Destul de frecvent primesc mesaje si informatii cu fotografii si filmulete din zonele unde foamea si saracia sunt la ele acasa ... la unele ma pot uita, la unele nu ... unele povesti le citesc pana la capat, altele sunt insa prea dure ...
Uneori reflectez un pic la ele, uneori insa ... a inca o informatie de acolo si ... trec mai departe ...
Ma gandesc la Mos Craciun, am fost buna si poate o sa vina incarcat cu cadouri multe ca anul asta am fost buna, cuminte, m-am straduit si am fost draguta si ... gandesc ca ... chiar nu e suficient ce mi-ar aduce ...
Vreau multe insa acum - instant, aici si cum vreau eu. Nu vreau suferinta, doctori, pastile, nu vreau criza economica, nu vreau lipsa de bani, nu vreau povesti triste ...
Si ... bine ar fi sa am bani si sa ii cheltui cum vreau, unde, cum si pe ce vreau si pot, sa am o sanatate de fier, sa arat ca nu stiu ce model infometat, ca pot sa calatoresc oriunde, sa am o slujba care sa imi permita calatoriile si visurile, sa ....
Si chiar de suna stupid, uneori ma vad suferind ca nu am ce vreau, cum vreau, unde vreau si exact asa cand le vreau eu ...
Sufar mai mult decat trebuie si pentru ce nu trebuie pentru ca nu stiu ce e suferinta, pentru ca fug de ea rupand pamantul, ....
Duminica povestea cineva despre niste prieteni de-ai lui, un cuplu de medici tineri ce au plecat ca si misionari intr-o tara supersaraca .... Mamaliga dimineata, pranz, cina si asta daca ai fericirea sa o ai, daca esti indemanos si prinzi o lacusta - esti fericit, daca stii sa prepari ceva ierburi poti manca si o supa ...
Mi s-a facut greata instant in timp ce povestea ... insa nu pot sa nu ma gandesc la meniul meu. Am o intreaga lista de mancaruri ce nu imi plac, ma plang de cozonacul cu prea mult rom, sau nu asa pufos, de painea ce pare facuta dimineata, de carnea nu prea fiarta sau prea uscata, prea sau deloc condimentata din mancare ... si o fac vehement si ... cer perfectiune uitand ca altii nu au vazut o bucata de gratar in viata lor ...., ca unii nici nu au idee ce e ala cozonac ....
Sa nu mai vorbesc de haine ...
M-am intrebat ce cred ce-i din jurul meu despre suferinta, ei au probleme, suferinte? .... Ma simt jenata teribil numai gandindu-ma la ei ... nu stiu daca e zi in care sa nu aud de cancer, chimio, povesti grele ... si ciudat ... oamenii astia nu se plang de supa, de nu stiu ce aiureli ...
Au invatat ceva ce mie inca mi se pare strain ... multumirea.
Sunt multumita numai daca lucrurile decurg cum visez si vreau eu si de aici vine si bucuria mea. Ma compar cu cei ce stau numai in palate de n stele si numai in lux - ma intereseaza numai luxul insa nu vreau sa stiu de povestile lor pline de durere, de umilirile din familiile lor, de inimile frante cu care stau acolo ...
Apostolul Pavel - un intelectual religios al vremii sale ne lasa o teologie a suferintei dupa ce el insusi si-a insusit-o cu un "tepus in carne" toata viata lui in 2 Corinteni pe care am de gand sa mi-o insusesc ...
Am inteles insa un lucru ... nu sunt fericita daca fug de suferinta ci sunt fericita daca am invatat sa nu imi mai fie frica de ea, daca stiu de unde imi vine mangaierea, daca cred ca Dumnezeu e langa mine, in mine orice ar veni, s-ar intampla ...
Doamne, ... iarta-ma pentru muntele de nemultumire, pentru ca sufar mai mult decat trebuie din motive puerile, ... pentru ca fug de suferinta si nu mi-am insusit suferinta ca si mod al Tau de slefuire, modelare, infrumusetare, corectare, dragoste ...
3 comentarii:
Din suferinta s-a nascut Iubirea!
Prin sangerarea spinilor pe frunte!
S-a scris cu ea in ceruri nemurirea,
Pe drumul care duce tot inainte.
Din suferinta s-a nascut Iubirea!
Pe veci sapata-n crucea de pe deal!
Aducerea aminte e rabdarea,
Cu care, mergem,catre mal.
Din suferinta s-a nascut Sfintirea!
Prin Mielul fara vina injunghiat!
Ca lutul ce-a gustat neprihanirea
Sa arda tot,de patimi dezbracat.
tu... ma gandesc... cand suntem in Moldova, de exemplu, standardele de nemultimire ne scad mult, preferam mamaliga decat hrisca, sau o saltea decat un pat tip hamac a la Condrita, sau Gura cAinarului decat apa cu sulf. de ce cand eram "in misiune", eram mai putin nemultumitori si suportam mult mai usor - sa ma imbrac cu aceeasi pereche de pataloni 3 zile, sa nu port machiaj, sa nu fac dus in fiecare zi, sa las pe altul mai infometat sa mamance in locul meu sau sa trec cu vederea unele chestii - calcari pe bataturi, dar cand sunte in "viata reala", de zi cu zi, dintr-o data, standardele se ridica, si nemultumirea e la ordinea zilei?! eu diferenta asta nu o inteleg la mine... la noi...
Anna, cred ca ne setam mintea pentru perioada aceea sa fim multumitori ca sa nu mai zic ca si ma simt fatarnica acuma ...
adu-ti aminte de paturile tip Hamac din Condrita si Tarnova ... insa in Tarnova ca sa facem haz de necaz ne leganam cu paturile si radeam de ne prapadeam pana tarziu in noapte si ... chiar ne obisnuisem cu praful conditiile de acolo ... eram fericiti, ne trezeam multumiti.
... am facut foame cateva zile pana am invatat sa mananc cate ceva insa eram multumita de inghetata, de suc, de fructe, de salata si de o gramada de chestii ..
dar iata-ma inapoi in confort si ce atitudine am? selectie drastica la orice ...
de asta zic ... ma comport asa pentru ca in realitatea realitatii nu stiu ce e suferinta ...
Trimiteți un comentariu