Neuromania si pretentiile ei

In dimineata asta am primit un mesaj de la Alianta Familiilor din Romania. Se pare ca nu numai eu am observat acest concept ce ne deformeaza gandirea si face ravagii in vietile noastre. 

"Comentam astazi un subiect dificil, care cere rabdare sa fie explicat si inteles dar e foarte important. E neuromania, o manie care bantuie prin lumea occidentala si deformeaza gandirea omului postmodern. Este o forma de deconstructivism care tinteste la demolarea fiintei umane ca si creatie a lui Dumnezeu si asemuirea lui tot mai insistenta cu animalul. Evolutionismul ne forteaza sa regandim insasi esenta umanitatii omului: ce este omul? Fiinta umana, ori doar un animal mai evoluat ca celelalte? Ce ne diferentiaza de animale? Ce trasaturi? Sunt trasaturile acestea suficiente pentru a declara fiinta umana “umana”, diferita de animale? Acestea sunt intrebari fundamentale cu care persoanele care gandesc traditional se confrunta tot mai des. Tinerii si copiii le discuta tot mai mult in lumea academica si influenta acestei gandiri devine tot mai pregnanta in lumea intelectuala. Neuromania este in primul rind de atac impotriva umanitatii fiintei umane. Ea reduce diferentele dintre om si animal la un minim aproape nesemnificativ, si afirma ca animalul are mai mult in comun cu omul decit diferente. Neuromania este un subset al gandirii evolutioniste, conform careia omul este un animal mai evoluat, cel mai evoluat dintre ele. Intre om si animal nu exista un asa numit zid biologic de despartire, ci un teren comun, singura diferenta esentiala fiind ca, din noroc ori prin sansa, omul se afla in varful piramidei evolutiei. 

Raymond Tallis si gandirea antineuromanista
Daca gindirea intelectuala e afectata de neuromanie, exista si intelectuali care gandesc altfel. Britanicul Raymond Tallis este unul dintre ei. In 2011 a publicat cartea Aping Mankind, cu subtitlul “Neuromania, darwinitis and the misrepresentation of humanity.” Titlul este greu de tradus in romaneste, dar poate fi inteles deindata ce rasfoiesti primele pagini ale cartii. Cartea descrie tocmai efortul intelectualilor occidentali de a suprima liniile care diferentiaza fiinta umana de animale, apropiindu-le si afirmind ca fiintele umane se asemuisc mai mult cu animalele decit se credea pina acum. Intelectualii occidentali prinsi in acest curent definesc fiinta umana ca fiind un “human animal”, adica “animal uman”, pentru a-l diferentia de animale cuadrupede. In engleza cuvintul “ape” inseamna “maimuta”, dar specia de maimuta mare si mai inteligenta. In titlul cartii insa, cuvantul “ape” e folosit ca verb, iar “aping” desemneaza un proces de transformare ori metamorfoza a unei fiinte intr-o maimuta ori apropierea ei de statutul unei maimute. Cuvantul “mankind” inseamna “omenire” ori “umanitate.” Legate impreuna, si intelese in contextul cartii, “aping manking” ar insemna “transformarea umanitatii intr-o maimuta.”

Subtitlul cartii denota tinta furiei autorului: neuromania si evolutionistii radicali, anarhisti, discipolii cei mai radicali ai lui Darwin, pe care ii numeste “Darwinitis” in loc de “Darwinists”, adica “darwinisti”. Darvinistii au eliminat liniile de demarcare intre om si animal. Tocmai acestei rataciri intelectuale i se adreseaza Tallis in cartea lui si pe ea o ataca. Pentru “darwinitis” fiinta umana nu este de fapt o fiinta umana ci un “higher mammal”, adica un mamal mai evoluat”. Cartea lui Tallis e lunga, 361 de pagini in font mic, impartita in 9 capitole fascinante, fiecare tratind un subiect la fel de fascinant.

Parcurgind cartea iti face impresia ca Tallis ar fi un autor crestin, dar nu e. Cel putin asa spune el. Se autodefineste ca fiind ateu si evolutionist, dar are curajul sa spuna despre colegii lui de breasla intelectuala ca au luat-o razna. Iar consecintele, zice Tallis, vor fi negative. Va transforma societatea in una “ne-umana”. Daca pina in prezent societatea omeneasca a fost cladita pe notiunea, universal acceptata, ca fiinta umana nu este un animal, ideologia neuromaniei cere demolarea acestei gandiri si societati si inlocuirea ei cu una noua bazata pe notiunea ca intre fiinta umana si animale nu exista deosebiri care sa justifice continuarea societatii umane asa cum ea a fost cladita vreme de mii de ani.

