fantani si puturi crapate ...

Am primit o provocare ce vine ca o manusa peste ceea ce pornisem eu. Provocarea este de a-mi astampara setea sufletului din fantana cu apa vie si de a nu mai bea sau cauta apa din / in fantanile secate, in puturile sparte si crapate ce tin apa seaca, clocita.  (Ieremia 2:13) Am pornit pentru viata mea un proces de curatire, de sfintire.

Fantanile astea cu apa otravitoare le mai asemen cu ranile facute de mine insumi sau de altii si pe care le ascund, cosmetizez, oblojesc asa cum ma duce mintea. Ce rani sau fantani care nu ma lasa sa cresc, ce nu-mi astampara setea dupa Dumnezeu am in mine? Am descoperit ca sunt bogata si descoperirea m-a cam socat: nemultumire continua, amaraciune, necredinta, cariera, relatii, vise neimplinite, cercurile vicioase, complexe de inferioritate, bulimie sau anorexie, teama de a nu fi acceptata, respectata, iubita, teama de a nu ajunge de rasul lumii, de a iesi cumva in evidenta, "esti doar o femeie ... ceva neinsemnat acolo ...", "incurajarile" dispretuitoare la adresa celor necasatoriti, celor fara copii, celor care nu sunt "perfecti si impliniti in ochii lumii", teama de ce vor spune ceilalti, neputinta de a spune NU, implicarea in multe activitati, judecata dura si grea, neputinta de a iubi si de a te lasa iubit .... si lista continua.

Am descoperit ca daca las ranile expuse, daca vorbesc despre ele, daca Il las pe Isus Christos (evreieste Yeshua HaMaschiach) sa le curete, opereze, coase si inchide, atunci intru in procesul de vindecare. Daca insa le tin ascunse ... fac cangrena si incet incet devin o cangrena ulceroasa.

Una din rani tine de relatii. Mi-a placut sa am prieteni multi, sa ma placa oamenii, sa gatesc pentru ei, sa imi deschid casa, sa petrecem zilele lor de nastere, sa le fac cadouri, sa imi deschid inima in fata lor. Nu conta numarul celor ce treceau pragul casei mele, nu conta ora la care veneau sau plecau, nu conta daca aduceau ceva sau nu ... Ma credeam o binecuvantare pentru ei ... si poate chiar eram. Insa, a venit un context si ca la comanda, toti au disparut ca prin farmec. Parca nu ma mai stiau, nu imi stiau viata, ideile, convingerile ...

A venit disperarea, depresia, bocet dupa bocet, zi dupa zi, luna dupa luna ... telefonul mutise, mail-urile nu mai veneau, la intalniri brusc si instantaneu nu mai era loc pentru mine, petrecerile si-au gasit alt camin ... Intre timp, am invatat sa traiesc fara multimi in jurul meu, m-am refugiat in bratele Celui venit de Sus care nu ma abandoneaza indiferent de context, care imi stie durerea, lacrimile, temerile, ranile si care ma iubeste mai mult decat stiu, imi pot inchipui sau simti. Nu stiu daca rana asta este vindecata complet. Insa ... vreau sa Il las pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul care vindeca sa se atinga de mine, sa imi examineze rana si ranile, sa opereze si sa vindece. Voi fi plina de cicatrice insa vindecata.

Pot sa stiu teorie cat incape, pot sa stiu strazile Ierusalimului pe de rost si sa nu merg niciodata acolo, pot sa fiu toba de doctrina si teologie insa daca nu Il las pe Dumnezeu sa ma vindece ... nu sunt decat o toba de carte umblatoare, plina de rani pline cu puroi care la orice mica atingere va exploda si improsca cu infectie.

Am intrat in proces de innoire a mintii insa vreau sa imi las si sufletul vindecat.

Dis de dimineata am scris articolul si dupa amiaza, am primit un mesaj privat de la Vasile Silion si el mi-a dat permisiunea sa il public aici.

"Exod 32.17-20 "Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigãte şi i-a zis lui Moise: „În tabãrã este un strigãt de rãzboi!”18 Moise a rãspuns: „Strigãtul aceasta nu-i nici strigãt de biruitori, nici strigãt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântã!”19 Şi, pe când se apropia de tabãrã, a vãzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mânã şi le-a sfãrîmat de piciorul muntelui.20 A luat viţelul pe care-l fãcuserã ei şi l-a ars în foc; l-a prefãcut în cenuşã, a presãrat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

Ce cantec se aude azi din inima ta? Poate ca azi nu se aude un stigat de biruinta, sau poate ca azi din sufletul tau se aude doar geamatul unui om „biruit” de viata si de incercari ... poate ca esti un biruit azi, dar nu esti un biruit fara nadejde ... Rascumparatorul tau este viu iar destinul tau este sa te ridici prin Hristos care te poate purta pe bratele Lui. Nu alege sa irosesti tot cei mai de pret din viata ta, tot „aurul” din sufletul tau pe un „vitel”... orice ar fi sau ar insemna pentru tine acest „vitel”. Dumnezeu este dragoste dar este si un foc mistuiror.

Destinul tau este sa bei din „izvorul de vie” care este Hristos ... si nu sa bei apa amestecata cu cenusa ce a ramas in urma alegerilor tale gresite.".... gandurile mele de acum cateva saptamani

...se pare ca senzatia de "sete" caracterizeaza in general oamenii... este insa atat de important "izvorul" din care alegem sa bem pentru a ne astampara setea

Ezechiel 36. 25-27 Vã voi stropi cu apã curatã, şi veţi fi curãţiţi; vã voi curãţa de toate spurcãciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vã voi da o inimã nouã, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatrã, şi vã voi da o inimã de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vã voi face sã urmaţi poruncile Mele şi sã pãziţi şi sã împliniţi legile Mele. Amin"