Doamne nu mai pot. Revin cu cererea mea: o insula pustie si stii Tu, sa nu fie animale periculoase pe ea, sa pot sa aud vesti despre ceilalti insa ei sa nu vina la mine, sa ma lase in pace, sa ma lase sa mi se vindece ranile, sa trec de faza asta care-i dureroasa .... Vezi Tu, de atata vreme tot cer insula asta si ... nici macar Tu nu ma asculti .... Ce e atata de greu? Nu spui Tu ca al Tau e pamantul si tot ce e pe el? Nu spui Tu ca conduci universul? De ce ar fi asa greu sa ma teleportezi pe o insula si sa ma lasi acolo? Adica Tu sa fii cu mine, sa nu ma lasi singura. Insa sa nu mai fie oameni care sa ma streseze ....
Cristina, scria ieri un articol pentru doritorii de insule pustii si Luminita intreaba ca-ntr-un strigat disperat si tacut: "mai este mult?".
Cu cat inteleg mai bine din ce sunt facuta si cum, inteleg si strigatul asta de plecare in lumea mea insa inteleg si raspunsul Tau de a nu ma teleporta nicaieri. Sunt un sistem complex ce functioneaza ca intreg. In relatiile interumane relationez cu intreaga personalitate, cu tot sistemul de comunicare si cu iubire. Numai ca aceste trei elemente esentiale par a dansa in mine si ma fac sa trec fara prea multe avertismente de pe Himalaia in gropile abisale lasandu-ma cu miliarde de intrebari.
Multa vreme m-am intrebat daca-s intreaga la cap de am starile astea, am studiat pe cei de langa mine si pentru ei viata trecea mai lina, mai fara atatea batai de cap ... Doamne, vad atatea defecte in mine ... nu ai putea sa ma repari? Uite si Tu ce ciudata is, vezi? Suna ciudat sa spun ca-s pasionala pentru ca duce cu gandul la pasiunea sexuala afisata vulgar peste tot. Daca ma implic in ceva, o fac cu pasiune, ard acolo pentru acel lucru. La acest punct imi place versetul din Apocalipsa: "nu sunteti nici reci, nici in clocot, sunteti caldicei" si imi place ca Domnul apreciaza pasionalitatea (cred ca tocmai am inventat un nou cuvant) mea.
Insa din punct de vedere biologic, se explica aceste stari emotionale. In timp ce ma ard in acel lucru, organismul meu elibereaza o substanta care are efectul ca al morfinei in organism, ducandu-ma in stari euforice. Numai ca ... efectul nu tine mult si cobor fulgerator in stari ce par depresive ....
Am nevoie de echilibru ... insa unde sa il caut? Am tot citit eu ce zic unii si altii insa parca-s formule reci si seci ce ma lasa cu gust amar. Unde mai gasesc eu un model de relationare? Unul care sa functioneze fara stari fluctuante? .... mhmh ... Exemplul mi-L dai tot Tu in Trinitate (Tata, Fiu si Duh Sfant), modelul suprem de relationare. Dar aici am alta dilema Doamne ... Sa zicem ca eu sunt un punct si Tu altul, ca sa comunic cu Tine trag o linie, da? Insa ... surpriza ... Tu esti Trinitate ... eu trebuie sa comunic cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant ... adica de la mine pleaca trei linii spre Trinitate si celelalte trei puncte sunt unite si ele intre ele .... iiiiii, ce tareeeeee. Ma simt prinsa intr-un patrat si daca mai unesc si liniile intre ele .... ce fain arata .... Insa, cum mie imi place sa complic lucrurile (tot Tu esti vinovat de asta, dupa cum biine stiii ....) vreau sa vad cum arata relatia mea cu Tine in 3D sau 4 D ... ca intr-un cub si ma simt cu intreaga-mi fiiinta prinsa in aceasta relatie: personalitate, comunicare si iubire imbinata perfect cu a Ta si nu stiu cum faci Tu, ca incet, incet se asterne linistea si in mintea, inima si sufletul meu. Mi se calibreaza fiinta ... incep sa dansez ... posibil in 3D sau 4D si gropile abisale par amintiri demult uitate. Ranile sunt vindecate si da, cicatricile sunt vizibile bine de tot, dar intreaga mea fiinta e in unitate. Am capitulat in relatia cu Tine, ma las purtata de muzica ce nu-i din sferele mele cunoscute si inchinarea mea e totala ... am fost conceputa cu dor de Tine, cu un dor in mine ce ma face intreaga numai daca e implinit de Tine ...
Ce sa vreau? Insula? Ce sa fac cu ea? ... Aaaaah, da ... sa stau acolo fara oameni, relatii .... Da ... imi amintesc chicotind .... Acum nu imi mai trebuie. Sunt constienta ca am sa o mai cer, ca iar am sa fac slalom prin muntii Himalaia si prin gropile abisale ... sunt perfect constienta de asta, insa mai stiu ceva, ca echilibrul mi-L gasesc in tine, ca-s normala, ca-s asa cum m-ai gandit Tu, ca Te bucuri de mine asa arzand pana la ultima celula ca apoi sa o iau de la capat si ca cu toate cererile mele comice si intrebarile fara numar, ma iubesti si chiar si in gropile abisale ma provoci sa Iti si sa imi pun intrebari, ca sa Te caut si sa Te lasi gasit lasandu-ma sa cred ca Te-am gasit cand de fapt eu sunt deja in Tine si Tu in mine.
joi, 8 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
dedicatie pentru Anna si Octav alias Brazil
Anna m-ai provocat sa imi amintesc de misiunile din Moldova. Mai ales de prima mea misiune, din 2004 sau MT4 si apoi de celelalte. Atatea amintiri .... prietenii cum rar mi-am inchipuit.
Imi amintesc in special de MT4, pentru ca melodia de care mi-a zis Anna am auzit-o acolo, cand au venit trei baieti. Unul din ei parea mai serios si sfios, insa ceilalti doi - niste mistocari (Iura, Oleg si Grisha). Insa, la capela de seara au fost invitati sa cante. Mi-am zis ca ce pot sa faca astia? Insa au aparut pe scena fiecare cu chitara lui si au inceput sa cante si eu a trebuit sa imi ridic barbia de uimire ....
De cate ori au trebuit sa ne cante melodia asta si altele .... saracii, numai ei stiu ...
Apoi imi amintesc de prima si ultima pedichiura ce mi-a fost facuta de un baiat, adica de Octav sau mai cunoscut Brasil, ... ca am stat bandajata dupa aia e alta poveste, insa radem de ne prapadim cand ne amintim, de inghetata din Moldova, de masajele cu bengay pe la colturi, de cat de curati ne simteam dupa baile cu sulf de la Condrita ... si sa nu uitam de leganatul cu paturile, insotite bineinteles cu mari hohotele de ras ... de trebuiau sa vina "vecinii" lideri sa ne aminteasca ca-i trecut de mult de ora stingerii ...
Ca sa gasesc melodia am apelat la Roman, pentru ca eu cu limba rusa suntem paralele.
Imi amintesc in special de MT4, pentru ca melodia de care mi-a zis Anna am auzit-o acolo, cand au venit trei baieti. Unul din ei parea mai serios si sfios, insa ceilalti doi - niste mistocari (Iura, Oleg si Grisha). Insa, la capela de seara au fost invitati sa cante. Mi-am zis ca ce pot sa faca astia? Insa au aparut pe scena fiecare cu chitara lui si au inceput sa cante si eu a trebuit sa imi ridic barbia de uimire ....
De cate ori au trebuit sa ne cante melodia asta si altele .... saracii, numai ei stiu ...
Apoi imi amintesc de prima si ultima pedichiura ce mi-a fost facuta de un baiat, adica de Octav sau mai cunoscut Brasil, ... ca am stat bandajata dupa aia e alta poveste, insa radem de ne prapadim cand ne amintim, de inghetata din Moldova, de masajele cu bengay pe la colturi, de cat de curati ne simteam dupa baile cu sulf de la Condrita ... si sa nu uitam de leganatul cu paturile, insotite bineinteles cu mari hohotele de ras ... de trebuiau sa vina "vecinii" lideri sa ne aminteasca ca-i trecut de mult de ora stingerii ...
Ca sa gasesc melodia am apelat la Roman, pentru ca eu cu limba rusa suntem paralele.
am probleme cu inima
"Numai taranilor le place tochitura si taranii sunt niste inculti si niste nemanierati!" imi explica cineva. I-am raspuns: "Multumesc frumos." Scuzele nu mai aveau nici un rost. "Persoanele de fata de exclud ... "
"Esti din Moldova? Aaaaha, da ... e clar" Ce anume e clar? "M-am lamurit cu voi. Bun de stiut ca sa stiu cum sa te tratez".
"Asta crezi tu? Esti de la aia?"
Am simtit pe propria piele ce inseamna discriminarea de orice natura, intelectuala, rasiala, materiala, elitista .... si nu m-am simtit bine deloc. Inca de mica am plecat la scoala la oras unde a trebuit sa ma confrunt cu problema copilului de la tara ce trebuie sa dovedeasca ca nu e prost, ca ii merge mintea si chiar stie sa vorbeasca corect limba romana.
Dar, sa nu arunc cu piatra ca s-ar putea sa fiu eu insumi ingropata in pietre. Imi iau inima la analizat si cu mare jena trebuie sa recunosc ca filosofia imbietoare ce spune ca noi oamenii suntem faini si buni ... cam pica la test. Sunt rea, egoista, critica, penibil de critica, clasez oamenii dupa cum imi tuna mie, ii tratez dupa cum i-am clasat si in nici un caz nu i-am clasat pe o pozitie buna. Stiu sa le arat clasamentul fara sa spun o vorba.