John Gray si gandirea neuromanista
Unul din ideologii cei mai radicali ai neuromaniei este tot un britanic, John Gray, profesor de Gandire Europeana (European Thought) la London School of Economics, care in 2002 a publicat Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals. (“Caini de paie: ganduri privind fiintele umane si alte animale”) Cartea lui a dat glas curentelor anti-umane zamislite in mintile intelectualilor europeni in ultimele decade privind ne-umanitatea fiintei umane. Tallis numeste cartea lui Gray o frauda intelectuala, gandita prost si argumentata cu lenevie. In cartea sa Gray isi varsa veninul privind faptura numita “fiinta umana” care traieste pe planeta la ora actuala si pe care o acuza de distrugerea a ceea ce odata a fost “paradisul” pamintesc, incepind cu mediul inconjurator, relatiile intre specii, relatiile intre animale si plante. Aceasta fiinta, zice Gray, nu merita sa fie numita “umana” nici sa mai fie in viata. O numeste “Homo rapiens”, adica “omul rapitor” sau distrugator. Gray e deranjat ca in gindirea evolutionista inca domina notiunea ca intre animale si fiinta umana exista diferente majore. El numeste gandirea aceasta o “aberatie.” Afirma ca, la fel ca animalele, fiinta umana nu are libertatea exercitarii vointei proprii (liberul arbitru, vointa libera) (“free will”). Neuroscience (“stiinta neuro”) zice el, dovedeste ca fiinta uman e predispusa, pre-programata, doar sa raspunda la stimuli externi asemenea animalelor, nu sa-si exercite vointa proprie contrar stimulilor externi.

Tallis e ingrijorat de influenta crescinda a celor care gandesc ca Gray, numarul celor care se identifica cu acest curent fiind in crestere. Intentia lui, afirmata in prefata lui Aping Mankind, este sa confrunte noua gandire darwinista. Daca fiintele umane nu sunt diferite de animale, intreaba Tallis, cum de au ajuns fiintele umane sa gandeasca ca sunt diferite? Gandirea darwinista e una pesimista, adauga Tallis. Comportamentul omului, afirma Gray, e controlat de creer, la fel ca si la animale. Creerul reactioneaza la stimulii externi si nu mai mult. Conform lui Gray nu exista constiinta, adica un proces de gandire ori judecata, de constientizare a mediului si de a reactiona rational la ceea se intimpla in jurul nostru. Dimpotriva, creerul ne determina comportamentul, nu vointa independenta de factorii externi.

Teoria asta e numita de Tallis “neuromanie”, adica pretentia ca creerul explica in intregime comportamantul uman, ca el ne constrange sa actionam asa cum actionam, si sa credem ca nu exista bine si rau. Toti creerii sunt egali, afirma neuromania. Creerul tau te defineste, nimic mai mult. “You are your brain” (“esti creerul tau”) este motto-ul neuromaniei. Consecintele acestei gandiri, zice Talis, sunt usor de inteles: un criminal se scuza ca fapta rea pe care a facut-o i-a fost impusa de creer (“the brain made me do it” = “creerul m-a facut sa o fac”), ca, in consecinta, nu are control asupra faptelor sale, si ca nu poate fi condamnat. Neuromania diminueaza rolul constiintei in comportamentul uman. Ori constiinta este unul din factorii majori, spun Tallis si cei care inca gandesc ca el, care ne diferentiaza pe noi, fiintele umane, de animale.

