Isaac era un copil destul de jucaus din cate inteleg eu pana aici, deduc asta din gelozia Sarei fata de Agar si izgonirea acesteia si apoi cred ca nu a pus o singura intrebare tatalui sau pe drum. Era copil, calatoria nu era usoara, scurta … “Mai e mult? Sunt animale acolo? Ce fel de animale? Cineva ne asteapta cu mielul de jerfta? Sau o sa fie un alt animal? Tata, de ce esti asa suparat? Ce copac e ala? Dar acela? Aaaaa, uite niste pasari … le prindem? Tata, … mai e mult?”
“Isaac, uite am ajuns. Hai sa adunam pietre ca sa zidim un altar.”
Recunosc ca nu am habar de dimensiunile unui altar insa …. Imi imaginez ca e o adunatura de pietre destul de mare, asezate cu un rost in asa fel incat sa nu se darmane cand se aseaza animalul deasupra si nu mai ales ca animalul se pune viu pe altar ….
Termina de zidit altarul … “Isaac, tu esti mielul de jertfa. Tu trebuie sa fii jertfit aici. “
“Tata, dar eu nu sunt animal. Cum sa ma jertfesti pe mine? Cum sa iti ceara Dumnezeu asta. Nu vreau sa mor. Ai spus ca venim sa aducem jertfa, nu ca o sa ma omori pe mine aici. “
Cred ca a trebuit sa il prinda si sa il aseze pe altar … din cauza lacrimilor fiindu-I greu sa faca asta … Imi inchipui durerea, groaza, teroarea ce le simtea Isaac. Si Avraam ia cutitul ca sa il junghie … iar cutitul nu e unul de intins untul pe paine, e un soi de baioneta foarte bine ascutita ….
Cand a ridicat mana amandoi au auzit un glas: “opreste-te”. Avraam a simtit cum sangele ii curge din nou prin vene, cum parca viata revine in el … degetele par a fi prostite de emotie si nu il ajuta sa deslege funia mai repede. Isaac insa tremura tot … nu spune mai nimic … doar plange spasmodic …
Avraam vede berbecele, il jertfeste si pleaca impreuna cu Isaac inapoi acasa intr-o tacere apasatoare …”Dumnezeul ce a cerut jertfa, l-a oprit pe tata sa ma omoare … eram sa mor … oare mama ar face asa ceva? Oare tata chiar ma iubeste? Eram sa mor … eram sa fiu ars acolo sus pe munte … Mi-i frica de Dumnezeul tatii, abia astept sa ajung la mama … nu mai plec in nici o calatorie cu tata, nu se stie niciodata ce idei ii mai vin … mai bine sa stau departe de el ….”
Se trece peste o perioada mare de timp, Sara moare … nu ni se spune despre participarea lui Isaac la inmormantare … la cumpararea pesterii … insa odata cu moartea mamei, Isaac se simte a doua oara aruncat in hau. Cea ce il iubea a plecat, e moarta … e singur acum … si asa mai tot timpul e pe camp, nu ii place sa socializeze, unii il numesc neadaptat, ciudat, …. Insa nu ii place sa vorbeasca, singuratatea, linistea il ajuta sa gandeasca, sa traiasca … printre zarzavaturi, printre izvoare si canale ce aduc apa ca sa irige terenurile lui … se simte bine …
Il cheama Avraam. Acu ce mai vrea? Nu plec nicaieri cu el, am treaba … Sa plece tata singur, n-are decat. Ceeeee? Il trimite pe Eliezer sa ii aduca o sotie. Il trimite la fratele lui Avraam ca sa ii aduca o fata care sa il iubeasca.
“Doamne, Tu care esti prieten cu tatal meu … Te rog ajuta-l pe Eliezer sa gaseasca o fata care sa ma iubeasca, care sa inteleaga tacerea si singuratatea mea, care sa fie dispusa sa traiasca cu mine asa cum sunt … Te rog …o fata asa cum a fost mama .”
Si, povestea merge mai departe si se spune ca Rebeca l-a iubit, l-a acceptat asa taciturn si Isaac s-a simtit iubit, o dragoste ce ii aduce siguranta, echilibru emotional.
Am incercat sa vad ce relatie a avut el cu Dumnezeu. E diferita de cea a lui Avraam – prietenul Lui Dumnezeu si de cea a fiului sau Iacov. El nu il cauta pe Dumnezeu insa in repetate randuri Dumnezeu I se arata, ii vorbeste si … Isaac executa ce I se spune.
Ca si cum ceva s-a rupt in el pe Muntele Moria, Isaac pare a nu avea puterea de a lua hotarari, de a lupta, de a pune piciorul in prag, de a-si educa copiii, de a actiona in cadrul familiei … Casatoria lui Esau il intristeaza insa nu ni se spune ca i-ar fi zis vreo doua acestui fiu lasat sa ia decizii de unul singur. Nici celalalt fiu, alintat de Rebeca, nu a stiut de autoritatea tatalui, numai ca asta pare mai domol, mai ca el … si mai are ceva … un soi de smechereala, un spirit de inselator care ii vine ca o manusa ….
Luand in calcul trauma ce a suferit-o in copilarie, pot intelege mai bine viata, pot intelege singuratatea, neimplicarea in familie decat sporadic, lipsa lui de actiune …
Doamne, asa multumesc ca nu sunt fata lui Avraam, ca nu m-am nascut in acea perioada, ca traiesc in acest secol, in aceste conditii, in acest mediu …
4 comentarii:
Cerasela ,
vad ca nimeni altcineva nu pare a fi interesat de Isaac ... let's talk on both about Isaac ; eu sint Lorena , deci pot sa sper ca procesam amindoua subiectul prin acelasi "filtru "... feminin :).
