Ieri, scriam că vreau să fiu o Moise. Nu îmi retrag ce am scris ci sunt mai convinsă de asta.
În cartea Evrei capitolul 11 găsesc câteva versete care îl descriu pe Moise:
"23. Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului.
Amram și Iochebed au ales să nu asculte de porunca faraonului, deși legea era clară. Cei doi părinți au ales să ascundă frumosul lor copil. Și-au riscat pielea pentru a-l salva! Și-au riscat familia pentru ca Moise să trăiască!
Moise pleacă la palatul lui faraon și acolo are parte de toată înțelepciunea egiptului, și-o însușeste și în momentul când a devenit mare, măreț, faimos .... decide să nu mai fie fiul fiicei lui faraon. Își vrea rădăcinile înapoi. Era egiptean în gândire, în comportament, în atitudine, în vorbire ... dar sângele evreiesc îi curgea prin vene.
Deduc din text că în anii cât a stat acasă la Iochebed și Amram, aceștia i-au spus de promisiunea Domnului, de Avraam, Isaac și Iacov. Au povestit micuțului prunc de promisiunea unei alte țări, de faptul că țara aceea va fi a lor, a evreilor.
Moise alege să creadă ca Yahwe e Dumnezeu lui, că promisiunile făcute poporului evreu sunt și ale lui. Alege să renunțe la drepturile lui ca să fie cu ai lui. Alege să renunțe la poziție, avere, titluri, moștenire, plăceri, drepturi .... Alege să renunțe la tot ce însemna bun în Egipt.
Nu a fost o decizie pripită. A gândit, meditat și apoi a ales să creadă ceea ce spunea Yahwe.
În acele momente, nu cred că Moise se gândea că scrie istorie. A ales să trăiască sub călăuzirea Lui Yahwe, să asculte de ceea ce spune El, să facă ce și cum spune El și atât. I-a fost greu! A trebuit să se revadă cu împăratul, acesta cred că l-a batjocorit și apoi s-a mânit pe el.
A mers la popor și l-a învățat ce să facă de Paște. Nu mai existase nici un Paște în istoria omenirii. Din text văd că evreii erau prieteni cu vecinii lor egiptenii. Nu cred că egiptenii nu se prăpădeau de răs când îi vedeau pe evrei ungând tocul ușii cu sânge. Au trebuit să răspundă la întrebările pline de batjocură. Un miel să vă salveze? Sângele acestuia vă va proteja?
Au mâncat mielul îmbrăcați, încălțați si cu toiegele lângă ei. Totul era împachetat. Totul era pregătit.
Ajung la Marea Roșie și aleg să creadă că Dumnezeu îi va salva și intră pe drumul uscat al Mării Roșii.
Trăiesc în România! Vorbesc, gândesc, acționez, gătesc, citesc, lucrez românește! Am rădăcinile aici. Dar dacă Domnul mă cheamă în altă parte ... ce fac? Dacă îmi cere să las totul și să plec spre ceva mi bun? Ceva mai bun poate fi oriunde în lumea asta!
Moise a ales și Scriptura îl pomenește peste tot.
Eu prin credință ce aleg?
În cartea Evrei capitolul 11 găsesc câteva versete care îl descriu pe Moise:
"23. Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului.
24. Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui faraon, 25. ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. 26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.
27. Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut.
28. Prin credinta a praznuit el Pastile si a facut stropirea sangelui, pentru ca nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei.
29. Prin credinta au trecut ei Marea Rosie ca pe uscat, pe cand egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi."Amram și Iochebed au ales să nu asculte de porunca faraonului, deși legea era clară. Cei doi părinți au ales să ascundă frumosul lor copil. Și-au riscat pielea pentru a-l salva! Și-au riscat familia pentru ca Moise să trăiască!
Moise pleacă la palatul lui faraon și acolo are parte de toată înțelepciunea egiptului, și-o însușeste și în momentul când a devenit mare, măreț, faimos .... decide să nu mai fie fiul fiicei lui faraon. Își vrea rădăcinile înapoi. Era egiptean în gândire, în comportament, în atitudine, în vorbire ... dar sângele evreiesc îi curgea prin vene.
Deduc din text că în anii cât a stat acasă la Iochebed și Amram, aceștia i-au spus de promisiunea Domnului, de Avraam, Isaac și Iacov. Au povestit micuțului prunc de promisiunea unei alte țări, de faptul că țara aceea va fi a lor, a evreilor.
Moise alege să creadă ca Yahwe e Dumnezeu lui, că promisiunile făcute poporului evreu sunt și ale lui. Alege să renunțe la drepturile lui ca să fie cu ai lui. Alege să renunțe la poziție, avere, titluri, moștenire, plăceri, drepturi .... Alege să renunțe la tot ce însemna bun în Egipt.
Nu a fost o decizie pripită. A gândit, meditat și apoi a ales să creadă ceea ce spunea Yahwe.
În acele momente, nu cred că Moise se gândea că scrie istorie. A ales să trăiască sub călăuzirea Lui Yahwe, să asculte de ceea ce spune El, să facă ce și cum spune El și atât. I-a fost greu! A trebuit să se revadă cu împăratul, acesta cred că l-a batjocorit și apoi s-a mânit pe el.
A mers la popor și l-a învățat ce să facă de Paște. Nu mai existase nici un Paște în istoria omenirii. Din text văd că evreii erau prieteni cu vecinii lor egiptenii. Nu cred că egiptenii nu se prăpădeau de răs când îi vedeau pe evrei ungând tocul ușii cu sânge. Au trebuit să răspundă la întrebările pline de batjocură. Un miel să vă salveze? Sângele acestuia vă va proteja?
Au mâncat mielul îmbrăcați, încălțați si cu toiegele lângă ei. Totul era împachetat. Totul era pregătit.
Ajung la Marea Roșie și aleg să creadă că Dumnezeu îi va salva și intră pe drumul uscat al Mării Roșii.
Trăiesc în România! Vorbesc, gândesc, acționez, gătesc, citesc, lucrez românește! Am rădăcinile aici. Dar dacă Domnul mă cheamă în altă parte ... ce fac? Dacă îmi cere să las totul și să plec spre ceva mi bun? Ceva mai bun poate fi oriunde în lumea asta!
Moise a ales și Scriptura îl pomenește peste tot.
Eu prin credință ce aleg?
Un comentariu:
E clar ca lumina zilei Pe Dumnezeu!
Trimiteți un comentariu