joi, 1 iulie 2010

opreste-te!

Aseara urmaream relatarile din judetul Suceava despre inundatii. In studio, era un domn mai in varsta, ce la un moment dat a intervenit si a spus cam asa: aducem cu noi o mostenire spirituala ce nu e tocmai buna. Daca ne merge bine si daca iese productia de grau, porumb, vin atunci Domnul e bun. Dar daca vin inundatiile, seceta, lacustele, cutremurele sau orice alta calamitate, le numim urgia lui Dumnezeu. Aducem cu noi mostenirea asta de cateva sute de ani, cam de pe vremea lui Stefan cel Mare si nu e o mostenire buna.
N-am mai auzit ce a spus pentru ca am inceput sa gandesc la afirmatiile lui.
Tara e sub ape, mare parte din ea. Case luate de apa, familii ramase fara nimic din ce au agonisit o viata intreaga, oameni morti, puhoiul matura in cale ce gaseste, lasa mal peste tot ... lasa prapad in urma ... si nu numai prapad material ci afecteaza emotional atatea mii de oameni.
"E urgia Lui Dumnezeu". Si printre lacrimi se intrebau multi dintre ei: "de ce?"
Spun despre mine ca sunt copilul lui Dumnezeu, ca ma iubeste, ca imi poarta de grija, ca ma binecuvanta si de ceva vreme tot revine mesajul: "opreste-te!".
M-am oprit un pic ofuscata de aceasta oprire. Ce sa fac? E chiar nevoie de o oprire? Ma analizez repede si sunt mandra de mine, de cat de buna, de generoasa, de crestina sunt ... mai mai ca mi-as da singura autograf ...
"Cella, Tu ma numesti Tata si bine faci. Dar, nu ma respecti, nu iti pasa de ceea ce iti cer Eu. Nu asculti ce spun Eu. Nu iubesti cum te iubesc Eu. Nu ierti pe cei ce iti gresesc, nu iti ceri iertare sau in termen romanesc, nu te pocaiesti. Vrei binecuvantarea Mea si tu sa iti traiesti viata efectiv cum te taie capul iar Eu sa fac in asa fel incat toate sa iti mearga de poveste"
Haaaah? Imediat incep sa gasesc argumente pentru micile minciuni, pentru minciunile asa zile albe sau gri, pentru lene, pentru insurirea unor bunuri ce nu imi apartin, pentru denaturarea adevarului in favoarea mea, pentru barfa, pentru critica atat de distructiva incat bomba atomica pare minciuna, pentru promiscuitate, pentru santaj emotional, sau material atat de atent mascat incat ... nici la detectoare nu e sesizat. Pentru aerul de sfintenie nesimtita abordat, pentru superioritate jenanta, nemultumire, pentru dragoste fara mila, justitiara, pentru lipsa de respect fata de oameni, fata de Dumnezeu. Pentru neascultarea de ceea ce spune Dumnezeu sperand ca va fi atat de bun incat sa se prefaca ca nu vede si trece cu vederea traiul meu, sperand ca binecuvantarile vor curge din abundenta fara sa fie nevoie sa imi revizuiesc eu cumva atitudinea, fara sa imi cer iertare, fara sa ma pocaiesc de atitudini, de fapte, de gesturi ...
Ma uit la poporul Israel, il are ca si conducator pe Iosua si isi reincep calatoria spre Canaan insa la un moment dat li se cere o oprire peste care trec de regula grabita. De la iesirea din Egypt nu se mai practica taierea imprejur iar asta era semnul distinctiv al lor. Era o mare de oameni acolo cu Iosua si operatiunea asta dura cateva zile pana la vindecare deplina insa ei nu comenteaza. Voiau sa fie binecuvantati, voiau sa reintre in legamant cu Dumnezeu asa ca de la mic la mare au trecut toti barbatii prin aceasta operatiune.
Eu sunt fata si acest obicei nu e pentru fete si nu se practica in tara si in poporul nostru si in mare parte din lume. Dar, mi se cere sa ma opresc si sa reintru in legamantul cu Dumnezeu. Si reintrarea nu se face in graba, nu pot face o analiza rapida, sa ascund gunoiul sub covor, sa imi arborez un zambet fals si sa cred ca totul e bine.
Nu, mi se cere sa ma opresc, sa vad unde e gresit, ce e gresit, ce trebuie schimbat? Ei au stiut ce e gresit, li se spusese. Afirmatia Domnului e ca "Astazi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra".
Doamne, la fel ca Iosua si poporul Israel la Ghilgal, fac oprire pentru reinnoirea legamantului cu Tine, pentru a ma pocai, pentru curatire .... termenii legamantului imi cer si mie ceva, nu numai indatoriri din partea Ta iar eu sa primesc numai beneficii si sa Te folosesc ca pe un Dumnezeu la comanda.
Nu suna frumos termenul "a te pocai" insa inseamna sa iti para rau de ceea ce faci si sa nu mai repeti acea stare, acel pacat ... si Tu ceri pocainta de la mine iar astazi, 1 iulie 2010, vreau sa ma pocaiesc, vreau sa imi cer iertare si sa reintru in legamant cu Tine.
Nu vreau sa plec de aici daca Tu nu mergi cu mine.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/pschluet

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Imi place cum ai pus problema draga mea.Gandind la urgia ce a lovit nordul Moldovei m-as opri sa meditez la cuvintele lui Iov care ne spune clar ce atitudine trebuie sa avem in clipe de restriste-cum primim binele, se cade sa-i multumim si pentru rau-spunea Iov, mai ales ca doar El stie de ce ingaduie asa ceva.

Cella spunea...

Elena, cer indurare pentru tara asta si prima data sa ma pocaiesc eu ca sa ridic maini curate spre cer ...

katy spunea...

Ma identific, Cella, cu ce ai scris, poate la mine lista e mai lunga sau usor diferita, dar astazi 1 iulie 2010 inteleg mai bine legamantul facut cu Dumnezeu- ca trebuie sa fie reciproc, nu unilateral, nu doar din partea Lui...Multumesc
Si, oh, da, ieri m-a smerit inca o data faptul ca a fi in viata, a avea sanatate si a fi ferit de calamitati nu este meritul nostru, ci indurarea Lui :)

Cella spunea...

Kati, efectul nu realizam cat de binecuvantati suntem ... si pe langa cate minuni trecem fara sa le vedem ...