Anul asta pare a fi un an al durerilor fizice. Claaaar, m-am intrebat de ce e asa? Mai mult, intrebarile au curs suvoi catre Tata cand am fost intrebata daca sunt nu cumva sunt sado-maso si ma duc la doctor ca sa am ce suferi.
Am inceput cartea "Pacate impresionante" scrisa de John Piper si desi e micuta ... nu o poti citi ca pe-un roman usor. E nevoie de timp ca sa acumulezi informatia din ea. Desi am studiat cartea 1 Petru, recunosc ca la acel moment nu mi-au atras atentia versetele 7-9 din capitolul 5:
"7 Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!
8 Fiţi treji!
Vegheaţi!
Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.
9 Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! "
Cine e El? E Isus, e Cel ce ma invita sa fac asta. De ce ma invita? Pentru ca ii pasa! Pentru ca ma iubeste! Orice ingrijorare sa i-o dau Lui. Pe mine ingrijorarea, povara, necazul, durerea ma va robi, tranti jos, ucide. Iar Isus nu vrea asta. Vrea sa i le dau Lui, sa le duca El si eu sa traiesc, sa fiu libera.
Daca citesc cartea Iov ... vad acolo inca de la bun inceput un dialog de care Iov nu are habar si care cumva da deoparte perdeaua ce ma desparte de ce se intampla in cer. E un dialog intre Dumnezeu si Satana. Domnul se lauda cu "neprihanitul Iov" si Satan ii cere sa se atinga de el. Conditia este "numai cruta-i viata!" Iov 2:6
Cine cere sa se atinga de Iov? Satan.
Ii aduce vreo bucurie Satan?
Ii satisface toate placerile posibile si imposibile?
Daca citesc Iov 1 vad ca ii este distrus tot: animale, holde, case, cei zece copii ii sunt omorati.
Cine aduce suferinta in viata lui Iov?
Satan nu face nimic fara incuviintarea Domnului. Nu va aduce suferinta in viata lui Iov si a mea fara incuviintarea Tatei. Dar, de ce e nevoie de suferinta? De ce nu il distruge Dumnezeu pe Satana si ... scapam de suferinta? De ce il mai lasa sa faca atata prapad?
Sunt intrebari pertinente insa ... la ele are raspuns doar Tata. Eu vreau sa arunc necazurile, durerile, poverile asupra Lui si sa ma incred in El ... exact ca un copil. Daca as sti raspunsurile la toate intrebarile mele, m-ar ajuta cu ceva? Nu ar starni in mine o alta puzderie de intrebari?
Daca Satan a cerut sa se atinga de mine, de trupul meu, inseamna ca nu ii place relatia mea cu Tata, ma vrea oriunde numai langa Tata nu. Daca suferinta vine peste mine inseamna ca sunt bine, Satan e nemultumit de mine, ma vrea in cuptorul de foc, ma vrea disparuta. Numai ca Satan uita ceva. In cuptor, nu sunt singura. E Tata cu mine si El ma scoate de acolo.
Am gasit un status la Cristian Dragomir ce mi-a placut :"De multe ori in viata, Domnul iti da intalnire intr-un loc mai neobisnuit: in mijlocul unui cuptor incins. Daca Sadrac, Mesac si Abed-Nego ar fi fugit de cuptor atunci ei ar fi ratat intalnirea cu Domnul. Prin urmare, oricat de incins ar fi cuptorul din viata ta, nu rata intalnirile cu EL...(Daniel 3:23-25)"
Am inceput cartea "Pacate impresionante" scrisa de John Piper si desi e micuta ... nu o poti citi ca pe-un roman usor. E nevoie de timp ca sa acumulezi informatia din ea. Desi am studiat cartea 1 Petru, recunosc ca la acel moment nu mi-au atras atentia versetele 7-9 din capitolul 5:
"7 Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!
8 Fiţi treji!
Vegheaţi!
Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.