Cred ca Isaac este modelul clar si tipic de suferinta umana . De ce?
Fratele lui ,Ishmael , desi vitreg si cu 13 ani mai mare decit el , dar singurul pe care-l avea , nu numai ca nu-l iubea dar pe deasupra mai si ridea de el (Geneza 21:9), il sicana , probabil ii facea mici rautati - sa zicem "copilaresti" , dar eu nu le-as numi asa deoarece ele sint premergatoare tuturor actelor de violenta pe care urmasii lui , musulmanii de astazi , le fac evreilor , urmasii de drept ai legamintului dupa fagaduinta , conform a ceea ce I-a spus Dumnezeu lui Avraam :"pentru ca numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai".(Geneza
( 21:12).Probabil ca in aceste conditii Isaac gasea consolare mai mult in bratele mamei sale , Sara , decit in bratele tatalui sau , deoarece Avraam ca si parinte il iubea si pe Ishmael ; nu stiu cit de mult , nu stiu daca la fel de mult , tot ce stiu este ca il iubea ,deoarece atunci cind Agar si Ishmael sint izgoniti de acasa , Avraam le pregateste merinde si are inima grea la despartire , parindu-i-se "cuvintele acestea lui Avraam grele pentru fiul sau Ishmael"( Geneza 21:11) , adica cele referitoare la faptul ca acest fiu al lui nu va fi mostenitor de drept impreuna cu Isaac .
Apoi Isaac a avut un tata care L-a pus pe Dumnezeu pe primul loc in viata lui , inaintea propriei familii ; pentru credinta in Dumnezeul care l-a chemat din pamintul lui de bastina , Avraam a fost dispus sa-si omoare propriul copil ; acest lucru l-a mai facut doar Insusi Dumneseu ; cu Fiul Sau Isus ; pentru noi ; dar pina la capat . Nu stiu daca Avraam s-a intrebat ca totusi ceva nu este logic in ceea ce-i spusese Dumnezeu : pe de o parte i-a promis ca urmasii lui vor mosteni pamintul Canaanului , iar pe de alta parte il pune sa-si ucida copilul ... . Cred ca Sara nu l-a putut impiedica , nu l-a putut ajuta pe Isaac in aceasta privinta; Ce-o fi fost in inima lui Isaac? O mama care , desi il iubea , nu poate interveni pentru propriul copil , un tata care-l duce la moarte pentru credinta intr-un Dumnezeu pe care cred ca la acel moment Isaac nu-L cunostea , cel putin nu reiese acest lucru din nici un verset .
Si pentru ca tabloul vietii lui Isaac sa fie perfect , are parte si de maortea mamei sale , pe care , adult fiind , n-o poate accepta nici la trecerea a trei ani de la acest eveniment.
(continuare)
Acestea sint motivele pentru care eu cred ca , dimpotriva , Isaac a fost cel care L-a cautat pe Dumnezeu si nu invers ; din acest punct de vedere poate cu Avraam a fost ceva mai usor : Dumnezeu l-a cautat , i-a spus "vino de acolo , fa asta , fa cealalta ..." ; dar Isaac a trebuit sa-si framinte sufletul pina la maturitate ca sa-si dea seama de unde se incepe o relatie cu Dumnezeu .
Acum ceva despre virsta lui Isaac la momentul jertfei ; nu cred ca era copil , nici macar adolescent ; era un om matur ca si virsta , iar intrebarile pe care i le punea lui Avraam pe drum cred ca erau unele dintre acelea pe care ni le punem si noi astazi cind vedem ca mor oameni tineri fara nici o explicatie logica umana . De unde stiu acest lucru? Sara l-a nascut pe Isaac cind aceasta avea 90 de ani si a murit cind avea 127 ani ; in Biblie episodul mortii Sarei este imediat urmator celui cu jertfa de pe Muntele Moriah si deoarece evenimentele ne sint date de obicei intr-o ordine cronologica , eu inclin sa cred ca Isaac avea in jur de 37 de ani la momentul care-i va marca intreaga viata . Poate ca acest eveniment a contribuit si el la moartea Sarei , faptul ca nu si-a putut ajuta propriul copil i-a determinat o suferinta pe care n-a putut-o indura , ca si mama ... nu stiu , de gindit ... .
Pentru astazi ma opresc aici ; daca-ti face placere ..."filtrul" meu :) pot sa revin . Multumesc .
Pe Elisabeta vreau s-o intreb ce inseamna pentru ea "suflete nevoiase" si de ce se considera unul dinre ele?
Nu pot sa inchei fara sa-i zimbesc lui Otniel :)...
Otniel , ai un suflet frumos ... si o minte pe masura . Ma bucur ca exista asemenea oameni , iar mie-mi face placere sa vorbesc cu ei . Poate vii si-mi aduni si mie niste cabluri ... accept chiar si cu un singur deget daca zici ca nu poti cu toata mina ...:)) . Ma gindesc ca asa-ti vei merita cei 30 de arginti iar eu nu voi fi acuzata de nimeni ca dau un sarut pe degeaba ... :))
Pacea lui Isus sa fie cu toti!
Lorena
finallyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy!!! buna lorenaaaaaaa!
Lorena,
am recitit iar si iar episodul nu ... n-avea cum sa aibe 37 de ani si stii de ce? Ca dupa episodul asta ii vine vestea ce copii i s-au nascut fratelui sau si printre nume apare Rebeca.
Iar Rebeca cand s-a mnaritat era ... ditamai domnisoara ce era in stare sa scoata apa pentru 10 camile ...
Imi place modul tau de gandire si de abordare si .. te astept cu drag. Mai ales ca acu stiu cu cine vorbesc;)
Trimiteți un comentariu