oricui, oriunde si pentru orice

In 25 decembrie s-au implinit 20 de ani de la executarea sotilor Ceausescu, am revazut-o insa nu toata si ... cred ca asta pentru ca am realizat o data in plus de brutalitatea scenei. Insa altceva m-a socat din comentariile faptelor si scenelor. Sotii Ceausescu au gresit, amandoi crescusera in familii sarace si pentru cheltuielile imense cu garderoba, case, tablouri ai alte chestii se gasesc scuze. Ea nu era o femeie frumoasa si pentru asta nici o alta femeie nu trebuia sa fie mai bine imbracata decat ea, nimeni nu trebuia sa aibe haine ca a ei, titluri si privilegii. Dar, ... era complexata tovarasa, de asta a actionat asa.
Citesc despre viata lor franturi, despre ideologia lor, despre egalitate, fraternitate, despre ideea de bun comun insa asta inseamna ca altul ce are mai mult e rau, trebuie sa traiasca ca mine sau eu sa traiesc ca el ca sa ajungem egali, daca nu se poate e rau, trebuie exterminat, trebuie ajutat sa nu o mai duca bine. Imi place sa-i provoc pe cei ce au prins acele vremuri sa vorbeasca despre vremurile apuse. Unii sunt inca trup si suflet in acea vreme a egalitatii, a unei vieti in care fiecare aveam cate ceva, in care nu existau bogati si saraci (mare minciuna), toti trebuiau sa creada la fel, adica ca nu exista Dumnezeu sau daca e, e unul departe, religia era opiu adica drog si nu era bine sa fii drogat, erai dusmanul poporului.
Ma ingrozesc povestile celor ce erau chemati la "o discutie" si lasati intr-o camera draguta sa astepte 10-20-30 minute sau mai mult, depinde cat vorbise sau cat de multi dusmanu suspusi sau invidiosi avea si ... in acea camera nu mai venea nimeni, i se dadea omului o scuza ca X cu care trebuia sa vorbeasca e ocupat si ... in cateva luni persoana descoperea ca are cancer, ca are leucemie, ca viata ii atarna de un fir de par, .... scurt si repede murea. Acea camera draguta era camera cu radiatii ...
Cum sa acuzi sistemul ca te-a tratat urat, nu erai persecutat, deloc ... erai radiat, distrus, redus la tacere ....
Dar, ... erai dusmanul poporului, iti permiteai sa crezi in Dumnezeu, nu voiai sa iti fii propriul Dumnezeu, nu voiai sa recunosti de mama, tata si Dumnezeu pe dragii nostri conducatori si pe deasupra mai aveai si prieteni, rude, relatii in occident. Trebuia, era necesar sa dispari in puscarie, in camere dragute, la canal.
Si ce aud acum dupa 20 de ani? Au gresit, datorita sistemului au actionat asa, apoi se apeleaza la mediul familial, la orice ... nu ... sus si raspicat e pacat, e pacat sa urasti, pacat sa ucizi, pacat sa traiesti in adulter, pacat sa nu recunosti ca esti creatie si ai un Creator, ... PACAT.
Dex-ul defineste pacatul ca greseala, vina.
S-a incercat anihilarea sentimentului de vinovatie, s-a incercat inducerea ideii de propriu Dumnezeu, de reducere a ideii de vina, de gasire de scuze pentru orice. Homosexualitatea, lesbianismul, prostitutia, adulterul, curvia sunt considerate impliniri ale instinctelor animalice din noi. Ne credem animale pentru a ne gasi scuze, pentru a ne omora si ultimul dram de constiinta.
Crimele pasionale, oribile, genocidele de orice natura ar fi isi gasesc scuze in ideologii, in neinmpliniri, in alcool, in droguri, in ... boli psihice nedescoperite pana atunci.
Anul asta s-au descoperit cateva femei ce au fost captive in beciuri si buncare, traind in incest cu tatal lor vreme de 20-30 de ani, rezultand copiii dezechilibrati emotional si fizic ... o lume intreaga a fost ingrozita de povestile lor ... insa imediat a aparut schizofrenia, neimplinirea nu stiu de care si alte asemenea idei. Nu am auzit de pacat, nu am vazut pareri de rau ... am auzit numai: "am iubit-o, am vrut sa o protejez de ce e rau".
Ma vad prinsa in aceasta mreaja a scuzelor. Imediat gandesc la familia celui acuzat, imediat gandesc la anturaj, la filosofia adoptata, la dezechilibre emotionale, psihice, chimice... sau vina mea proprie unde cu atata dibacie ii gasesc scuze de ar trece si de detectorul de minciuni.
Doamne, ma intorc la Tine recunoscandu-te ca si Creator, recunoscandu-ma ca si creatie, recunoscand ca depind de Tine, recunoscand ca neascultarea nea in orice forma ar fi e PACAT si pentru el ar trebui in secunda doi sa mor, recunosc ca uneori intind la nesimtire coarda bunului simt scuzandu-mi vorbele, actiunile, comportamentul nevrand sa recunosc ca am pacatuit, recunosc ca ma prinde filosofia unitatii, egalitatii, fraternitatii si uneori chiar nu vreau sa stiu de dramele din spatele ideologiei.
Oricat de multe scuze as gasi nu pot sa-mi omor constiinta, oricat de mult as citi ca sa imi gasesc scuze pentru actiuni, vorbe ... constiinta pusa de Tine in mine cand m-ai creat dupa chipul Tau nu ma lasa ...
Sunt creatura, nu imi sunt propiul Dumnezeu si recunosc ca nu pot trai fara Tine, recunosc ca nu-mi place notiunea de pacat, suna ciudata, demodata, dar nu vreau sa mai fug de Tine ascunzandu-ma dupa propria umbra.
Am pacatuit. Fara scuze, fara motivatii, fara boli, fara ideologii, nu am ascultat de Tine si asta inseamna pacat. Scurt si fara comentarii oricui, oriunde si pentru orice.