sunt femeie!

Sunt femeie pentru ca asa am fost creata. Pentru ca inainte de creatie Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) s-a gandit la mine si a vrut ca eu sa fiu femeie. Nu au ales ai mei parinti sexul ce il va avea copilul lor. Nu am ales eu cu cateva clipe inainte sa inceapa travaliul ce voi fi. Sunt femeie pentru ca asa am fost gandita de Dumnezeu, proiectata de El. Gandesc ca o femeie desi am fost crescuta intre barbati si amprenta gandirii logice e imprimata in mine. Arat ca o femeie pentru ca sunt femeie. Nu sunt femeie pentru ca cineva a starnit anumite sentimente in mine, pentru ca anumite gesturi ma provoaca sa ma simt femeie.

Mai mult de atat, sunt pretioasa. Si nu sunt pretioasa pentru ca asa vreau eu, pentru ca am parul asa cum il am, ochii de culoarea vantului turbat, mintea destul de buna ca sa pot invata, sau am anumite abilitati. Sunt pretioasa pentru ca Creatorul traieste in mine. Port in mine o comoara de pret. Port in mine Lumina, Viata, Adevarul. Sunt pretioasa pentru ca sunt fata Tatii si Tatal meu e Dumnezeu.

Nu cred in egalitatea dintre barbat si femeie. Nu am fost creati la fel. Niciodata nu voi avea forta unui barbat, niciodata nu voi gandi logic ca ei, niciodata nu voi putea face lucrurile pe care ei le fac. Insa nu ma simt o completare, o creatura de mana a doua. Nu imi plac nici glumele ca femeile sunt incununarea creatiei si barbatii sunt forma bruta a creatiei.

Barbatul a fost creat puternic emotional, fizic, cu minte clara, directa, cu putere de a suporta lucrurile, sensibil la durere, emotionabil, dornic sa lupte, sa cucereasca, sa protejeze, sa ofere dragoste. Femeia a fost creata sensibila la frumos, emotionala, puternica la durere, sa faca lucrurile mici valoroase, sa transforme o casa intr-un camin, sa poarta in ea si sa aduca viata, sa aibe rabdare, sa isi foloseasca mainile ca sa creeze lucruri mici, folositoare casei si celor de langa ea, sa se daruiasca si sa primeasca dragoste.

Azi, femeile din Romania si nu numai, celebreaza ziua femeii. Multumesc Domnului pentru mama mea, pentru cum m-a crescut si educat, pentru ca mi-a aratat ce inseamna viata de credinta, onestitatea, credinciosia, importanta cuvantului dat, m-a invatat sa vad frumusetea din flori, din razele de soare unde danseaza particulele de praf. M-a provocat sa imi depasesc mereu si mereu limitele. M-a invatat ca Nu inseamna o provocare si ca numai daca Dumnezeu spune Nu atunci trebuie sa ascult. Mi-a dat aripi sa zbor, sa fiu independenta, sa gandesc liber, sa iau decizii, sa suport consecintele alegerilor mele. M-a invatat cum sa imi spun parerea, cuvantul, cum sa tratez oamenii, cum sa ii respect. M-a invatat sa rad din toata inima. Primele melodii le stiu de pe vremea cand ma purta in pantecele ei si apoi mi le-a repetat ca sa imi ramana imprimate in minte. Mi-a pus andrelele in mana si m-a invatat ce sa fac cu ata sau lana ca sa ia forma dorita. Etamina si ata colorata nu sunt mistere de nedescifrat pentru mine. Masina de cusut nu e un obiect de muzeu iar plita de gatit e locul unde creativitate e la ea acasa.

Insa azi, o data in plus, realizez ca parte a devenirii mele se datoareaza barbatilor din viata mea.
Multumesc Domnului pentru ca a adus barbati valorosi, barbati modele care sa aibe rabdare cu mine, de la care sa invat, cu care sa cresc.
Multumesc Domnului pentru bunicii mei -  barbati ce au stiut ce inseamna razboiul si grozaviile ce le aduc acestea insa si sensibilitatea de a trata o copila ca pe o printesa.
Multumesc Domnului pentru tatal meu care desi aproape de ziua asta a plecat ACASA, a fost si ramane un barbat model.
Multumesc Domnului pentru fratii mei, pentru faptul ca nu m-au tratat niciodata ca pe o fiinta inferioara, care mi-au suflat in aripi ca sa zbor langa ei si care atunci cand aripile mi-au fost frante de altii ... m-au luat pe aripile lor si m-au ajutat in procesul de vindecare.
Multumesc pentru prietenii adevarati care au tinut la mine uitand de cele mai multe ori ca sunt femeie.
Multumesc Domnului pentru barbatii lideri care nu m-au dispretuit pentru ca pot gandi si lua decizii.

Multumesc Domnului insa si pentru femeile care m-au incurajat, mangaiat, invatat, mentorat ca o stiu sau nu.
Mai cu jumatate de gura, multumesc Domnului si pentru femeile ce m-au provocat sa imi pun vointa in functiune ca sa le demonstrez ca nu sunt ceea ce cred ele ca sunt.