Maine seara, 4 septembrie 2013, incepe Rosh Hashanah = Yom Kipur = Ziua Ispasirii.
Despre semnificatia acestei sarbatori am preluat un articol de la Otniela Bat Tzion
"Dupa Sarbatoarea Trambitelor putem citi despre urmatoarea Sarbatoare a Lui Adonai, in Vaikra (Levitic) 23: 26-32“ Domnul a vorbit lui Moshe si a zis: In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi Ziua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nici o lucrare in ziua aceea, caci este Ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare, il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri , in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Shabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Shabatul vostru.”“ Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Aceasta sa fie pentru voi toti o Zi de Shabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica.” (Vaikra 16: 30-31).
Ziua Ispasirii (Yom Kippur, in Ebraica), este cea de-a zecea zi a lunii Tishrei (Septembrie / Octombrie) si este ultima Zi din cele Zece zile de penitenta infricosatoare; este considerata, totodata, cea mai solemna Zi din calendarul evreiesc. Intre evrei persista credinta ca tuturor acelora, care n-au fost suficienti de buni ca sa fie inscrisi in Cartea Vietii in timpul Sarbatorii Trambitelor, li se mai ofera sansa celor 10 zile de cainta, dupa care soarta lor va fi pecetluita. De aceea intreaga Zi de Ispasire trebuie sa se consume in rugaciune si in post negru. Pentru ca este o Sarbatoare foarte solemna si trista, Ziua Ispasirii mai este numita simplu: Ziua aceea!
Postul este una dintre cele mai serioase porunci pentru o asemenea zi. Torah afirma de cateva ori, “ Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nicio lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru.” ( Levitic 16: 29 ) sau “ In ziua a zecea a acestei luni a saptea, sa aveti o adunare sfanta, si sa va smeriti sufletele; atunci sa nu faceti nicio lucrare.” (Numeri 29: 1). Cuvantul de ordine pentru aceasta zi este “ lepadarea de sine“ care, tradus in practica, ar coincide cu postul si marturisirea pacatelor.
A. Semnificatia istorica a Zilei Ispasirii. Mijlocirea preoteasca
In vechime marele preot intra in Sfanta Sfintelor ca sa faca Ispasirea pentru pacatele poporului. De Ziua Ispasirii , marele preot avea de indeplinit o ceremonie mai speciala, pentru ca el trebuia sa mijloceasca, intr-un fel unic , pentru profanarea Templului si pentru profanarea unei intregi natiuni. Cheia acestei ceremonii consta in semnificatia darului de jertfa; trebuia sa se ofere un vitel si doi tapi , un sacrificiu triplu pentru o vina multipla, din care nu era exclus nimeni, nici macar Cohen ha Gadol . Prima data trebuia sacrificat vitelul pentru a indeparta nelegiuirea din Sanctuar, datorata faptelor imperfecte ale marelui preot – deci era vorba despre o ispasire a preotului si a casei lui ( acesta nu putea intra oricum in Sfanta Sfintelor ) : “ Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire , si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui.” ( Levitic 16 : 6 ) . In al doilea rand unul dintre tapi era ales ca sa fie sacrificat pentru a indeparta din Sanctuar toate nelegiuirile poporului : “ Sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. Aaron sa arunce sortul pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. “ (Levitic 16: 7-9). In al treilea rand, al doilea tap, cel pentru Azazel, era dezlegat si trimis sa rataceasca in pustie, el purtand marca tuturor nelegiuirilor poporului (de fapt marele preot transfera, pe acest animal, toate pacatele si vinovatiile poporului): “ Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie, pentru Azazel.” De aceea, inainte ca tapul sa fie trimis in pustie, marele preot isi intindea mainile peste capul lui si marturisea faradelegile poporului, oricate ar fi fost acestea. El media de fapt transferul pacatelor de la om, la animalul socotit de-acum ca fiind blestemat. Iata de ce Torah subliniaza ca : “ Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie sa-i dea drumul.” ( Levitic 16: 22 ).
In vechime marele preot intra in Sfanta Sfintelor ca sa faca Ispasirea pentru pacatele poporului. De Ziua Ispasirii , marele preot avea de indeplinit o ceremonie mai speciala, pentru ca el trebuia sa mijloceasca, intr-un fel unic , pentru profanarea Templului si pentru profanarea unei intregi natiuni. Cheia acestei ceremonii consta in semnificatia darului de jertfa; trebuia sa se ofere un vitel si doi tapi , un sacrificiu triplu pentru o vina multipla, din care nu era exclus nimeni, nici macar Cohen ha Gadol . Prima data trebuia sacrificat vitelul pentru a indeparta nelegiuirea din Sanctuar, datorata faptelor imperfecte ale marelui preot – deci era vorba despre o ispasire a preotului si a casei lui ( acesta nu putea intra oricum in Sfanta Sfintelor ) : “ Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire , si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui.” ( Levitic 16 : 6 ) . In al doilea rand unul dintre tapi era ales ca sa fie sacrificat pentru a indeparta din Sanctuar toate nelegiuirile poporului : “ Sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. Aaron sa arunce sortul pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. “ (Levitic 16: 7-9). In al treilea rand, al doilea tap, cel pentru Azazel, era dezlegat si trimis sa rataceasca in pustie, el purtand marca tuturor nelegiuirilor poporului (de fapt marele preot transfera, pe acest animal, toate pacatele si vinovatiile poporului): “ Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie, pentru Azazel.” De aceea, inainte ca tapul sa fie trimis in pustie, marele preot isi intindea mainile peste capul lui si marturisea faradelegile poporului, oricate ar fi fost acestea. El media de fapt transferul pacatelor de la om, la animalul socotit de-acum ca fiind blestemat. Iata de ce Torah subliniaza ca : “ Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie sa-i dea drumul.” ( Levitic 16: 22 ).