Tallis e alarmat ca neuromania a influentat radical gandirea despre natura umana. Neuromania si neuro-determinismul “have reached an extraordinary influence on discussions of human nature”, zice el. Mii de carti si articole de specialitate promoveaza neuromania. In contrast, scrierile care contrazic neuromania sunt putine, timide si nu la moda. Neuromania explica fiecare aspect al societatii umane: cultura, politica, economia, sexualitatea, reproducerea umana, religia, institutiile, justitia, si, culmea zice Tallis, critica literara, arta, muzica. Tallis e ingrijorat – fiinta umana e demolata de niste ganditori iresponsabili care nu se gandesc la consecintele gandirii lor radicale asupra omului. Zice Tallis: “The distinctive features of human beings – self-hood, free will, that collective space called the human world, the sense that we lead our lives rather than simply live them as organisms do – are being discarded as illusions by many, including philosophers …” (“Trasaturile distincte ale fiintelor umane – eul, libera vointa, spatiul colectiv pe care-l numim lumea umana, sensul ca ne directionam vietilor in loc de a ni le doar trai asemenea organismelor – sunt abandonate de multi ca fiind niste iluzii, inclusiv de catre filosofi…) (Pagina 8)

De ce suntem fiinte umane si nu animale?
Ce ne diferentiaza de animale, intreaba Tallis? Ce ne face oameni? Acestor intrebari fundamentale Tallis le acorda majoritatea celor 361 de pagini ale cartii lui. Noi doar le enumeram. Suntem singurele fiinte pe care ne preocupa moartea si ne gandim la ea. Suntem singurele fiinte care poseda o religie. Singurele fiinte care cred in viata dupa moarte. Singurele vietati care incearca o relatie cu divinitatea. Singurele vietati care stiu ca vine moartea. Frustrat, Tallis chiar afirma, suntem fiinte umane pentru ca folosim hartie igienica, si alegem din diferite varietati de hartie igienica cind mergem la mall. Animalele nu se gandesc la moarte, nu isi ingroapa mortii, nu tin servicii funerare, nu sunt constiente ca au evoluat ori ca au fost create de o divinitate, si, foarte important, in timp ce fiinta umana isi cladeste viata (prin educatie, alegeri, munca), animalele nu cladesc nimic. Ele doar reactioneaza la stimulii externi. Fiinta umana vorbeste, compune muzica, o scrie, picteaza, inmulteste numerele, face matematica. Animalele nu. Afirma Tallis: “The point is that our difference from beasts is wall to wall, permeating every moment of our day.” (“Punctul e ca diferenta intre noi si fiare este ca de la perete la perete, si permeaza fiecare moment din viata zilnica”.) (Pagina 151) Suntem singurele vietati de pe planeta care pot gandi abstract, fac filosofie, si cauta sa-si inteleaga locul in cosmos. Suntem singurele vietati cu un sens al justitiei, al dreptatii, cu compasiune, singurele care pot face inventii – roata de exemplu. Si discutia aceasta, atit de fascinanta, continua. (Paginile 147-182)

Darwinitii acuza persoanele care gandesc traditional de “specieism”, adica un prejudiciu de fond impotriva animalelor, irational, adauga ei, pentru ca la urma urmelor toti suntem animale, unele mai evoluate altele mai putin evoluate.

Recomandam tuturor celor interesati sa citeasca cartea lui Tallis. Ea deschide ochii spre a intelege deconstructivismul gandirii occidentale contemporane.

Peter Singer si neuromania
Scriem des despre Peter Singer, profesorul de etica la University of Princeton. Poseda si radiaza o gandire de neuromanie toxica. Gandirea lui se apropie de gandirea nazista si e curios ca o universitate atit de prestigioasa ca Princeton sa tina pe rolul de plata un ganditor atit de extremist. Antiuman, Singer a fost etichetat de unii jurnalisti ca “professor death”, adica “profesorul mortii”. Dupa Singer nu exista nici o diferenta intre animale si fiintele umane, eutanasia trebuie incurajata, iar unii copii, chiar nascuti, ar fi mai bine eutanasiati decit lasati sa traiasca. In 2001 Singer a acordat un interviu publicatiei americane avantgardiste Salon care infioreaza. Vi-l recomandam pentru cruzimea lui. Dupa 12 ani, comentariile lui Singer inca ingrijoreaza: http://www.salon.com/2001/06/25/singer_2/

ARTICOL DIN CULTURA VIETII
Va recomandam un comentariu AFR postat in Cultura Vietii despre dezirabilitatea casatoriei si indezirabilitatea concubinajului: http://www.culturavietii.ro/2013/09/10/sondaj-cuplurile-casatorite-ofera-un-camin-mult-mai-stabil-si-mai-sigur-copiilor/#.Ui9KHz9qF_c