nu pot sa inteleg ...

Cat de mult m-ai iubit de ai lasat cerul si ai venit pe pamant? Citesc ce spun profetii despre cer si imaginatia pare marginita, vorbesc de pietre de care nici n-am auzit si ei spun ca cerul nu poate fi descris in cuvinte ...
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sa vii pe pamant? De ai ales o tanara tarancuta evreica sa te poarte in pantece, sa Te nasti intr-un grajd, in frig, pe paie, intre vite, in miresme nu tocmai imbietoare.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa fii om, sa fugi de Irod in Egipt, sa bati drumurile prafuite pe niste calduri inabusitoare? Sa inveti o meserie de tamplar, sa muncesti cot la cot cu Iosif, cel ce pentru o vreme sa Te invete arta tamplariei ...
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa Te lasi ironizat, batjocorit de niste pierde vara, de niste religiosi sclifositi? Dar ai ales sa ii iubesti si sa stai cu hotii, vamesii, foste prostituate, pescari needucati, ... pleava societatii si asta pentru ca nimeni sa nu se creada prea jos pentru a fi iubit de Tine.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa Te lasi judecat de o marioneta romana, dornica de putere, sa fii judecat de o trupa de barbati plini de manie ca le incurcai planurile de la sinagoga si Templu, sa te lasi batut cu o cruzime vrednica de brutele imbatate romane, sa Te lasi scuipat de ei, sa nu ii faci stana de piatra sau sa dispara numai cu o clipire ...
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa duci o cruce in spate dupa ce fusesei batut si carnea iti era sfasiata, sa fii impins, si ca chinurile sa fie si mai aprige sa nu iti dea apa, Tie creatorul apei.
Cat de mult m-ai iubit de ai ales sa mergi in Gradina Ghetsimani si Te-ai lasat legat de cruce, ai ales sa fii tinuti cu piroane in maini si picioare pe acea cruce in vazul atator infuriati ....
Cat de mult m-ai iubit de nu ai clintit o geana ca sa nu ii faci sa piara pe toti cei ce jubilau cand Tu erai in chinuri pe cruce?
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sulita sa iti strapunga coasta si sa mori?
Cat de mult m-ai iubit de ai acceptat sa mori pentru mine ca eu sa pot fi cu Tine o vesnicie, ca Dumnezeu Tatal sa ma poata primi in prezenta Sa, ca sa fiu mireasa Ta in vesnicie ...
Ma simt ca si Cenusareasa ... Printul a venit cu pantoful pierdut si cu intreg alaiul sa isi ia sotia acasa ...
Dar, ... Cenusareasa e o poveste de dragoste frumoasa iar eu insa sunt reala, eu sunt o pamanteanca pe care Tu o iubesti. Si, ... eu nu am facut nimic ca sa merit asta. Nu pot face nimic sa merit dragostea Ta.
Am incercat sa fug de Tine, imi era frica de Tine, apoi ... atata dragoste parea de neinteles, parea basm, parea poveste de adormit copiii ....
Cum sa crezi ca Dumnezeul creator a acceptat ca Fiul Sau, Singurul Sau Fiu sa moara pentru o pamanteanca care nu e nici crea mai frumoasa, cea mai desteapta, care nu iese in evidenta prin ceva anume ... Pare o poveste, un basm ...
Insa Tu esti aici si imi spui declaratia Ta de dragoste, si mie imi place de Tine, imi place sa ma stiu iubita, protejata ....
Desi pare de neinteles si de necrezut dragostea Ta, desi pare mit ca si Luceafarul lui Eminescu, eu cred ce imi spui Tu, eu vreau sa accept dragostea Ta, vreau sa traiesc aceasta poveste de dragoste cu Tine.
Pare o nebunie sa accepti o dragoste neexplicabila, pare o nebunie sa iubesti pe cineva pe care nu Il vezi, pare o nebunie sa accepti sa traiesti o poveste de dragoste cu cineva care nu e langa Tine vizibil de ceilalti. Pare caz de legat ...
Dar, desi nu inteleg pe deplin cat de mult m-ai iubit si ma iubesti ... aleg sa ma las iubita de Tine si sa fiu cu Tine!