O vreme, am incercat sa gasesc un alt sinonim pentru notiunea de pacat. Nu suna frumos ... era prea religios, era prea agresiv pentru urechile, inima si mintea mea ... Pana cand am inteles ca is vai de steau mea, ca adevarul meu numai adevar nu e si ca din cauza pacatului vad alb ce e negru si invers. Pacatul nu are neaparat consecinte fizice dureroase, uneori nici emotionale insa efectiv schimba spectrul valorilor, al adevarului, viciaza modul de gandire.
Peste tot gasim idei de incluziune sociala, de integrare unilaterala, de echitabilitate insa e numai teorie pentru ca in practica ... sunt varza. Nu stateam pe langa negri ca nu cumva sa li se trezeasca instinctul canibalic ... ca doar asta stiam despre ei. Nu imi fac prieteni pentru rromi ca .... isi au reputatia lor. Sa vorbesc cu cei pe care societatea ii pune la periferie? Doamne fereste, asta inseamna sa ma detronez de pe inalta-mi pozitie si sa ma umilesc ... sau poate as face-o de dragul celebritatii, nu ca mi-ar pasa de ei.
Imi place de Isus tot mai mult. Are o intalnire cu o femeie de la marginea marginii societatii, femeia samariteanca. O femeie divortata si apoi lasata si de ceilalti patru barbati ... considerata prostituata ... Umbla pe strazi cand toti erau in casa numai ca sa nu mai vada privirile ucigatoare ce ii erau indreptate si ... spre marea ei dezamagire la fantana e un rabin, dupa cum arata.
Isi vede de treaba ei insa rabinul asta ii vorbeste. "Ce-i cu rabinul asta? Nu e normal? Pe ce lume traieste? Nu a realizat ce caut eu pe vremea asta la fantana? Ei nu vorbesc nici cu cei buni, d`apoi cu mine." Insa descopera ca Isus nu o injoseste ci o ajuta sa iasa din carapace si sa se inalte ....
Oriunde as fi, orice ganduri si idei crete sau mai putin crete as avea, vine Isus si ma ridica de acolo ... dintre leprosii societatii redandu-mi valoarea. In momentul cand am inceput sa ma uit la El, am inceput sa ma ridic.
Doamne, vreau sa vin cu inima mea la Tine. E jale cu ea, e atata de rea si acra si amara, vai de cine intra in raza ei de critica, judecata ... atata rasism si nesimtire greu de imaginat sunt in ea ... si are atatea de curatat ... Dar, ma uit la Tine si realizez ca-s pe aratura puternic, ca totul e viciat si ca am nevoie sa ma curatesti tu de pacat, sa ma ajuti sa disting ce e alb si ce e negru ca eu is chioara rau tare.
Am nevoie de vindecare!
"Esti din Moldova? Aaaaha, da ... e clar" Ce anume e clar? "M-am lamurit cu voi. Bun de stiut ca sa stiu cum sa te tratez".
"Asta crezi tu? Esti de la aia?"
Am simtit pe propria piele ce inseamna discriminarea de orice natura, intelectuala, rasiala, materiala, elitista .... si nu m-am simtit bine deloc. Inca de mica am plecat la scoala la oras unde a trebuit sa ma confrunt cu problema copilului de la tara ce trebuie sa dovedeasca ca nu e prost, ca ii merge mintea si chiar stie sa vorbeasca corect limba romana.
Dar, sa nu arunc cu piatra ca s-ar putea sa fiu eu insumi ingropata in pietre. Imi iau inima la analizat si cu mare jena trebuie sa recunosc ca filosofia imbietoare ce spune ca noi oamenii suntem faini si buni ... cam pica la test. Sunt rea, egoista, critica, penibil de critica, clasez oamenii dupa cum imi tuna mie, ii tratez dupa cum i-am clasat si in nici un caz nu i-am clasat pe o pozitie buna. Stiu sa le arat clasamentul fara sa spun o vorba.
O vreme, am incercat sa gasesc un alt sinonim pentru notiunea de pacat. Nu suna frumos ... era prea religios, era prea agresiv pentru urechile, inima si mintea mea ... Pana cand am inteles ca is vai de steau mea, ca adevarul meu numai adevar nu e si ca din cauza pacatului vad alb ce e negru si invers. Pacatul nu are neaparat consecinte fizice dureroase, uneori nici emotionale insa efectiv schimba spectrul valorilor, al adevarului, viciaza modul de gandire.
Peste tot gasim idei de incluziune sociala, de integrare unilaterala, de echitabilitate insa e numai teorie pentru ca in practica ... sunt varza. Nu stateam pe langa negri ca nu cumva sa li se trezeasca instinctul canibalic ... ca doar asta stiam despre ei. Nu imi fac prieteni pentru rromi ca .... isi au reputatia lor. Sa vorbesc cu cei pe care societatea ii pune la periferie? Doamne fereste, asta inseamna sa ma detronez de pe inalta-mi pozitie si sa ma umilesc ... sau poate as face-o de dragul celebritatii, nu ca mi-ar pasa de ei.
Imi place de Isus tot mai mult. Are o intalnire cu o femeie de la marginea marginii societatii, femeia samariteanca. O femeie divortata si apoi lasata si de ceilalti patru barbati ... considerata prostituata ... Umbla pe strazi cand toti erau in casa numai ca sa nu mai vada privirile ucigatoare ce ii erau indreptate si ... spre marea ei dezamagire la fantana e un rabin, dupa cum arata.
Isi vede de treaba ei insa rabinul asta ii vorbeste. "Ce-i cu rabinul asta? Nu e normal? Pe ce lume traieste? Nu a realizat ce caut eu pe vremea asta la fantana? Ei nu vorbesc nici cu cei buni, d`apoi cu mine." Insa descopera ca Isus nu o injoseste ci o ajuta sa iasa din carapace si sa se inalte ....
Oriunde as fi, orice ganduri si idei crete sau mai putin crete as avea, vine Isus si ma ridica de acolo ... dintre leprosii societatii redandu-mi valoarea. In momentul cand am inceput sa ma uit la El, am inceput sa ma ridic.
Doamne, vreau sa vin cu inima mea la Tine. E jale cu ea, e atata de rea si acra si amara, vai de cine intra in raza ei de critica, judecata ... atata rasism si nesimtire greu de imaginat sunt in ea ... si are atatea de curatat ... Dar, ma uit la Tine si realizez ca-s pe aratura puternic, ca totul e viciat si ca am nevoie sa ma curatesti tu de pacat, sa ma ajuti sa disting ce e alb si ce e negru ca eu is chioara rau tare.
Am nevoie de vindecare!
marți, 6 iulie 2010
prietenul adevarat
De cativa ani tot caut o melodie (in limba rusa) si cum creierul meu nu e setat pe limbi (defectiune inca de la conceptie), am tot incercat sa le fredonez prietenilor mei din Moldova ce melodie vreau sa imi cante insa cand nu stii de cat "aha" .... e cam greu.
Numai ca azi, chiar mi-am propus sa o gasesc, sa imi gasesc toate solutiile posibile. Iulia Croitoru - o copila draguta tare, a stiut ea pe unde sa umble si ce sa scrie si mi-a dat primele cuvinte traduse ... ca apoi am gasit eu melodia pe youtube ...
sau alta varianta
si o incercare a traduce versurile am facut dar ... cu google translate n-a prea mers. Daca cineva talentat o poate traduce bine, il rog sa imi tirmita si mie versurile.
Как-то получилось, что сошлись дороги,
Вовсе не похожи, но сошлись в одну.
Eсли вдруг в дороге грусть тебя встревожит.
Знай, что я с любовью руку протяну.
Если вдруг несчастье на тебя нагрянет (а-а-а)
Если на ресницах заблестит слеза.
Знай, что сквозь туманы я с любовью гляну
Осторожно в самые глаза.
C другом можно плакать, можно и молиться,
С другом можно просто сидя помолчать,
Кто сказал, что с другом можно не считаться?
Друга первым делом нужно уважать.
Разве друга ищут, разве выбирают?
Друг к тебе приходит только невзначай.
Да и другом разве каждого считают?
Недруга от друга нужно отличать.
Лишь, Христос, с тобою другом станет близким.
Я ищу общенья в быстром беге дней.
Ты придешь, я знаю, и склонишься низко,
Скажешь нежно слово в утешенье мне.
Numai ca azi, chiar mi-am propus sa o gasesc, sa imi gasesc toate solutiile posibile. Iulia Croitoru - o copila draguta tare, a stiut ea pe unde sa umble si ce sa scrie si mi-a dat primele cuvinte traduse ... ca apoi am gasit eu melodia pe youtube ...
sau alta varianta
si o incercare a traduce versurile am facut dar ... cu google translate n-a prea mers. Daca cineva talentat o poate traduce bine, il rog sa imi tirmita si mie versurile.
Как-то получилось, что сошлись дороги,
Вовсе не похожи, но сошлись в одну.
Eсли вдруг в дороге грусть тебя встревожит.
Знай, что я с любовью руку протяну.
Если вдруг несчастье на тебя нагрянет (а-а-а)
Если на ресницах заблестит слеза.
Знай, что сквозь туманы я с любовью гляну
Осторожно в самые глаза.
