miercuri, 12 septembrie 2012

peste rai si buni ...

Luni, eram la un seminar de formare, unde se discuta despre conceptia despre lume si viata pe care o avem si  ... care vorbeste despre noi mai mult decat ceea ce spunem. O multime de intrebari mi-au fost starnite si re-starnite.
Cine sunt?
Ce cred?
In cine cred?
Care imi sunt valorile?
Care imi sunt actiunile, faptele?
Ce cred despre om, natura acestuia?
Care sau cine imi e punctul de referinta dupa care imi ghidez viata?

Mereu aud spunandu-se ca credinta e personala, intima, nu trebuie sa vorbesti despre ea ... ca nu cumva sa deranjezi linistea interioara a celui de langa tine. Dar, credinta nu e un bagaj ce il ai in poseta, servieta sau il asezi pe birou, banca, masa. Credinta face parte din tine. 

Credinta nu e un set de reguli cu: Am voie sa .... si: Nu am voie sa ... 

Daca e doar un set de reguli ... e conformare. Ma duc acasa la cel mai bogat om de pe fata pamantului care are un cod de conduita in casa si ... ca sa ma simt bine trebuie sa ma conformez. Sunt angajata undeva si exista un set de reguli pe care trebuie sa le respect. Legea e si ea pana la urma un set de reguli ce trebuie respectate. Daca nu o respect, suport consecintele. Dar ... asta nu inseamna ca ... chiar cred ca-s bune si corecte toate, ca iubesc legile tarii mele si-s innebunita sa le studiez si sa le aplic in viata mea.

Cu multi ani in urma, l-am auzit pe Iosif Ton, predicand din Psalmul 119. E cel mai lung psalm din cei 150. Insa mi-a ramas in minte ca David iubea legea Domnului. Imediat am sarit in sus - in mintea mea. Apoi sunt vreo 630 de legi .... cum sa le stii pe toate? Cum sa le respecti? Si ... cum sa iubesti un cod de legi? Imi place sa citesc, sa ma documentez insa sa iubesc niste legi .... oricat de bune ar fi ... e nebuneste!

Insa, multumesc Tatii ca m-a ajutat sa inteleg ce vrea sa spuna David in Psalmul 119. Legea e Cuvantul si Cuvantul e Dumnezeu. Adica daca iubesc legea, Il iubesc pe El. Ei ... asa face sens. Si, iubindu-L pe El incepe transformarea launtrica. Incepi sa iubesti legea Domnului si habar nu ai cand a inceput sa creasca dragostea asta. Si, am inteles ca iubind legea Lui, iubindu-l pe El, nu e conformare ci transformare.

Zilele astea tot sap la un verset: "Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi El trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi." Matei 5:45

Versetul asta darama o gramada de idei invatate la scoala. Ma provoaca ... sa gandesc, analizez, revizuiesc, regandesc ce idei am in minte.
Adica soarele nu e acolo pe orbita lui si se invarte cu o anume viteza?
Adica daca Domnul vrea sa opreasca soarele o ... poate face nu?
Daca nu vrea El sa ploua ... nu ploua si e seceta? Si anul asta, am experimentat ce inseamna seceta ... nu ca cea de care scrie Biblia sau vad pe Discovery insa una mai blanda.
Adica ... oriunde m-as invarti si cum m-as foi, peste tot dau de Domnul?
Adica ce zice David e real?
Adica El tine in mana totul si nimic nu se intampla fara El?

Dar nu asta am invatat la scoala!!! 

A ploua peste mine ani in sir desi nu am crezut ca totul e in mana Domnului? 
Am avut de toate desi L-am ignorat pe Domnul? 
Am vazut atatea rasarituri si apusuri si nu m-am gandit ca e mana Domnului acolo ci ca asa e miscarea pamantului, ca e el istet si are o vointa de fier si se invarte asa frumusel. 
Am dansat in ploaie si m-am bucurat de ea crezand ca e miscarea norilor in atmosfera ... 

Tata multumesc ca ai dat ploaie si peste mine, ai facut sa rasara si sa apuna soarele peste mine, m-ai binecuvantat .... netinand cont de ignoranta si nestiinta mea.

Un comentariu:

Livius spunea...


Datorita comentariului tau despre "Fata Domnului", iata ce legatura fac eu intre acela si din acesta despre credinta care zici tu, trebuie sa fie vazuta. Noi suntem ascunsi cu Hristos in Tatal, daca El este esenta din noi, hai sa zicem "curentel electric intr-o retea", acest curent produce efecte, are putere, este "vazut" in becul care se aprinde, in motorul care se misca, etc. Daca Hristos este in noi, noi suntem in El, acest lucru se vede, produce efecte. Daca altceva nu, cel putin ca un bec, luminam pe cei din jur, Fata Lui straluceste peste fiinta noastra, credinta noastra nu este ceva ascuns, nu poate sta ascunsa, oricat am vrea sa o tinem.