"inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Capitolele 29, 30, 31 si 32 sunt dense. Îl găsesc pe Iov amintindu-și de zilele de odinioară, de statutul pe care îl avea, își amintește cât bine a făcut, cum îi trata pe alții, cum căuta să facă dreptate. Nu își plânge de milă însă ar vrea să își prezinte cazul în fața instanței cerești. Cei mai neînsemnați dintre oameni, cei nevrednici de încredere au compus versuri și muzică pentru a-și bate joc de el.

Deși acuzat de păcat, Iov se prezintă:
- nu și-a compromis integritatea în nici un fel, nici față de oameni și nici față de Dumnezeu
- nu a spus minciuni
- nu a comis adulter
- nu s-a folosit de poziție pentru a asupri pe cineva
- a folosit din plin compasiunea
- nu a făcut orice ca să adune comori, materialismul nu intra în discuție.

Tot ceea ce expune în aceste patru capitole este sumarizat într-o jumătate de verset rostit de Iov în capitolul 27:6 "inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Pe Iov nu l-a luat gura pe dinainte, nu a mușcat cu vorbele, nu a ucis folosind cuvântul, nu a fulgerat aruncându-și privirea, nu a avut nici un beneficiu meschin de pe urma nimănui, nu s-a folosit de nimeni pentru a-și spori averea, nu a dat mită ca să ajungă la poarta cetății și să aibă trecere înaintea oamenilor, nu a folosit cuvintele cu măiestrie pentru a da bine în fața oamenilor, nu i-a umilit prin cuvinte, atitudine și poziție. Într-un cuvânt, Iov a fost un om integru. 

Acuzat și blamat, izolat și uitat, bolnav și sărac, Iov face o declarație șocantă pentru prietenii lui:
"Pana la cea din urma suflare imi voi apara nevinovatia. 6. Tin sa-mi scot dreptatea si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele." Iov 27:5-6