C другом можно плакать, можно и молиться,
С другом можно просто сидя помолчать,
Кто сказал, что с другом можно не считаться?
Друга первым делом нужно уважать.
Разве друга ищут, разве выбирают?
Друг к тебе приходит только невзначай.
Да и другом разве каждого считают?
Недруга от друга нужно отличать.
Лишь, Христос, с тобою другом станет близким.
Я ищу общенья в быстром беге дней.
Ты придешь, я знаю, и склонишься низко,
Скажешь нежно слово в утешенье мне.
probez adevaruri
Am un sistem de valori pe care l-am adoptat in timp, dupa ce am probat, cercetat, analizat, despicat fiecare adevar in parte fiind constienta ca ceea ce aleg are consecinte si am fost dispusa sa mi le asum.
Sunt cateva lucruri - de fapt nu-s lucruri - cu care am luptat ca sa le aflu. Ma intereseaza cine sunt, de unde sunt, a cui sunt, care-mi sunt radacinile, dar radacinile mele unde isi au radacinile? Stiu ce scrie in certificatul meu de nastere, imi stiu parintii, fratii, unchii si matusile, verisorii si copiii lor ... as putea sa imi desenez arborele genealogic si in unele ramificatii cred ca pot sa merg pana la a patra sau a cincea in urma sau si mai mult.
Ca sa ma inteleg, a trebuit sa stiu, sa aflu daca sunt infiata sau nu, sa observ pe cei din familia mea, sa le vad reactiile, trasaturile, sa stiu de "unde ma arunc" .... si am aflat.
Am impletit adevarul cu siguranta, dragostea si mirarea ca sa aflu sensul in viata si sa imi aflu sursa vietii si cum si unde imi gasesc viata. Le-am gasit, la cruce cand m-am intalnit cu Isus.
Dar, acceptand ceea ce spune Isus a trebuit sa probez o multitudine de alte elemente ... incluse in moralitate. De ce sa traiesc moral? De ce sa ma ghidez dupa un cod? Cui ii foloseste codul? Altora, mie, .... De unde vine codul asta moral? Cine l-a scris? Pentru cine?
Si daca traiesc imoral, platesc consecintele traiului meu? Cand? Cum? Cat? ...
Unde ma duc dupa ce mor? Nicaieri? De unde stii? In cer? Cum? Cine ma duce acolo? Ce sa fac acolo? Cine e acolo? De ce ajung acolo? Sau ... in iad? Ce e acolo? Cine e acolo? Ce voi face acolo? Ma reincarnez? In ce? De cate ori? Cum? Si cand se termina sirul de reincarnari ce-o sa fac? Si daca gresesc la reincarnare? Si daca nu mai reincarnez? Si daca nu ai dreptate? De unde stiu eu ca exita rai si iad? Cine spune asta? De stiu eu ca e adevarat ce spune?
Intr-un moment crucial din viata mea am strigat: "Isuse scapa-ma!" si m-a scapat. Ajutorul, puterea si prezenta Lui au fost atat de reale in acel moment incat toate intrebarile mele interminabile si-au gasit raspunsul. Dansam in idei. Sa cred? Sa accept sau nu? ... Cand eram in mijlocul pericolului, am strigat si am primit raspuns cu viteza gandului, nu a luminii, nu a lui Superman sau Superwoman ...
Am ales sa cred ceea ce spune Isus pentru ca am probat adevarurile spuse despre El, despre cine este El. Sunt reale, adevarate si stau in picioare chiar si acum. Si eu sunt reala, traiesc ... sunt martori care pot spune asta.
Asta nu inseamna ca nu mai am intrebari. Acum imi clarific adevarurile in lumina Adevarului si e usor pentru ca cunosc Adevarul.
Sunt cateva lucruri - de fapt nu-s lucruri - cu care am luptat ca sa le aflu. Ma intereseaza cine sunt, de unde sunt, a cui sunt, care-mi sunt radacinile, dar radacinile mele unde isi au radacinile? Stiu ce scrie in certificatul meu de nastere, imi stiu parintii, fratii, unchii si matusile, verisorii si copiii lor ... as putea sa imi desenez arborele genealogic si in unele ramificatii cred ca pot sa merg pana la a patra sau a cincea in urma sau si mai mult.
Ca sa ma inteleg, a trebuit sa stiu, sa aflu daca sunt infiata sau nu, sa observ pe cei din familia mea, sa le vad reactiile, trasaturile, sa stiu de "unde ma arunc" .... si am aflat.
Am impletit adevarul cu siguranta, dragostea si mirarea ca sa aflu sensul in viata si sa imi aflu sursa vietii si cum si unde imi gasesc viata. Le-am gasit, la cruce cand m-am intalnit cu Isus.
Dar, acceptand ceea ce spune Isus a trebuit sa probez o multitudine de alte elemente ... incluse in moralitate. De ce sa traiesc moral? De ce sa ma ghidez dupa un cod? Cui ii foloseste codul? Altora, mie, .... De unde vine codul asta moral? Cine l-a scris? Pentru cine?
Si daca traiesc imoral, platesc consecintele traiului meu? Cand? Cum? Cat? ...
Unde ma duc dupa ce mor? Nicaieri? De unde stii? In cer? Cum? Cine ma duce acolo? Ce sa fac acolo? Cine e acolo? De ce ajung acolo? Sau ... in iad? Ce e acolo? Cine e acolo? Ce voi face acolo? Ma reincarnez? In ce? De cate ori? Cum? Si cand se termina sirul de reincarnari ce-o sa fac? Si daca gresesc la reincarnare? Si daca nu mai reincarnez? Si daca nu ai dreptate? De unde stiu eu ca exita rai si iad? Cine spune asta? De stiu eu ca e adevarat ce spune?
Intr-un moment crucial din viata mea am strigat: "Isuse scapa-ma!" si m-a scapat. Ajutorul, puterea si prezenta Lui au fost atat de reale in acel moment incat toate intrebarile mele interminabile si-au gasit raspunsul. Dansam in idei. Sa cred? Sa accept sau nu? ... Cand eram in mijlocul pericolului, am strigat si am primit raspuns cu viteza gandului, nu a luminii, nu a lui Superman sau Superwoman ...
Am ales sa cred ceea ce spune Isus pentru ca am probat adevarurile spuse despre El, despre cine este El. Sunt reale, adevarate si stau in picioare chiar si acum. Si eu sunt reala, traiesc ... sunt martori care pot spune asta.
Asta nu inseamna ca nu mai am intrebari. Acum imi clarific adevarurile in lumina Adevarului si e usor pentru ca cunosc Adevarul.
luni, 5 iulie 2010
n-am sa mor chiar daca mor?
Vreau sa stiu adevarul, numai ca uneori doare si doare tare de tot ... Nu vreau adevarul tau, al meu, al epocii mele, al generatiei instant ... Vreau ADEVARUL.
Si poti sa mi-l spui fara sa iti pese, poti sa imi explici fara sa te gandesti la implicatiile ce le va avea ... poti sa ma tratezi ca pe un produs la mana a doua sau a treia .... daca nu ma iubesti ... ma va rani ...
Nu pot trai fara iubire, nu vorbesc de aia explicata in filmele cu multi de x, sau in cele la care bebelusii nu au voie sa le vada. Ce e dragostea asta pana la urma? Un sentiment? O reactie chimica generata de creier si de niste hormoni rezultand anumite nevoi? ...
Ma gandesc la iubirea ce se sacrifica, la cea ce indura orice pentru celalalt ... la acea iubire ce ispira artistii in scrierea operelor .... e iubirea ce te face sa te implici in relatii, legaminte ce costa, dor, .... si din care nu iesi cand iti e tie lumea draga sau devine dificil ....
Si, avandu-le pe astea ... ma voi simti bine si tot mai am nevoie de ceva .... vreau un loc sigur ... si tot nu mi-i de-ajuns ... vreau o viata sigura si ... nu-i suficient ....
De ce traiesc? Ce sa cred? De ce m-am nascut? De unde am venit? .... Ce rost, scop am?
Mi-am cercetat pilonii si am gasit ca daca viata e numai ca sa fiu implinita aici ... nu-si are rostul ... daca nu mai e nimic dincolo de moarte .... asta nu e viata si e chin ....
Deci .... vreau sa stiu!!!!! ....
In zbucium, framantari, intrebari .... lacrimi si urlete simt pe cineva ca se apropie, se aseaza in tacere langa mine ... si imi spune: "Eu sunt Adevarul, de asta am venit pe pamant." Hmh, ... nu esti idee? Nu esti teorie? ...
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" ... "ce ciudate numei ai "... ma dau mareata chicotind ...
Adica eu trebuie sa verific daca adevarul meu corespunde cu Tine, daca calea mea e a Ta, daca viata ce-o traiesc vine de la Tine?
Si Isus continua: "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?"
Chiar daca mor voi trai? Adica mai e ceva dincolo? Adica voi fi eu si .... Sa cred in Tine? Si n-am sa mai mor chiar daca mor? ....
Pai asta voiam sa stiu, sa fiu sigura, sa cred ca ceea ce cred eu e bine ...
"Da, Doamne! Cred "
duminică, 4 iulie 2010
in vartej
De sambata trecuta, nu avem internet acasa si ... uite asa sunt intr-un post fortat. Mi s-a facut greata de sunat la deranjamente si de spus aceeasi poveste de pana la noua sau zece ori .... Problema? Un cablu impuscat ... nu se stie unde si, trebuie sa se primeasca ordin de sus sa fie schimbat. Cel de sus e instiintat insa .... mai poate el de nervii mei.
