ce rost are viata?

De ce m-am nascut? Am vreun rost pentru care am aparut pe pamant? Ce e viata? O insiruire de evenimente placute sau mai putin placute. Unii poarta boli incurabile, unii au deficiente cu diferite grade de complexitate ... Ce rol am eu pe pamantul asta? Numai sa ii fac umbra? Numai sa cresc, sa invat, sa muncesc, sa imi permit destul de rar cate o distractie, sa traiesc moral? Viata e un soi de cerc in care invat cum se moare in fiecare zi?
Sunt intr-un proces de analiza a propriilor idei. Sunt socata de cate idei ateiste am. Efemeritatea e una care ma provoaca mereu. Parca sunt amnezica, uit cine sunt. Uit ca sunt Fiica de Imparat. Uit ca sunt asteptata ACASA. Apoi, tot gasesc franturi de idei ce s-au lipit de mine, ce pareau inofensive insa care disturba sistemul meu de gandire, ma fac sa actionez sado-maso cu mine insami ... "Si asa nu conteaza ..." Nu conteaza ce? Nu conteaza pentru cine?
Mi-i greata de atata sexualitate afisata si promovata. Sunt socata de faptul ca am ajuns sa nu se spuna sa nu uitam sa bem apa, sa nu mancam sarat, prea multe dulciuri, sau cu grasimi in exces. Mereu ni se spune ca suferim de obezitate, ca SIDA, cancerul fac ravagii, ca in tarile mai putin dezvoltate se moare de foame, sete, malarie sau ... alte boli. Ca oamenii mor ucisi pentru ca indraznesc sa creada altceva, ca de la varsta cat de frageda copiii sunt vanduti pe bani mai multi sau mai putini pentru prostitutie. Ca nu mai avem sclavi si stapani de sclavi insa nu pot ignora sclavia in traficul cu carne vie ... in care acele fiinte sunt tratate ca niste animale ...
Dar, societatea in care traiesc e mult prea dezvoltata si desteapta ca sa mai aibe nevoie de moralitate, de legea morala a Lui Dumnezeu. Ne-am facut noi o lege morala in care El nu are loc. Suntem produsul celulei ambitioase ce a determinat un intreg sir de reactii ce a dus la aparitia vietii ... si sunt destui ce cred asta. Mai nou suntem din nou obligati sa o credem.
Viata e frumoasa numai daca are distractie cat incape in ea si distractia sa fie fara moralitate, nici macar moralitatea noastra nu e buna in distractie. Casatoriile de proba sunt puse la rang de cinste. Angajamentele si legamintele in casatorie sunt ... depasite, invechite ... Daca nu merge, nu merge .... asta e ... gasim altul ...
Copiii lasati in voia sortii .... parteneri abuzati si lepadati la fel ca un gunoi, ce ajung sa isi ia viata din cauza disperarii, filosofi in mare voga ce mor luandu-si zilele din cauza disperarii ... Ca intr-un complot general, fiecare incearca sa te insele pentru a trai el mai bine ... nu conteaza ca tu suferi ... e treaba ta ...
Doamne, azi multumesc pentru darul credintei. Pentru ca am inteles ca Tu esti Creatorul a toate, ca Tu esti cel ce conduce acest univers, ca nu sunt la intamplare si ca fac parte dintr-un plan - unul ce nu il inteleg pentru ca nu vad imaginea de ansamblu, dar ma las condusa de Tine, modelata de Tine pentru ca Tu esti cel ce a creat puzzle-ul si stii unde imi e locul. Multumesc ca stiindu-Te in control, viata are rost, scop, pret.
Ce este omul? Un abur, o suflare ... Insa Tu investesti atat de mult in acest abur si ... Ti-ai jertfit Fiul, pe Hristos ca eu, un abur, o suflare sa devin Fiica de Imparat.
Fara Tine in ideile ce le framant viata devine anosta, trista .... moarte e iminenta, viata e fara scop, valoare, moralitatea nu are rost ... bucuria nu isi are farmec, fericirea ... ce e aia?
Cum sa nu ma bucur, eu Fiica de Imparat, cand dis de dimineata pasarile mele ciorovaiesc atat de vesele? Cum sa nu zambesc cand vad mustele iritate ca le stric somnul si bazaie ofuscate ca le-am trezit? Cum sa nu ma bucur de paleta de culori a florilor, ierbii, copacilor in aceasta vara ... mai ploioasa? Cum sa nu ma bucur cand Tu mi-ai spus ca ma astepti ACASA, unde voi trai o vesnicie cu Tine. Cum sa nu fiu fericita cand mi-ai spus care mi-i scopul pentru care sunt lasata aici pe pamant? Cum sa nu ma bucur cand mi-ai deschis ochii ca vad semnele Tale de dragoste pentru mine? Cum sa nu ma bucur cand mi-ai lasat legea Ta morala ca sa traiesc bine, in cadru stabilit de Tine ca sa fiu fericita.
Doamne, multumesc ca am pret, valoare, scop, identitate, viitor ... si zambetul sta atarnat de urechi facandu-mi fata stralucitoare. Sunt Fiica de Imparat si astept sa plec ACASA, la Tata.
Sunt o Printesa a cerului ce si-a lasat urechile curatate, inima iubita, ce a tanjit dupa sens, scop, rost si care a acceptat sa fie spalata, curatata, imbracate in rochie de printesa si sa lepede zdrentele ... Sunt iubita, sunt frumoasa, sunt lumina ochilor Tatalui Meu ... Cine e El? E Dumnezeu!
Imagine preluata de pe http://browse.deviantart.com/?q=princess%20in%20the%20night&order=9&offset=48#/d1qmuhp