cel mai în vîrstă, cel mai experimentat, mai pregătit teologic, academic și economic, cel mai înțelept. Începe frumos, cumva își cere scuze, e politicos. Apoi încep acuzațiile. Știe el de ce a ajuns Iov așa. După faptă și răsplată!

Spune și lucruri bune și adevărate.

Iov 4 și 5. Elifaz e chiar mândru de discursul lui. Știe el de ce a ajuns Iov așa.

Nu vreau să uit că Elifaz are toată casa întreagă, averile îi sporesc, copiii îi sunt bine, titlurile și pozițiile sunt la locul lor, nici o aluniță nu îl supără, nici o răceală nu îl afectează.

Câte prostii debitez când cineva vine la mine să își povestească amarul?
Aud ce spune omul sau ascult?
Trag concluzii pripite și încep să trag cu versete?
Acuz sau mângâi?

Domnul are un plan cu mine. Nu îl înțeleg tot timpul. Aș vrea explicații și nu le primesc. Vin perioadele grele, cerul pare ferecat, eu sunt confuză și pe deasupra se găsesc oameni de bine care să mă acuze de păcat, de tot felul de lucruri. Și asta doare cumplit. Și ce e mai rău ... nu pot uita ce mi-au făcut! De iertat, ii iertat dar ... nu pot să-mi spăl creierul.

Mă smeresc studiind cartea Iov.
Învăț să tac. să nu arunc vorbe pe care le consider înțelepte.
Învăț să-mi aleg cuvintele sau să mi le înghit. Să nu dau cu presupusul!
Să nu folosesc Scriptura ca armă ce ucide și rănește!
Poate că sunt mai educată, citită ți înțeleaptă decât persoana care vine să discute cu mine. Toate astea nu îmi dau dreptul să trag concluzii și să acuz.