Insa o gramada de alte idei crete si mai putin crete ma framanta ... Imi place povestile ... chiar si acum cand cica sunt om mare mai citesc povesti. Imi place lumea lor. Te catapulteaza intr-o lume unde pasarile vorbesc, florile zboara, canta, danseaza, unde cam totul e posibil ... Mi se tot spune ca-s cu capul in nori si sunt intrebara cand am de gand cobor cu picioarele pe pamant? Dar pe pamant, nu e ca in povesti. Aici oamenii se urasc, se lovesc, unii se omoara, nu canta toti, unii nici nu zambesc, unii nu muncesc in vreme ce altii se spetesc ... Spun lucruri despre care descopar ca-s mari gogomanii .... si imi inchid singura gura intrebandu-ma: de ce m-a mintit? Ce e minciuna? De cate culori poate fi o minciuna? Se poate face curcubeu din minciuni? Dar adevarul cate culori are?
Vestitul Pilat Il intreaba pe Isus: "Ce este Adevarul?". Luand un pic papucii lui Pilat, intrebare suna cam asa: "Isuse, suntem numai noi doi aici. Cum definesti Tu Adevarul, ca am si eu ideile mele despre el". Numai ca nici macar nu il interesa ce e adevarul sau cine e adevarul pentru ca dupa ce L-a intrebat pe Isus ce-i adevarul, a iesit afara. Cu alte cuvinte: "bine ca stii Tu ce e adevarul, crezi ca esti asa tare?"
La filosofie am invatat ca e o notiune definita. Numai ca adevarul meu s-ar putea sa fie la ani distanta de adevarul tau sau al altora. Adevarul il definesc eu? Dar, stai .... Isus zice ca El a venit sa ne spuna despre Adevar ... Cum vine asta? Cine e adevarul? Unde este El? Saracu Pilat n-avea de unde sa stie ca Isus le spusese ca El e Calea, Adevarul si Viata.
Deci, ca sa imi fie clar si mie minte creata ... Adevarul e o persoana, nu un concept cu care ma joc si pe care il schimb cum imi vine mie bine. Adevarul acesta poate fi cunoscut, pot sa stau de vorba cu El. Numai ca, se intampla ceva dupa ce incep sa stau de vorba cu El, incep sa ma schimb. Si curcubeul meu de minciuni incepe sa fie urat si imputit si sa ma doara mintea de cat de prost ma simt ... inainte dansam in acest curcubeu de care mi-i greata acum .... Dar, mai spune ceva Isus: "adevarul va va face liberi". Adica daca spun adevarul si nu ma prind in vartejul minciunii sunt libera. Nu trebuie sa mint ca sa acopar cealalta minciuna sau minciuni sau ingrengaturi de minciuni.
Numai ca eu am fost invatata, nu m-a invatat mama cu siguranta, sa mint. Uneori din gluma, uneori pentru asa am avut chef, uneori ca sa scap de vreo problema, de vreun om ... Numai ca acum, dupa ce L-am cunoscut pe Isus, mi-i asa greu si ma lupt cu mine sa nu pot sa o iau pe scurtatura .... Cu o frantura de adevar invelita intr-o poveste as scapa mai repede ... dar, n-as fi libera. M-ar mustra constiinta, n-am mai putea privi acea persoana in ochi, m-as discredita singura .... Asa ca .... mai bine spun adevarul si gata.
Insa o gramada de alte idei crete si mai putin crete ma framanta ... Imi place povestile ... chiar si acum cand cica sunt om mare mai citesc povesti. Imi place lumea lor. Te catapulteaza intr-o lume unde pasarile vorbesc, florile zboara, canta, danseaza, unde cam totul e posibil ... Mi se tot spune ca-s cu capul in nori si sunt intrebara cand am de gand cobor cu picioarele pe pamant? Dar pe pamant, nu e ca in povesti. Aici oamenii se urasc, se lovesc, unii se omoara, nu canta toti, unii nici nu zambesc, unii nu muncesc in vreme ce altii se spetesc ... Spun lucruri despre care descopar ca-s mari gogomanii .... si imi inchid singura gura intrebandu-ma: de ce m-a mintit? Ce e minciuna? De cate culori poate fi o minciuna? Se poate face curcubeu din minciuni? Dar adevarul cate culori are?
Vestitul Pilat Il intreaba pe Isus: "Ce este Adevarul?". Luand un pic papucii lui Pilat, intrebare suna cam asa: "Isuse, suntem numai noi doi aici. Cum definesti Tu Adevarul, ca am si eu ideile mele despre el". Numai ca nici macar nu il interesa ce e adevarul sau cine e adevarul pentru ca dupa ce L-a intrebat pe Isus ce-i adevarul, a iesit afara. Cu alte cuvinte: "bine ca stii Tu ce e adevarul, crezi ca esti asa tare?"
La filosofie am invatat ca e o notiune definita. Numai ca adevarul meu s-ar putea sa fie la ani distanta de adevarul tau sau al altora. Adevarul il definesc eu? Dar, stai .... Isus zice ca El a venit sa ne spuna despre Adevar ... Cum vine asta? Cine e adevarul? Unde este El? Saracu Pilat n-avea de unde sa stie ca Isus le spusese ca El e Calea, Adevarul si Viata.
Deci, ca sa imi fie clar si mie minte creata ... Adevarul e o persoana, nu un concept cu care ma joc si pe care il schimb cum imi vine mie bine. Adevarul acesta poate fi cunoscut, pot sa stau de vorba cu El. Numai ca, se intampla ceva dupa ce incep sa stau de vorba cu El, incep sa ma schimb. Si curcubeul meu de minciuni incepe sa fie urat si imputit si sa ma doara mintea de cat de prost ma simt ... inainte dansam in acest curcubeu de care mi-i greata acum .... Dar, mai spune ceva Isus: "adevarul va va face liberi". Adica daca spun adevarul si nu ma prind in vartejul minciunii sunt libera. Nu trebuie sa mint ca sa acopar cealalta minciuna sau minciuni sau ingrengaturi de minciuni.
Numai ca eu am fost invatata, nu m-a invatat mama cu siguranta, sa mint. Uneori din gluma, uneori pentru asa am avut chef, uneori ca sa scap de vreo problema, de vreun om ... Numai ca acum, dupa ce L-am cunoscut pe Isus, mi-i asa greu si ma lupt cu mine sa nu pot sa o iau pe scurtatura .... Cu o frantura de adevar invelita intr-o poveste as scapa mai repede ... dar, n-as fi libera. M-ar mustra constiinta, n-am mai putea privi acea persoana in ochi, m-as discredita singura .... Asa ca .... mai bine spun adevarul si gata.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/cubagallery
vineri, 2 iulie 2010
in timp de oprire, invat ...
M-am oprit si am inceput sa analizez si sa ma intreb: ce sa reinvat, ce sa revizuiesc ... ? Bineinteles, am inceput cu intrebarile iar atitudinea e una de nerabdare ... M-am oprit. Sa rezolv ce e de rezolvat si sa merg mai departe ... insa lucrurile nu merg intotdeauna asa cum visez eu ...
Cand Iov a fost luat rost de prietenii lui, a inceput o tirada cu intrebari, cam 66 de intrebari care ardeau si la care voia raspuns. Domnul Il lasa sa le puna pe astea si apoi, nu ii raspunde la nici una. Ci "Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii si a zis: "Cine este cel ce Imi intuneca planurile prin cuvantari fara pricepere? Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti." Pfoailei ... dar Iov astepta raspunsuri nu sa fie luat la rost .... Ceva nu e in regula. Scenariul e gresit?
"Iov dragule, stiu si vad ca Ma recunosti ca si Creator, Arhitect, Atotputernic insa Eu sunt sustinatorul vietii. Aici e problema ta." Incep rapid sa ma micsorez ... si realizez ca la fel ca Iov, Il recunosc ca Domn, ca Imparat, Atotputernic insa ia sa vina un puiut de furtuna, sa vezi ce imi tremura maduva si intru in sevraj ... Mesajul pentru mine suna asa: "Cella, Eu tin in mana tot universul, stiu fiecare nucleu al celulelor tale, iti stiu numarul firelor de par. De ce nu ai incredere in Mine, ca Eu sunt Cel ce sustine viata ta? Ca din mana Mea nu te smulge nimeni, ca orice ar veni si ti s-ar intampla, Eu le stiu, le am in control. De ce nu ai incredere in Mine?"
"Si merg mai departe, ai in tine, pe tine un semn ce nu ti-l ia nimeni."
Ce semn Doamne? Despre ce vorbesti? Am eu o mostenire insa nu e vizibila, nu e nimic care sa ma scoata in evidenta.
"Iti place tie mai nou de Iosua si de ceea ce se intampla la Ghilgal. Acolo, li se reaminteste ca sangele este semnul prin care sunt salvati. Al tau, e dat de Hristos" - I Ioan 1: 7 - "sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat."
Astazi, 2 iulie 2010, mi se reaminteste cine e sustinatorul vietii, mi se reaminteste ca sangele spala si azi. Prin el pacatele mele sunt sterse. Sunt uitate iar eu sunt eliberata de ele ...
Doamne, Tu stii ca eu cred ca am invatat ce aveai de spus insa uneori cam trec ca Voda prin loboda si uit imediat ce tocmai am invatat. Multumesc ca m-ai oprit, ca nu imi spui lucruri noi. Efectiv imi ceri sa ma opresc ca sa recapitulez lucrurile stiute, invatate .... unele din ele experimentate ...
