joi, 4 octombrie 2012

cersetor

In drum spre servici, langa Catedrala Catolica in forma de Arca, sta in fiecare dimineata, un cersetor. Apare nespalat, ciufulit, neingrijit .... seara pleaca cu taxi-ul ... asta insa nu vede toata lumea. Are o pozitie buna acolo. E in drum spre si de la cimitir. E langa catedrala si fabrica de paine si intr-un loc aglomerat al orasului.

Isi stie meseria bine si fizicul il ajuta de minune. L-am tot analizat, studiat ... am discutat in masina despre el. Nepotii mei ii plangeau de mila si dupa ei, cam in fiecare dimineata ar fi trebuit sa contribuim la fericirea lui. Insa intr-o dimineata le-am aratat cum bea si apoi isi ascunde bautura prin gard in curtea catedralei. Aveau scuza si pentru asta ...

Luni dimineata, l-am vazut de departe si le-am zis in masina ca data viitoare intind si eu mana si o sa fac o fata miloasa ca sa vad cum reactioneaza. Ajungem la semafor, el se indreapta vesel si tantos spre noi, indreapta mana si ma vede cu mana intinsa spre el. Se uita sa vada daca am ceva in palma, se uita la mine, din nou la palma sa vada daca e adevarat ce vede si pleaca la urmatoarea masina insa uitandu-se in urma spre masina noastra.

Bineinteles ca noi eram in hohote de ras in masina dupa ce el a plecat.

Dar, in plan spiritual nu fac si eu cam tot asa. Numai ca eu ma duc la Domnul. Uneori am o fata miloaga, nu ma ciufulesc, ... ca n-are sens ... insa insist si vreau si aia si aia si aia si pe cealalta ... Si daca nu-mi da, mai schimb putin tactica, mai invat o alta "zicere", cumva parca vreau sa gasesc formula magica. Daca Domnul vrea ceva de la mine ... raman socata.

Ce sa vrea El de la mine?
El are nevoie de ceva de la mine?
Nu El e Cel ce trebuie sa imi dea?
Insa, nu cumva incerc sa Il manipulez prin cersetoria profesionista de care dau dovada?

De ce ma comport ca o cersetoare cand eu sunt fata Tatii?
De ce prefer sa imi dau haina primita de la El si sa hranesc porcii in continuare mancandu-le mancarea?
Oare cand am sa ma dezbar de acest obicei prost?
Daca vreau ca mama sa imi dea ceva, nu ma duc la poarta si strig tanguitor. Ar rade si curcile vecinilor vazand scena. Nu. As intra in casa si as povesti cu ea despre ce vreau, explicandu-i motivul cererii mele. Raspunsul, oricare ar fi, l-as primi stand fata in fata, nu printre scandurile de la gard.
De ce nu fac cu Tata acelasi lucru?

Oare nu e o problema de incredere?

Studiez Isaia de ceva vreme si profetul isi provoaca compatriotii si pe cei ce il asculta sa isi puna increderea in Domnul. Mintea lor sa fie focalizata pe Domnul. Le spune de robie, necazuri, dureri, terori ce vor veni peste ei insa nu ii indeamna la cersetorie. Nici vorba de asa ceva. Ii indeamna sa isi puna increderea in Domnul, sa Il caute, sa Ii vorbeasca ... e o cautare personala si nu colectiva. Dumnezeu nu ma trateaza la gramada ci personal, individual.

" Încredeţi-vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în DOMNUL, aveţi o stâncă veşnică!" Isaia 26:4

Ieri am gasit un clip in care Ehud Banai povestea cum a ajuns sa Il recunoasca pe Isus ca Dumnezeu si sa Il accepte ca Mantuitor. E unul din cantaretii ce imi fac inima sa tresalte ... de acum insa si mai mult, stiind ca si el si-a pus increderea in Domnul pentru totdeauna.

4 comentarii:

Kostinush spunea...

Ma bucur tot mai mult de ceea ce scrii girll...Multumesc :*

cella spunea...

Kos draga,

esti o binecuvantare pentru mine.

Oana spunea...

Intr-adevar, buna pilda asta...
Dimineata frumoasa, Cella!

cella spunea...

Multumesc Oana.

Fii binecuvantata!