9 Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! "
Cine e El? E Isus, e Cel ce ma invita sa fac asta. De ce ma invita? Pentru ca ii pasa! Pentru ca ma iubeste! Orice ingrijorare sa i-o dau Lui. Pe mine ingrijorarea, povara, necazul, durerea ma va robi, tranti jos, ucide. Iar Isus nu vrea asta. Vrea sa i le dau Lui, sa le duca El si eu sa traiesc, sa fiu libera.
Daca citesc cartea Iov ... vad acolo inca de la bun inceput un dialog de care Iov nu are habar si care cumva da deoparte perdeaua ce ma desparte de ce se intampla in cer. E un dialog intre Dumnezeu si Satana. Domnul se lauda cu "neprihanitul Iov" si Satan ii cere sa se atinga de el. Conditia este "numai cruta-i viata!" Iov 2:6
Cine cere sa se atinga de Iov? Satan.
Ii aduce vreo bucurie Satan?
Ii satisface toate placerile posibile si imposibile?
Daca citesc Iov 1 vad ca ii este distrus tot: animale, holde, case, cei zece copii ii sunt omorati.
Cine aduce suferinta in viata lui Iov?
Satan nu face nimic fara incuviintarea Domnului. Nu va aduce suferinta in viata lui Iov si a mea fara incuviintarea Tatei. Dar, de ce e nevoie de suferinta? De ce nu il distruge Dumnezeu pe Satana si ... scapam de suferinta? De ce il mai lasa sa faca atata prapad?
Sunt intrebari pertinente insa ... la ele are raspuns doar Tata. Eu vreau sa arunc necazurile, durerile, poverile asupra Lui si sa ma incred in El ... exact ca un copil. Daca as sti raspunsurile la toate intrebarile mele, m-ar ajuta cu ceva? Nu ar starni in mine o alta puzderie de intrebari?
Daca Satan a cerut sa se atinga de mine, de trupul meu, inseamna ca nu ii place relatia mea cu Tata, ma vrea oriunde numai langa Tata nu. Daca suferinta vine peste mine inseamna ca sunt bine, Satan e nemultumit de mine, ma vrea in cuptorul de foc, ma vrea disparuta. Numai ca Satan uita ceva. In cuptor, nu sunt singura. E Tata cu mine si El ma scoate de acolo.
Am gasit un status la Cristian Dragomir ce mi-a placut :"De multe ori in viata, Domnul iti da intalnire intr-un loc mai neobisnuit: in mijlocul unui cuptor incins. Daca Sadrac, Mesac si Abed-Nego ar fi fugit de cuptor atunci ei ar fi ratat intalnirea cu Domnul. Prin urmare, oricat de incins ar fi cuptorul din viata ta, nu rata intalnirile cu EL...(Daniel 3:23-25)"
4 comentarii:
Stiu ce spui.... si cat de greu e sa admit uneori ca tot ce mi se intampla are un inteles, un rost.
Sanatate, Cella, mai inainte de toate, pt ca tu credinta ai. Esti.
Multumesc Oana!
Cu El sunt o biruitoare!
Cred ca ar fi de mare interes sa stim mai mult despre unul dintre cele mai minunate daruri pe care Creatorul le-a asezat in fiinta noastră. Darul suferintei. Ne place suferinta? Categoric, nu! Dar fără ea am trai cu cel mai mare handicap din câte ar fi posibile. Iată de ce, suferinta in multiple ipostaze este, nu numai benefica, dar si necesara. Vorbind pe linie spirituala, marele apostol Pavel vede suferinta un lucru necesar, si aceasta chiar de mai multe ori. Merge atât de departe ca leagă insasi mantuirea de ea. Pe de alta parte, chiar dacă este doar o ispita ingaduita, aceasta nu trece de puterea data noua de a o birui. Așa ca nu mai plânge , ca vine vremea când le vom înțelege pe toate.
Ma simt ca intr-un puzzle imens si e mare victorie in mine cand gasesc cate o piesa sau doua care se potrivesc locului si ... acestea dau sens mai mult la ceea ce stiu si cred.
Trimiteți un comentariu