am primit un cadou ...

De ieri dimineata a inceput sa ninga, nu le-am dat prea multe sanse fulgilor ce dansau prin frig dar ieri a nins toata ziua si s-a asternut zapada iar acum plapumioara alba scanteie in lumina lunii si a becurilor ...
Mi-am adus aminte de copilarie, de "Iarna pe ulita" ce incepeam sa o rostim ca pe-un descant ca poate, poate primul fulg va aparea si ... el nu venea singur ...
Tot legat de zapada, de fulgi, de magia ce o da in viata mea am o alta amintire din copilarie ... Pregateam serbarea de Craciun si repetam de zor melodia "Afara ninge cu fulgi mari" spre disperarea adultilor de langa noi. Chiar voiau sa o scoata din program insa noi am insitat sa ramana.
Era frumos afara, senin, destul de cald cand am ajuns la biserica ... nici urma de nor aducator de zapada ...
Am inceput serbarea si am ajuns la melodia noastra preferata pe care o cantam cu toata inima si bucuria noastra de copiii. Undeva pe la strofa a doua a inceput sa fulguie, apoi mai tare ... si spre sfarsitul serbarii ningea cu fulgi mari, ... de poveste ...
Zambetele ironice ale adultilor s-au trasformat in zambete de bucurie ... imi amintesc ca nu aveam rabdare sa ne primim cadourile ... voiam afara ... voiam la zapada ... Dumnezeu era real, ne raspundea la rugaciunea ce o facusem din toata inima, noi ne rugasem sa ninga, sa ninga in ziua serbarii de Craciun si ... acum ningea ... voiam sa fim acolo in mijlocul minunii ....
E totul alb afara, e frig, e peisaj de poveste ... incantator si stiu ca zapada asta e raspunsul la rugaciunea mea in care ceream zapada ...