Cand Iov a fost luat rost de prietenii lui, a inceput o tirada cu intrebari, cam 66 de intrebari care ardeau si la care voia raspuns. Domnul Il lasa sa le puna pe astea si apoi, nu ii raspunde la nici una. Ci "Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii si a zis: "Cine este cel ce Imi intuneca planurile prin cuvantari fara pricepere? Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti." Pfoailei ... dar Iov astepta raspunsuri nu sa fie luat la rost .... Ceva nu e in regula. Scenariul e gresit?
"Iov dragule, stiu si vad ca Ma recunosti ca si Creator, Arhitect, Atotputernic insa Eu sunt sustinatorul vietii. Aici e problema ta." Incep rapid sa ma micsorez ... si realizez ca la fel ca Iov, Il recunosc ca Domn, ca Imparat, Atotputernic insa ia sa vina un puiut de furtuna, sa vezi ce imi tremura maduva si intru in sevraj ... Mesajul pentru mine suna asa: "Cella, Eu tin in mana tot universul, stiu fiecare nucleu al celulelor tale, iti stiu numarul firelor de par. De ce nu ai incredere in Mine, ca Eu sunt Cel ce sustine viata ta? Ca din mana Mea nu te smulge nimeni, ca orice ar veni si ti s-ar intampla, Eu le stiu, le am in control. De ce nu ai incredere in Mine?"
"Si merg mai departe, ai in tine, pe tine un semn ce nu ti-l ia nimeni."
Ce semn Doamne? Despre ce vorbesti? Am eu o mostenire insa nu e vizibila, nu e nimic care sa ma scoata in evidenta.
"Iti place tie mai nou de Iosua si de ceea ce se intampla la Ghilgal. Acolo, li se reaminteste ca sangele este semnul prin care sunt salvati. Al tau, e dat de Hristos" - I Ioan 1: 7 - "sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat."
Astazi, 2 iulie 2010, mi se reaminteste cine e sustinatorul vietii, mi se reaminteste ca sangele spala si azi. Prin el pacatele mele sunt sterse. Sunt uitate iar eu sunt eliberata de ele ...
Doamne, Tu stii ca eu cred ca am invatat ce aveai de spus insa uneori cam trec ca Voda prin loboda si uit imediat ce tocmai am invatat. Multumesc ca m-ai oprit, ca nu imi spui lucruri noi. Efectiv imi ceri sa ma opresc ca sa recapitulez lucrurile stiute, invatate .... unele din ele experimentate ...
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/amberswanson
joi, 1 iulie 2010
invitatie - nu la nunta
Moldova mea e sub ape. La stiri aud despre ravagiile ce le lasa in urma apa, despre morti, familii ce nu mai au nimic ... vad oameni ce plang si intreaba: "de ce?". Se da vina pe Dumnezeu, pe conducerea tarii, pe oricine ...
Insa vreau sa va invit la post si rugaciune .... In nici una din stiri nu am auzit de o chemare la post si rugaciune. Prietenii, cunoscutii, compatriotii nostri sunt acum in drum sau pe drum, unde s-au adapostit de furia apelor sau a stihiilor naturii. Aseara calculam cam ce ar trebui sa se intample ca Iasul sa fie inundat - un gand nebun insa ... oarecum m-am simtit in siguranta traind in orasul celor sapte coline. Chiar sunt in siguranta?
Vine weekend-ul in care vor fi doua sau trei zile mai relaxate. Vom avea timp sa ne rugam mai mult, sa ridicam maini curate spre cer, in care sa ne intoarcem la Dumnezeu. Imi doresc sa nu facem asta cand deja e prea tarziu ... acum e vremea noastra sa o facem ....
Vreau sa deschid o lista de rugaciune incepand cu maine, 02.07.2010 pana duminica la miezul noptii. Postiti cat vreti voi, cat puteti, la ce puteti insa rugati-va neincetat .... Scrieti-va numele si ora ca sa incurajam si pe altii sa o faca ... Haideti sa facem un lant de rugaciune pentru Romania!
Pe toti crestinii de pretutindeni va chem la doua zile de post si rugaciune pentru tara noastra lovita de criza, pentru sanatatea noastra ca si popor, pentru protectia celor loviti de ape si mal, pentru noi ca popor. La fel ca Iosua la Ghilgal va rog sa ne oprim si sa ne reinnoim legamantul cu Domnul.
'Vreau, dar, ca barbatii sa se roage in orice loc si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli. (1Tim.2:8)"
Cred din toata inima ca si femeile sunt chemate sa se roage pentru casa, familiile, poporul si tara lor.
Insa vreau sa va invit la post si rugaciune .... In nici una din stiri nu am auzit de o chemare la post si rugaciune. Prietenii, cunoscutii, compatriotii nostri sunt acum in drum sau pe drum, unde s-au adapostit de furia apelor sau a stihiilor naturii. Aseara calculam cam ce ar trebui sa se intample ca Iasul sa fie inundat - un gand nebun insa ... oarecum m-am simtit in siguranta traind in orasul celor sapte coline. Chiar sunt in siguranta?
Vine weekend-ul in care vor fi doua sau trei zile mai relaxate. Vom avea timp sa ne rugam mai mult, sa ridicam maini curate spre cer, in care sa ne intoarcem la Dumnezeu. Imi doresc sa nu facem asta cand deja e prea tarziu ... acum e vremea noastra sa o facem ....
Vreau sa deschid o lista de rugaciune incepand cu maine, 02.07.2010 pana duminica la miezul noptii. Postiti cat vreti voi, cat puteti, la ce puteti insa rugati-va neincetat .... Scrieti-va numele si ora ca sa incurajam si pe altii sa o faca ... Haideti sa facem un lant de rugaciune pentru Romania!
Pe toti crestinii de pretutindeni va chem la doua zile de post si rugaciune pentru tara noastra lovita de criza, pentru sanatatea noastra ca si popor, pentru protectia celor loviti de ape si mal, pentru noi ca popor. La fel ca Iosua la Ghilgal va rog sa ne oprim si sa ne reinnoim legamantul cu Domnul.
'Vreau, dar, ca barbatii sa se roage in orice loc si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli. (1Tim.2:8)"
Cred din toata inima ca si femeile sunt chemate sa se roage pentru casa, familiile, poporul si tara lor.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/cecilwalker/2858581644/
opreste-te!
Aseara urmaream relatarile din judetul Suceava despre inundatii. In studio, era un domn mai in varsta, ce la un moment dat a intervenit si a spus cam asa: aducem cu noi o mostenire spirituala ce nu e tocmai buna. Daca ne merge bine si daca iese productia de grau, porumb, vin atunci Domnul e bun. Dar daca vin inundatiile, seceta, lacustele, cutremurele sau orice alta calamitate, le numim urgia lui Dumnezeu. Aducem cu noi mostenirea asta de cateva sute de ani, cam de pe vremea lui Stefan cel Mare si nu e o mostenire buna.
N-am mai auzit ce a spus pentru ca am inceput sa gandesc la afirmatiile lui.
Tara e sub ape, mare parte din ea. Case luate de apa, familii ramase fara nimic din ce au agonisit o viata intreaga, oameni morti, puhoiul matura in cale ce gaseste, lasa mal peste tot ... lasa prapad in urma ... si nu numai prapad material ci afecteaza emotional atatea mii de oameni.
"E urgia Lui Dumnezeu". Si printre lacrimi se intrebau multi dintre ei: "de ce?"
Spun despre mine ca sunt copilul lui Dumnezeu, ca ma iubeste, ca imi poarta de grija, ca ma binecuvanta si de ceva vreme tot revine mesajul: "opreste-te!".
M-am oprit un pic ofuscata de aceasta oprire. Ce sa fac? E chiar nevoie de o oprire? Ma analizez repede si sunt mandra de mine, de cat de buna, de generoasa, de crestina sunt ... mai mai ca mi-as da singura autograf ...
"Cella, Tu ma numesti Tata si bine faci. Dar, nu ma respecti, nu iti pasa de ceea ce iti cer Eu. Nu asculti ce spun Eu. Nu iubesti cum te iubesc Eu. Nu ierti pe cei ce iti gresesc, nu iti ceri iertare sau in termen romanesc, nu te pocaiesti. Vrei binecuvantarea Mea si tu sa iti traiesti viata efectiv cum te taie capul iar Eu sa fac in asa fel incat toate sa iti mearga de poveste"
Haaaah? Imediat incep sa gasesc argumente pentru micile minciuni, pentru minciunile asa zile albe sau gri, pentru lene, pentru insurirea unor bunuri ce nu imi apartin, pentru denaturarea adevarului in favoarea mea, pentru barfa, pentru critica atat de distructiva incat bomba atomica pare minciuna, pentru promiscuitate, pentru santaj emotional, sau material atat de atent mascat incat ... nici la detectoare nu e sesizat. Pentru aerul de sfintenie nesimtita abordat, pentru superioritate jenanta, nemultumire, pentru dragoste fara mila, justitiara, pentru lipsa de respect fata de oameni, fata de Dumnezeu. Pentru neascultarea de ceea ce spune Dumnezeu sperand ca va fi atat de bun incat sa se prefaca ca nu vede si trece cu vederea traiul meu, sperand ca binecuvantarile vor curge din abundenta fara sa fie nevoie sa imi revizuiesc eu cumva atitudinea, fara sa imi cer iertare, fara sa ma pocaiesc de atitudini, de fapte, de gesturi ...