Sa vedem acum care este semnificatia cuvantului Azazel. Termenul ebraic pentru constructia adjectivala tap ispasitor este a z a z e l . Pacatele poporului, si implincit vina ca stare constienta si inconstienta, erau asezate asupra tapului ispasitor ( expresia este destul de cunoscuta si in limba romana, pastrand aproximativ aceeasi semnificatie ). In fapt, tapul Azazel izgonit in pustie este o imagine a lui Satan care a fost predestinat – prin razvratirea sa initiala – unui iaz de foc incins: “ Si fiara a fost prinsa. Si impreuna cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care facuse inaintea ei semnele, cu cari amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa.” ( Apocalipsa 19 : 29 ).
Haideti acum, repede sa aruncam o privire in interiorul ceremoniei propriu-zise, descrisa asa cum am vazut in Levitic 16: 7-10 . In Levitic 16 : 8, primul sorti este pentru Adonai – “ La Adonai “ si al doilea sorti este pentru Azazel – “ La Azaael.”Marele preot lua cei doi sorti , unul marcat cu “ La Adonai “ si celalalt cu “ La Azazel “, si ii arunca deasupra capului fiecarui animal, pecetluindu-le soarta. Era considerat un semn bun, daca sortului “ La Adonai “ ii revenea mana dreapta a marelui preot. Acest lucru insemna ca Dumnezeu era de partea poporului si ii primea cu multumire jertfa. (Se stie – din nefericire – ca 40 de ani inainte de distrugerea Templului din Ierusalim, in anul 70 d. Ch, sortul “ La Adonai “ a fost tinut, incontinuu, de marele preot in mana stanga – consemnat in Talmud: Yoma 39a.). La fiecare eveniment anual, pacatele oamenilor erau asezate peste tapul ispasitor ( Levitic 16 : 21-22 ), insa in cei 40 de ani, inainte de daramarea Templului, lucrurile s-au schimbat, sortul “ La Adonai “ nu a mai cazut in mana dreapta a marelui preot, ci in mana lui stanga.
B. Semnificatia spiritual- mesianica a Zilei Ispasirii. Ziua Judecatii si Separarii
Cu riscul de a repeta unele lucruri pe care le-am mai afirmat in alte comentarii si articole – insa repetitia este mama studiului (a intelegerii) – trebuie sa mentionez ca Dumnezeu ne-a dat aceasta ceremonie a aruncarii sortului, din timpul Zilei Ispasirii, pentru a ne invata cum va judeca EL popoarele pamantului, inainte de Imparatia Mesianica. Popoarele vor fi judecate in functie de cum s-au raportat – fiecare dintre ele – la poporul Israel. Toate popoarele care l-au dispretuit si l-au urat pe Israel – adica toti oamenii cu atitudini anti-semite – vor fi socotite c a p r e si vor sta la stanga Judecatorului Suprem. Toate popoarele care l-au iubit pe Israel, care l-au incurajat si l-au ajutat sa se ridice cand era cazut in drum, vor fi o i l e adevarate, si ele vor avea dreptul sa intre in Imparatia Mesianica sau in Mileniu . Yeshua a vorbit destul de transant despre aceasta atitudine in Matei 25 : 31-46. Mantuitorul a fost Darul Tatalui pentru noi , marcat de la bun- inceputul intregii Sale Lucrari cu Sortul “La Adonai“, pentru ca acesta a fost de fapt intregul Plan de Mantuire: pacatele intregii lumi – trecute, prezente si viitoare – au fost asezate pe Umerii Lui (“V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu, ca Christos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; “) – 1 Corinteni 15: 3. In continuare 1 Ioan 2: 2 ( “EL este jertfa de Ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.”) si Isaia 53 : 4-5 (“Totusi, EL suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar EL era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da Pacea a cazut peste EL, si prin ranile Lui, suntem tamaduiti.” ) arata, in continuare, spre Jertfa unica si irepetabila a lui Dumnezeu.
