Ca de obicei, la fiecare sfarsit de an, imi fac un bilant. Apoi fac planuri. Nu ies bine la bilanturi ... niciodata nu iese cum am planificat, visat, cum mi-as dorit. Planurile s-au dus pe apa sambetei inca din ianuarie a noului an.
Nu mi-am propus sa devin Maica Tereza sau Sfanta Paraschieva (ca tot e de-a noastra).
Nu mi-a propus sa trec cu rapidul sau cu Sageata Albastra prin Biblie insa ma gandeam ca trec prin ea macar o data cap coada.
In prima zi a noului an am facut o declaratie Domnului: "ma dau pe mana Ta de Tata orice ar insemna asta!"
Nu m-am asteptat la ce a urmat.
Nu am crezut ca sunt atata de incapatanata si atat greu de miscat din ideile mele crete si stupide, ca tin enorm la ideile astea care imi distrug viata.
Nu am crezut multe, nu m-am asteptat la multe surprize.
Am realizat ca refuzam sa cresc pentru ca imi placea statutul de copil alintat si iubit. Dar ca sa cresc cum trebuie, nu-mi place sa spun insa a trebuit sa mai iau si cate una peste fund, sa tac si sa nu ma mai dau cu fundu de pamant ca imi vreau mofturile implinite sau ca vreau cine stie ce jucarie ce mi s-a luat.
L-as numi anul frangerii. Insa ... am fost franta si nu rupta. Franta ca sa pot fi modelata din nou, altfel, asa cum a intentionat Tata si nu cum mi-a tunat mie.
Anul in care s-au frant ideile care numai dupa cum spunea Tata nu erau insa dupa care imi ghidam viata, visurile autodistructive.
Un an in care unele relatii s-au rupt, unele s-au racit, unele au murit insa in acelasi timp unele din relatiile mele au inflorit, au devenit frumoase, constructive.
Am intalnit oameni noi, parca trimisi din cer sa ma ia de guler si sa mi-L arate pe Tata. Pe oamenii astia ii numesc oameni binecuvantare, bandaje de dragoste, ... oameni care ma stiu dincolo de masca, aparente, dincolo de ceea ce spun sau scriu.
Nu au lipsit minunile, rugaciunile ascultate care m-au ridicat din gropile abisale si m-au dus pe Everestul spiritual, binecuvantarile nu au incetat sa apara in/sub diverse forme, prin diversi oameni insa la timpul potrivit.
Multumesc Domnului ca nu m-am culcat niciodata flamanda. Si daca a fost asa, a fost nu pentru ca nu am avut ce manca ci pentru ca nu am vrut eu sa acumulez pe unde nu trebuie.
Multumesc Domnului pentru sanatate, prieteni, amici, rude de aproape si departe, pentru tot ceea ce a facut cu mine, in mine, prin mine anul ce se incheie in cateva ore.
Multumesc ca m-a frant, schimbat, modelat, remodelat, refrant si sunt in proces de frangere-modelare-uscare-frangere si iar si iar si iar ....
Va doresc sa va intalniti cu Dumnezeu, sa Il lasati sa va fie Tata fiind infiati prin Christos, sa aveti amprenta Duhului Sfant in voi si sa va lasati franti-modelati-uscati-franti de El.
La multi ani!
Nu mi-am propus sa devin Maica Tereza sau Sfanta Paraschieva (ca tot e de-a noastra).
Nu mi-a propus sa trec cu rapidul sau cu Sageata Albastra prin Biblie insa ma gandeam ca trec prin ea macar o data cap coada.
In prima zi a noului an am facut o declaratie Domnului: "ma dau pe mana Ta de Tata orice ar insemna asta!"
Nu m-am asteptat la ce a urmat.
Nu am crezut ca sunt atata de incapatanata si atat greu de miscat din ideile mele crete si stupide, ca tin enorm la ideile astea care imi distrug viata.
Nu am crezut multe, nu m-am asteptat la multe surprize.
Am realizat ca refuzam sa cresc pentru ca imi placea statutul de copil alintat si iubit. Dar ca sa cresc cum trebuie, nu-mi place sa spun insa a trebuit sa mai iau si cate una peste fund, sa tac si sa nu ma mai dau cu fundu de pamant ca imi vreau mofturile implinite sau ca vreau cine stie ce jucarie ce mi s-a luat.
L-as numi anul frangerii. Insa ... am fost franta si nu rupta. Franta ca sa pot fi modelata din nou, altfel, asa cum a intentionat Tata si nu cum mi-a tunat mie.
Anul in care s-au frant ideile care numai dupa cum spunea Tata nu erau insa dupa care imi ghidam viata, visurile autodistructive.
Un an in care unele relatii s-au rupt, unele s-au racit, unele au murit insa in acelasi timp unele din relatiile mele au inflorit, au devenit frumoase, constructive.
Am intalnit oameni noi, parca trimisi din cer sa ma ia de guler si sa mi-L arate pe Tata. Pe oamenii astia ii numesc oameni binecuvantare, bandaje de dragoste, ... oameni care ma stiu dincolo de masca, aparente, dincolo de ceea ce spun sau scriu.
Nu au lipsit minunile, rugaciunile ascultate care m-au ridicat din gropile abisale si m-au dus pe Everestul spiritual, binecuvantarile nu au incetat sa apara in/sub diverse forme, prin diversi oameni insa la timpul potrivit.
Multumesc Domnului ca nu m-am culcat niciodata flamanda. Si daca a fost asa, a fost nu pentru ca nu am avut ce manca ci pentru ca nu am vrut eu sa acumulez pe unde nu trebuie.
Multumesc Domnului pentru sanatate, prieteni, amici, rude de aproape si departe, pentru tot ceea ce a facut cu mine, in mine, prin mine anul ce se incheie in cateva ore.
Multumesc ca m-a frant, schimbat, modelat, remodelat, refrant si sunt in proces de frangere-modelare-uscare-frangere si iar si iar si iar ....
Va doresc sa va intalniti cu Dumnezeu, sa Il lasati sa va fie Tata fiind infiati prin Christos, sa aveti amprenta Duhului Sfant in voi si sa va lasati franti-modelati-uscati-franti de El.
La multi ani!