Ma uit la poporul Israel, il are ca si conducator pe Iosua si isi reincep calatoria spre Canaan insa la un moment dat li se cere o oprire peste care trec de regula grabita. De la iesirea din Egypt nu se mai practica taierea imprejur iar asta era semnul distinctiv al lor. Era o mare de oameni acolo cu Iosua si operatiunea asta dura cateva zile pana la vindecare deplina insa ei nu comenteaza. Voiau sa fie binecuvantati, voiau sa reintre in legamant cu Dumnezeu asa ca de la mic la mare au trecut toti barbatii prin aceasta operatiune.
Eu sunt fata si acest obicei nu e pentru fete si nu se practica in tara si in poporul nostru si in mare parte din lume. Dar, mi se cere sa ma opresc si sa reintru in legamantul cu Dumnezeu. Si reintrarea nu se face in graba, nu pot face o analiza rapida, sa ascund gunoiul sub covor, sa imi arborez un zambet fals si sa cred ca totul e bine.
Nu, mi se cere sa ma opresc, sa vad unde e gresit, ce e gresit, ce trebuie schimbat? Ei au stiut ce e gresit, li se spusese. Afirmatia Domnului e ca "Astazi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra".
Doamne, la fel ca Iosua si poporul Israel la Ghilgal, fac oprire pentru reinnoirea legamantului cu Tine, pentru a ma pocai, pentru curatire .... termenii legamantului imi cer si mie ceva, nu numai indatoriri din partea Ta iar eu sa primesc numai beneficii si sa Te folosesc ca pe un Dumnezeu la comanda.
Nu suna frumos termenul "a te pocai" insa inseamna sa iti para rau de ceea ce faci si sa nu mai repeti acea stare, acel pacat ... si Tu ceri pocainta de la mine iar astazi, 1 iulie 2010, vreau sa ma pocaiesc, vreau sa imi cer iertare si sa reintru in legamant cu Tine.
Nu vreau sa plec de aici daca Tu nu mergi cu mine.
N-am mai auzit ce a spus pentru ca am inceput sa gandesc la afirmatiile lui.
Tara e sub ape, mare parte din ea. Case luate de apa, familii ramase fara nimic din ce au agonisit o viata intreaga, oameni morti, puhoiul matura in cale ce gaseste, lasa mal peste tot ... lasa prapad in urma ... si nu numai prapad material ci afecteaza emotional atatea mii de oameni.
"E urgia Lui Dumnezeu". Si printre lacrimi se intrebau multi dintre ei: "de ce?"
Spun despre mine ca sunt copilul lui Dumnezeu, ca ma iubeste, ca imi poarta de grija, ca ma binecuvanta si de ceva vreme tot revine mesajul: "opreste-te!".
M-am oprit un pic ofuscata de aceasta oprire. Ce sa fac? E chiar nevoie de o oprire? Ma analizez repede si sunt mandra de mine, de cat de buna, de generoasa, de crestina sunt ... mai mai ca mi-as da singura autograf ...
"Cella, Tu ma numesti Tata si bine faci. Dar, nu ma respecti, nu iti pasa de ceea ce iti cer Eu. Nu asculti ce spun Eu. Nu iubesti cum te iubesc Eu. Nu ierti pe cei ce iti gresesc, nu iti ceri iertare sau in termen romanesc, nu te pocaiesti. Vrei binecuvantarea Mea si tu sa iti traiesti viata efectiv cum te taie capul iar Eu sa fac in asa fel incat toate sa iti mearga de poveste"
Haaaah? Imediat incep sa gasesc argumente pentru micile minciuni, pentru minciunile asa zile albe sau gri, pentru lene, pentru insurirea unor bunuri ce nu imi apartin, pentru denaturarea adevarului in favoarea mea, pentru barfa, pentru critica atat de distructiva incat bomba atomica pare minciuna, pentru promiscuitate, pentru santaj emotional, sau material atat de atent mascat incat ... nici la detectoare nu e sesizat. Pentru aerul de sfintenie nesimtita abordat, pentru superioritate jenanta, nemultumire, pentru dragoste fara mila, justitiara, pentru lipsa de respect fata de oameni, fata de Dumnezeu. Pentru neascultarea de ceea ce spune Dumnezeu sperand ca va fi atat de bun incat sa se prefaca ca nu vede si trece cu vederea traiul meu, sperand ca binecuvantarile vor curge din abundenta fara sa fie nevoie sa imi revizuiesc eu cumva atitudinea, fara sa imi cer iertare, fara sa ma pocaiesc de atitudini, de fapte, de gesturi ...
Ma uit la poporul Israel, il are ca si conducator pe Iosua si isi reincep calatoria spre Canaan insa la un moment dat li se cere o oprire peste care trec de regula grabita. De la iesirea din Egypt nu se mai practica taierea imprejur iar asta era semnul distinctiv al lor. Era o mare de oameni acolo cu Iosua si operatiunea asta dura cateva zile pana la vindecare deplina insa ei nu comenteaza. Voiau sa fie binecuvantati, voiau sa reintre in legamant cu Dumnezeu asa ca de la mic la mare au trecut toti barbatii prin aceasta operatiune.
Eu sunt fata si acest obicei nu e pentru fete si nu se practica in tara si in poporul nostru si in mare parte din lume. Dar, mi se cere sa ma opresc si sa reintru in legamantul cu Dumnezeu. Si reintrarea nu se face in graba, nu pot face o analiza rapida, sa ascund gunoiul sub covor, sa imi arborez un zambet fals si sa cred ca totul e bine.
Nu, mi se cere sa ma opresc, sa vad unde e gresit, ce e gresit, ce trebuie schimbat? Ei au stiut ce e gresit, li se spusese. Afirmatia Domnului e ca "Astazi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra".
Doamne, la fel ca Iosua si poporul Israel la Ghilgal, fac oprire pentru reinnoirea legamantului cu Tine, pentru a ma pocai, pentru curatire .... termenii legamantului imi cer si mie ceva, nu numai indatoriri din partea Ta iar eu sa primesc numai beneficii si sa Te folosesc ca pe un Dumnezeu la comanda.
Nu suna frumos termenul "a te pocai" insa inseamna sa iti para rau de ceea ce faci si sa nu mai repeti acea stare, acel pacat ... si Tu ceri pocainta de la mine iar astazi, 1 iulie 2010, vreau sa ma pocaiesc, vreau sa imi cer iertare si sa reintru in legamant cu Tine.
Nu vreau sa plec de aici daca Tu nu mergi cu mine.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/pschluet
miercuri, 30 iunie 2010
ce rost are viata?
De ce m-am nascut? Am vreun rost pentru care am aparut pe pamant? Ce e viata? O insiruire de evenimente placute sau mai putin placute. Unii poarta boli incurabile, unii au deficiente cu diferite grade de complexitate ... Ce rol am eu pe pamantul asta? Numai sa ii fac umbra? Numai sa cresc, sa invat, sa muncesc, sa imi permit destul de rar cate o distractie, sa traiesc moral? Viata e un soi de cerc in care invat cum se moare in fiecare zi?
Sunt intr-un proces de analiza a propriilor idei. Sunt socata de cate idei ateiste am. Efemeritatea e una care ma provoaca mereu. Parca sunt amnezica, uit cine sunt. Uit ca sunt Fiica de Imparat. Uit ca sunt asteptata ACASA. Apoi, tot gasesc franturi de idei ce s-au lipit de mine, ce pareau inofensive insa care disturba sistemul meu de gandire, ma fac sa actionez sado-maso cu mine insami ... "Si asa nu conteaza ..." Nu conteaza ce? Nu conteaza pentru cine?
Mi-i greata de atata sexualitate afisata si promovata. Sunt socata de faptul ca am ajuns sa nu se spuna sa nu uitam sa bem apa, sa nu mancam sarat, prea multe dulciuri, sau cu grasimi in exces. Mereu ni se spune ca suferim de obezitate, ca SIDA, cancerul fac ravagii, ca in tarile mai putin dezvoltate se moare de foame, sete, malarie sau ... alte boli. Ca oamenii mor ucisi pentru ca indraznesc sa creada altceva, ca de la varsta cat de frageda copiii sunt vanduti pe bani mai multi sau mai putini pentru prostitutie. Ca nu mai avem sclavi si stapani de sclavi insa nu pot ignora sclavia in traficul cu carne vie ... in care acele fiinte sunt tratate ca niste animale ...
Dar, societatea in care traiesc e mult prea dezvoltata si desteapta ca sa mai aibe nevoie de moralitate, de legea morala a Lui Dumnezeu. Ne-am facut noi o lege morala in care El nu are loc. Suntem produsul celulei ambitioase ce a determinat un intreg sir de reactii ce a dus la aparitia vietii ... si sunt destui ce cred asta. Mai nou suntem din nou obligati sa o credem.
Viata e frumoasa numai daca are distractie cat incape in ea si distractia sa fie fara moralitate, nici macar moralitatea noastra nu e buna in distractie. Casatoriile de proba sunt puse la rang de cinste. Angajamentele si legamintele in casatorie sunt ... depasite, invechite ... Daca nu merge, nu merge .... asta e ... gasim altul ...
Copiii lasati in voia sortii .... parteneri abuzati si lepadati la fel ca un gunoi, ce ajung sa isi ia viata din cauza disperarii, filosofi in mare voga ce mor luandu-si zilele din cauza disperarii ... Ca intr-un complot general, fiecare incearca sa te insele pentru a trai el mai bine ... nu conteaza ca tu suferi ... e treaba ta ...