Si tot despre aceasta ceremonie, inca un lucru mentionat in Mishna. Cu ocazia Zilei Ispasirii se obisnuia ca o panza rosie – impregnata cu sangele animalului sacrificat – sa fie legata la usa Templului, inainte ca tapul sa fie alungat in pustie. De fiecare data bucata de panza isi schimba culoarea, din rosu intens in alb stralucitor, de indata ce tapul isi gasea sfarsitul in pustie, vestind in acest fel ca Dumnezeu le acceptase evreilor sacrificiile, si ca pacatele lor fusesera iertate. Aceast ritual se bazeaza pe textul din Isaia 1: 18 (“ Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana“). Mishna insa ne relateaza ca timp de 40 de ani inainte de distrugerea Templului, panza - niciodata in acesti ani- nu s-a mai albit.
Spiritual vorbind semnificatia Zilei Ispasirii este cat se poate de benefica. In vechime aceasta era Ziua cand se curata Sanctuarul si intreaga natiune, de orice impuritate. Numai in aceasta Zi – o singura data pe an – marele preot avea voie sa intre in Sfanta Sfintelor. Sangele celor trei jertfe – ale vitelului si ale tapilor – era pentru ispasirea nelegiuirii preotului si a intregii lui case, si pentru ispasirea pacatului intregului popor, de la mic la mare, de la tanar, la batran ( Levitic 16 : 29-34 ).
Dumnezeu le-a poruncit israelitilor sa sacrifice un animal, pe care sa-l considere un substitut pentru propria lor sentinta de condamnare la moarte. Principiul viata pentru viata sta la baza sistemului sacrificial din toate timpurile. Torah permitea un pret de rascumparare in bani, dar numai in cazul in care omul respectiv era intr-o culpa mai usoara (de exemplu cand proprietarul unui bou trebuia responsabilizat de omorul cauzat de propriul lui animal , v . Exod 21 : 28-32 ) .
Yeshua Ha Mashiach, Fiul lui ADONAI a murit pe cruce ca un substitut al nostru, deoarece noi, intreaga umanitate pierduta, meritam moartea; cu totii am pacatuit impotriva Legii si Autoritatii Divine, de aceea numai EL, Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , putea plati intregul pret al rascumpararii noastre inaintea lui Dumnezeu -Tatal ( Marcu 10: 45 : “Caci Fiul Omului n-a venit sa I Se slujeasca, ci EL sa slujeasca, si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi !“). Pretul rascumpararii s-a invartit in jurul celor 30 de arginti cu care Iuda si-a vandut Invatatorul (Matei 26:14-16). Treizeci de arginti erau pretul de rascumparare pentru o vina indirecta in vechime (v. Exod 21:32). Numai in cazul unei hotii, sau a unei crime nu se putea face ispasirea (Exod 22:1-2, Numeri 35:31). Iata de ce pentru Satan nu intra in discutie niciun fel de ispasire (Ioan 8:34). Argintii (sau siclii) erau pretul consolator minim pentru o varsare de sange, insa numai varsarea de sange putea face Ispasirea (Levitic 17:11 “Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire” ).
Cuvantul grecesc h i l a s m o s se traduce prin “impacare“, “impaciuire”, si are acelasi inteles cu ebraicul k a p h a r, care de obicei se traduce prin “ispasire“ (Romani 3:23-25 “Caci toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti ne prihaniti, fara plata, prin Harul Sau, prin rascumpararea care este in Christos Isus. Pe EL Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin Credinta in Sangele Lui, o Jertfa de Ispasire - Hilasmos, Kaphar - ca sa-Si arate neprihanirea Lui …”) .
Asadar scopul Zilei Ispasirii a fost, si este, sa ne indrepte ochii catre Yeshua, Marea noastra Ispasire. Pentru ca Legea – care este un lucru bun si de netagaduit, ea- dandu-ne constiinta pacatului si fiind o umbra a lucrurilor ce vor sa vina - nu ar fi putut niciodata, alaturi de aceste sacrificii ritualice, care se oficiau an dupa an, sa ne faca sa ne apropiem de Dumnezeu intr-o stare perfecta. Trebuia o Jertfa mult mai mare si mai desavarsita, o Jertfa care sa Il doara pe Dumnezeu Insusi ( Evrei 10: 1-10 ). Intotdeauna Ziua Ispasirii ne va evalua relatia noastra cu Salvatorul si Mantuitorul sufletelor noastre. Aceasta Zi este, de asemenea, o ilustrare perfecta a evenimentelor viitoare, cand Adonai va judeca lumea cu dreptate, fara nicio partinire. Pentru noi, toti cei care ne-am ascuns in Sangele Lui sfant, nu va va fi decat BINE. EL, care este CREDINCIOS preaiubitilor Sai, ne-a sigilat deja in Cartea Vietii Mielului! Glorie in veci, TATALUI, FIULUI si SPIRITULUI SFANT!
( Prezentare de Otniela -Daniela Onu, Bucuresti – Octombrie 2011 )"
La aceasta sarbatoare se pregatesc bucate specifice
Pentru cei care sarbatoresc zilele si pana pe 6 septembrie, sarbatoarea de Yom Kipur = Rosh Hashanah sau Ziua Ispasirii le urez Shanah Tova si imi doresc ca numele noastre, ale tuturor sa fie scrise in Cartea Vietii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu