impletesc idei ...

Zilele astea am tot gandit la slujire, dedicare, ideile ce imi framanta mintea ... influenta lor asupra minti, inimii, atitudinii, comportamentului meu si .... asupra deciziilor mici sau mari ce le iau la fiecare pas.
Imi plac povestile oamenilor ce au pozitii sus si la un moment dat renunta la pozitie, bani si pleaca sa lucreze cu orfanii, oamenii strazii, muribunzii; leprosii societatii intr-un cuvant. Si o fac cu pasiune, daruire iar cand vorbesc de lucrarea lor le straluceste fata, ii implineste lucrarea ce o fac. Nu pot sa nu ma intreb: cum au ajuns oamenii aia sa faca asta?
Recunosc ca logica mea imi zice ca-s cam dusi insa ma uit la ei si ei sunt fericiti ... i-as numi nebuni fericiti ...
Insa m-am gandit si eu la asta. As pleca in Iasi sa fac asta? As renunta la slujba ca sa lucrez cu ... o categorie defavorizata? Ieri am revazut un film cu un copil dislexic si profesorul care a descoperit care e boala copilului lucra si intr-o alta scoala unde erau copii cu tot felul de boli. Ii lua in brate, ii iubea, le canta, se juca cu ei ... Era film, era platit sa faca asta insa am vazut oameni ce efectiv se apropie de cei mai putin frumos mirositori, de cei imperfecti si ii strang in brate si ii iubesc. Sau au grija de batrani ... cu atata drag. 
Am fost intrebata daca nu vreau sa plec si eu in tarile unde se castiga bine ca sa am grija de copiii sau batrani sau infirmi ... si nu o pot face. Bineinteles ca L-am intrebat pe Domnul: eu is asa mai cu capul? Ce e in neregula cu mine?
Insa trebuie sa revin la intrebari mai adanci de atat. Care e valoarea omului? Cat il valorez? E o maimuta evoluata? Pai de ce m-as ocupa de o maimuta? Ca ele nu prea au minte si ... is ciudate si imputite si galagioase. O celula tupeista ce vrea aventura? Sa fie si ea sanatoasa. Daca insa gandesc omul ca si creatura, faptura a mainii Lui Dumnezeu, ce ii poarta chipul si amprenta ... atunci trebuie sa imi redefinesc ideile.
Si, apoi mai sunt si alte slujbe. Poti preda la scoala duminicala, poti sa te ocupi de partea tehnica si electronica din biserica, poti sa duci o sacosa de cartofi unei familii si o gramada de idei sunt de slujire.
Imi amintesc de o seara, la repetitia de cor, cand unul din baieti a venit cu clatite, pentru toti coristii. Ne-a povestit ca ii venise un unchi in vizita si l-a pus si pe el la facut clatite ca sa aibe timp sa termine. Noi ne-am distrat de numa cand le mancam, insa nu am putut sa nu apreciez gestul. Si-a facut timp sa faca cumparaturi, sa le faca, sa le umple si a facut asta cu mare drag.
Ca sa imi definesc slujirea, trebuie sa imi analizez ideile ce le am despre Dumnezeu. E El cel ce are controlul a toate din Univers? E El aparatorul meu? E Cel la care strig cand durerea musca adanc in mine? E Cel la care gasesc mangaieri cand mi-i inima sfasiata pe marginea unui mormant? E Cel in care imi gasesc sensul?
Daca raspunsul la intrebarile mele e nu, atunci pot vorbi de slujbe sau servicii ce trebuie platite, in nici un caz de slujire.
Cand Hristos te schimba, inima incepe sa fie imbracata, spalata, imbibata cu dragoste insa nu de asta de-a noastra ci de a Lui, ce nu ne e fireasca si ... zambetul sta atarnat de urechi chiar si cand furtuna e in toi. Sunt alinata in durerea mea cand cel drag coboara incet in mormant. Nu sunt singura. Tot ce mi se intampla e in controlul cuiva ce ma iubeste ... chiar de acum par stana de piatra ...
Slujirea vine din dragoste, slujba din interes. Ma las pe mine, uit de mine pentru tine din dragoste, renunt la ceva pentru tine pentru beneficii materiale in cel mai bun caz. Dar dragostea asta e o alta problema ... ca ea nu iti vine la pachet si in secunda doi iubesti nebuneste ... e un intreg proces in care mori fata de tine ca ea sa poata intra ...
Iubesc, slujesc, daruiesc, iubesc ....


Un clip din Taare Zameen Par - filmul cu copilul dislexic.