Doamne, azi multumesc pentru darul credintei. Pentru ca am inteles ca Tu esti Creatorul a toate, ca Tu esti cel ce conduce acest univers, ca nu sunt la intamplare si ca fac parte dintr-un plan - unul ce nu il inteleg pentru ca nu vad imaginea de ansamblu, dar ma las condusa de Tine, modelata de Tine pentru ca Tu esti cel ce a creat puzzle-ul si stii unde imi e locul. Multumesc ca stiindu-Te in control, viata are rost, scop, pret.
Ce este omul? Un abur, o suflare ... Insa Tu investesti atat de mult in acest abur si ... Ti-ai jertfit Fiul, pe Hristos ca eu, un abur, o suflare sa devin Fiica de Imparat.
Fara Tine in ideile ce le framant viata devine anosta, trista .... moarte e iminenta, viata e fara scop, valoare, moralitatea nu are rost ... bucuria nu isi are farmec, fericirea ... ce e aia?
Cum sa nu ma bucur, eu Fiica de Imparat, cand dis de dimineata pasarile mele ciorovaiesc atat de vesele? Cum sa nu zambesc cand vad mustele iritate ca le stric somnul si bazaie ofuscate ca le-am trezit? Cum sa nu ma bucur de paleta de culori a florilor, ierbii, copacilor in aceasta vara ... mai ploioasa? Cum sa nu ma bucur cand Tu mi-ai spus ca ma astepti ACASA, unde voi trai o vesnicie cu Tine. Cum sa nu fiu fericita cand mi-ai spus care mi-i scopul pentru care sunt lasata aici pe pamant? Cum sa nu ma bucur cand mi-ai deschis ochii ca vad semnele Tale de dragoste pentru mine? Cum sa nu ma bucur cand mi-ai lasat legea Ta morala ca sa traiesc bine, in cadru stabilit de Tine ca sa fiu fericita.
Doamne, multumesc ca am pret, valoare, scop, identitate, viitor ... si zambetul sta atarnat de urechi facandu-mi fata stralucitoare. Sunt Fiica de Imparat si astept sa plec ACASA, la Tata.
Sunt o Printesa a cerului ce si-a lasat urechile curatate, inima iubita, ce a tanjit dupa sens, scop, rost si care a acceptat sa fie spalata, curatata, imbracate in rochie de printesa si sa lepede zdrentele ... Sunt iubita, sunt frumoasa, sunt lumina ochilor Tatalui Meu ... Cine e El? E Dumnezeu!
Imagine preluata de pe http://browse.deviantart.com/?q=princess%20in%20the%20night&order=9&offset=48#/d1qmuhp
marți, 29 iunie 2010
in alb vorbim
Eu vorbesc si colorat, insa Denisia zice ca ea vorbeste in alb ... stie ea cum vine asta ... Vreau sa o molipesc cu ceva coloratura ... doar pentru ea.
analizandu-l pe Isaac
Anonim m-a intrebat daca m-am gandit ca episodul jertfirii lui Isaac l-a afectat pe acesta, avand urmari pentru toata viata. Nu m-am gandit delooooooc la asa ceva. Nu stiu de ce nu am gandit. Am crezut ca numai Avraam a fost cel ce a suferit , numai el, ca parinte a trait o agonie in acea experienta insa … am incercat sa gandesc episodul cu jerfirea.
Isaac era un copil destul de jucaus din cate inteleg eu pana aici, deduc asta din gelozia Sarei fata de Agar si izgonirea acesteia si apoi cred ca nu a pus o singura intrebare tatalui sau pe drum. Era copil, calatoria nu era usoara, scurta … “Mai e mult? Sunt animale acolo? Ce fel de animale? Cineva ne asteapta cu mielul de jerfta? Sau o sa fie un alt animal? Tata, de ce esti asa suparat? Ce copac e ala? Dar acela? Aaaaa, uite niste pasari … le prindem? Tata, … mai e mult?”
“Isaac, uite am ajuns. Hai sa adunam pietre ca sa zidim un altar.”
Isaac era un copil destul de jucaus din cate inteleg eu pana aici, deduc asta din gelozia Sarei fata de Agar si izgonirea acesteia si apoi cred ca nu a pus o singura intrebare tatalui sau pe drum. Era copil, calatoria nu era usoara, scurta … “Mai e mult? Sunt animale acolo? Ce fel de animale? Cineva ne asteapta cu mielul de jerfta? Sau o sa fie un alt animal? Tata, de ce esti asa suparat? Ce copac e ala? Dar acela? Aaaaa, uite niste pasari … le prindem? Tata, … mai e mult?”
“Isaac, uite am ajuns. Hai sa adunam pietre ca sa zidim un altar.”
Recunosc ca nu am habar de dimensiunile unui altar insa …. Imi imaginez ca e o adunatura de pietre destul de mare, asezate cu un rost in asa fel incat sa nu se darmane cand se aseaza animalul deasupra si nu mai ales ca animalul se pune viu pe altar ….
Termina de zidit altarul … “Isaac, tu esti mielul de jertfa. Tu trebuie sa fii jertfit aici. “
“Tata, dar eu nu sunt animal. Cum sa ma jertfesti pe mine? Cum sa iti ceara Dumnezeu asta. Nu vreau sa mor. Ai spus ca venim sa aducem jertfa, nu ca o sa ma omori pe mine aici. “
Cred ca a trebuit sa il prinda si sa il aseze pe altar … din cauza lacrimilor fiindu-I greu sa faca asta … Imi inchipui durerea, groaza, teroarea ce le simtea Isaac. Si Avraam ia cutitul ca sa il junghie … iar cutitul nu e unul de intins untul pe paine, e un soi de baioneta foarte bine ascutita ….
Cand a ridicat mana amandoi au auzit un glas: “opreste-te”. Avraam a simtit cum sangele ii curge din nou prin vene, cum parca viata revine in el … degetele par a fi prostite de emotie si nu il ajuta sa deslege funia mai repede. Isaac insa tremura tot … nu spune mai nimic … doar plange spasmodic …
Avraam vede berbecele, il jertfeste si pleaca impreuna cu Isaac inapoi acasa intr-o tacere apasatoare …”Dumnezeul ce a cerut jertfa, l-a oprit pe tata sa ma omoare … eram sa mor … oare mama ar face asa ceva? Oare tata chiar ma iubeste? Eram sa mor … eram sa fiu ars acolo sus pe munte … Mi-i frica de Dumnezeul tatii, abia astept sa ajung la mama … nu mai plec in nici o calatorie cu tata, nu se stie niciodata ce idei ii mai vin … mai bine sa stau departe de el ….”
Se trece peste o perioada mare de timp, Sara moare … nu ni se spune despre participarea lui Isaac la inmormantare … la cumpararea pesterii … insa odata cu moartea mamei, Isaac se simte a doua oara aruncat in hau. Cea ce il iubea a plecat, e moarta … e singur acum … si asa mai tot timpul e pe camp, nu ii place sa socializeze, unii il numesc neadaptat, ciudat, …. Insa nu ii place sa vorbeasca, singuratatea, linistea il ajuta sa gandeasca, sa traiasca … printre zarzavaturi, printre izvoare si canale ce aduc apa ca sa irige terenurile lui … se simte bine …
Il cheama Avraam. Acu ce mai vrea? Nu plec nicaieri cu el, am treaba … Sa plece tata singur, n-are decat. Ceeeee? Il trimite pe Eliezer sa ii aduca o sotie. Il trimite la fratele lui Avraam ca sa ii aduca o fata care sa il iubeasca.
“Doamne, Tu care esti prieten cu tatal meu … Te rog ajuta-l pe Eliezer sa gaseasca o fata care sa ma iubeasca, care sa inteleaga tacerea si singuratatea mea, care sa fie dispusa sa traiasca cu mine asa cum sunt … Te rog …o fata asa cum a fost mama .”
Si, povestea merge mai departe si se spune ca Rebeca l-a iubit, l-a acceptat asa taciturn si Isaac s-a simtit iubit, o dragoste ce ii aduce siguranta, echilibru emotional.
Am incercat sa vad ce relatie a avut el cu Dumnezeu. E diferita de cea a lui Avraam – prietenul Lui Dumnezeu si de cea a fiului sau Iacov. El nu il cauta pe Dumnezeu insa in repetate randuri Dumnezeu I se arata, ii vorbeste si … Isaac executa ce I se spune.
Ca si cum ceva s-a rupt in el pe Muntele Moria, Isaac pare a nu avea puterea de a lua hotarari, de a lupta, de a pune piciorul in prag, de a-si educa copiii, de a actiona in cadrul familiei … Casatoria lui Esau il intristeaza insa nu ni se spune ca i-ar fi zis vreo doua acestui fiu lasat sa ia decizii de unul singur. Nici celalalt fiu, alintat de Rebeca, nu a stiut de autoritatea tatalui, numai ca asta pare mai domol, mai ca el … si mai are ceva … un soi de smechereala, un spirit de inselator care ii vine ca o manusa ….
Luand in calcul trauma ce a suferit-o in copilarie, pot intelege mai bine viata, pot intelege singuratatea, neimplicarea in familie decat sporadic, lipsa lui de actiune …
Doamne, asa multumesc ca nu sunt fata lui Avraam, ca nu m-am nascut in acea perioada, ca traiesc in acest secol, in aceste conditii, in acest mediu …
luni, 28 iunie 2010
impletesc idei ...
Zilele astea am tot gandit la slujire, dedicare, ideile ce imi framanta mintea ... influenta lor asupra minti, inimii, atitudinii, comportamentului meu si .... asupra deciziilor mici sau mari ce le iau la fiecare pas.
Imi plac povestile oamenilor ce au pozitii sus si la un moment dat renunta la pozitie, bani si pleaca sa lucreze cu orfanii, oamenii strazii, muribunzii; leprosii societatii intr-un cuvant. Si o fac cu pasiune, daruire iar cand vorbesc de lucrarea lor le straluceste fata, ii implineste lucrarea ce o fac. Nu pot sa nu ma intreb: cum au ajuns oamenii aia sa faca asta?
Recunosc ca logica mea imi zice ca-s cam dusi insa ma uit la ei si ei sunt fericiti ... i-as numi nebuni fericiti ...
Insa m-am gandit si eu la asta. As pleca in Iasi sa fac asta? As renunta la slujba ca sa lucrez cu ... o categorie defavorizata? Ieri am revazut un film cu un copil dislexic si profesorul care a descoperit care e boala copilului lucra si intr-o alta scoala unde erau copii cu tot felul de boli. Ii lua in brate, ii iubea, le canta, se juca cu ei ... Era film, era platit sa faca asta insa am vazut oameni ce efectiv se apropie de cei mai putin frumos mirositori, de cei imperfecti si ii strang in brate si ii iubesc. Sau au grija de batrani ... cu atata drag.
Am fost intrebata daca nu vreau sa plec si eu in tarile unde se castiga bine ca sa am grija de copiii sau batrani sau infirmi ... si nu o pot face. Bineinteles ca L-am intrebat pe Domnul: eu is asa mai cu capul? Ce e in neregula cu mine?
Insa trebuie sa revin la intrebari mai adanci de atat. Care e valoarea omului? Cat il valorez? E o maimuta evoluata? Pai de ce m-as ocupa de o maimuta? Ca ele nu prea au minte si ... is ciudate si imputite si galagioase. O celula tupeista ce vrea aventura? Sa fie si ea sanatoasa. Daca insa gandesc omul ca si creatura, faptura a mainii Lui Dumnezeu, ce ii poarta chipul si amprenta ... atunci trebuie sa imi redefinesc ideile.
Si, apoi mai sunt si alte slujbe. Poti preda la scoala duminicala, poti sa te ocupi de partea tehnica si electronica din biserica, poti sa duci o sacosa de cartofi unei familii si o gramada de idei sunt de slujire.
Imi amintesc de o seara, la repetitia de cor, cand unul din baieti a venit cu clatite, pentru toti coristii. Ne-a povestit ca ii venise un unchi in vizita si l-a pus si pe el la facut clatite ca sa aibe timp sa termine. Noi ne-am distrat de numa cand le mancam, insa nu am putut sa nu apreciez gestul. Si-a facut timp sa faca cumparaturi, sa le faca, sa le umple si a facut asta cu mare drag.
Ca sa imi definesc slujirea, trebuie sa imi analizez ideile ce le am despre Dumnezeu. E El cel ce are controlul a toate din Univers? E El aparatorul meu? E Cel la care strig cand durerea musca adanc in mine? E Cel la care gasesc mangaieri cand mi-i inima sfasiata pe marginea unui mormant? E Cel in care imi gasesc sensul?
Daca raspunsul la intrebarile mele e nu, atunci pot vorbi de slujbe sau servicii ce trebuie platite, in nici un caz de slujire.
Cand Hristos te schimba, inima incepe sa fie imbracata, spalata, imbibata cu dragoste insa nu de asta de-a noastra ci de a Lui, ce nu ne e fireasca si ... zambetul sta atarnat de urechi chiar si cand furtuna e in toi. Sunt alinata in durerea mea cand cel drag coboara incet in mormant. Nu sunt singura. Tot ce mi se intampla e in controlul cuiva ce ma iubeste ... chiar de acum par stana de piatra ...
Slujirea vine din dragoste, slujba din interes. Ma las pe mine, uit de mine pentru tine din dragoste, renunt la ceva pentru tine pentru beneficii materiale in cel mai bun caz. Dar dragostea asta e o alta problema ... ca ea nu iti vine la pachet si in secunda doi iubesti nebuneste ... e un intreg proces in care mori fata de tine ca ea sa poata intra ...
Iubesc, slujesc, daruiesc, iubesc ....
Un clip din Taare Zameen Par - filmul cu copilul dislexic.
Imi plac povestile oamenilor ce au pozitii sus si la un moment dat renunta la pozitie, bani si pleaca sa lucreze cu orfanii, oamenii strazii, muribunzii; leprosii societatii intr-un cuvant. Si o fac cu pasiune, daruire iar cand vorbesc de lucrarea lor le straluceste fata, ii implineste lucrarea ce o fac. Nu pot sa nu ma intreb: cum au ajuns oamenii aia sa faca asta?
Recunosc ca logica mea imi zice ca-s cam dusi insa ma uit la ei si ei sunt fericiti ... i-as numi nebuni fericiti ...
Insa m-am gandit si eu la asta. As pleca in Iasi sa fac asta? As renunta la slujba ca sa lucrez cu ... o categorie defavorizata? Ieri am revazut un film cu un copil dislexic si profesorul care a descoperit care e boala copilului lucra si intr-o alta scoala unde erau copii cu tot felul de boli. Ii lua in brate, ii iubea, le canta, se juca cu ei ... Era film, era platit sa faca asta insa am vazut oameni ce efectiv se apropie de cei mai putin frumos mirositori, de cei imperfecti si ii strang in brate si ii iubesc. Sau au grija de batrani ... cu atata drag.
Am fost intrebata daca nu vreau sa plec si eu in tarile unde se castiga bine ca sa am grija de copiii sau batrani sau infirmi ... si nu o pot face. Bineinteles ca L-am intrebat pe Domnul: eu is asa mai cu capul? Ce e in neregula cu mine?
Insa trebuie sa revin la intrebari mai adanci de atat. Care e valoarea omului? Cat il valorez? E o maimuta evoluata? Pai de ce m-as ocupa de o maimuta? Ca ele nu prea au minte si ... is ciudate si imputite si galagioase. O celula tupeista ce vrea aventura? Sa fie si ea sanatoasa. Daca insa gandesc omul ca si creatura, faptura a mainii Lui Dumnezeu, ce ii poarta chipul si amprenta ... atunci trebuie sa imi redefinesc ideile.
Si, apoi mai sunt si alte slujbe. Poti preda la scoala duminicala, poti sa te ocupi de partea tehnica si electronica din biserica, poti sa duci o sacosa de cartofi unei familii si o gramada de idei sunt de slujire.
Imi amintesc de o seara, la repetitia de cor, cand unul din baieti a venit cu clatite, pentru toti coristii. Ne-a povestit ca ii venise un unchi in vizita si l-a pus si pe el la facut clatite ca sa aibe timp sa termine. Noi ne-am distrat de numa cand le mancam, insa nu am putut sa nu apreciez gestul. Si-a facut timp sa faca cumparaturi, sa le faca, sa le umple si a facut asta cu mare drag.
Ca sa imi definesc slujirea, trebuie sa imi analizez ideile ce le am despre Dumnezeu. E El cel ce are controlul a toate din Univers? E El aparatorul meu? E Cel la care strig cand durerea musca adanc in mine? E Cel la care gasesc mangaieri cand mi-i inima sfasiata pe marginea unui mormant? E Cel in care imi gasesc sensul?
Daca raspunsul la intrebarile mele e nu, atunci pot vorbi de slujbe sau servicii ce trebuie platite, in nici un caz de slujire.
Cand Hristos te schimba, inima incepe sa fie imbracata, spalata, imbibata cu dragoste insa nu de asta de-a noastra ci de a Lui, ce nu ne e fireasca si ... zambetul sta atarnat de urechi chiar si cand furtuna e in toi. Sunt alinata in durerea mea cand cel drag coboara incet in mormant. Nu sunt singura. Tot ce mi se intampla e in controlul cuiva ce ma iubeste ... chiar de acum par stana de piatra ...
Slujirea vine din dragoste, slujba din interes. Ma las pe mine, uit de mine pentru tine din dragoste, renunt la ceva pentru tine pentru beneficii materiale in cel mai bun caz. Dar dragostea asta e o alta problema ... ca ea nu iti vine la pachet si in secunda doi iubesti nebuneste ... e un intreg proces in care mori fata de tine ca ea sa poata intra ...
Iubesc, slujesc, daruiesc, iubesc ....
Un clip din Taare Zameen Par - filmul cu copilul dislexic.
duminică, 27 iunie 2010
probleme tehnice
Dragii mei, nu am disparut, sunt bine numai ca in mai multe judete din tara sunt probleme tehnice cu internetul, asa mi s-a spus cand am sunat la ei. M-au asigurat ca in cel mai scurt timp vor remedia probelemele. Sper sa fie asa, ca sa nu fiu nevoita sa ma zburlesc ca data trecuta, dupa ce vreo zece zile ma dusesera cu vorba.
Va raspund la toti, pe indelete, imediat ce am internet.
Fiti binecuvantati, acolo unde va aflati si va doresc ca harul ce vine din Hristos sa va umple, sa curga prin voi spre altii.
Va raspund la toti, pe indelete, imediat ce am internet.
Fiti binecuvantati, acolo unde va aflati si va doresc ca harul ce vine din Hristos sa va umple, sa curga prin voi spre altii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)