Duminica, am fost intrebata daca stiu de o femeie din State care a murit si pentru care se cearta cei de acolo care si cum sa o ingroape. Ce a fost femeia aceea de e atata de vestita si adica cum se cearta care sa o ingroape. Am zambit si am intrebat: mai mult de atat nu ai aflat despre ea? Nu, nu aflase. Stia numai ca americanii si romanii se cearta cine sa o ingroape. I-am explicat ca femeia asta, a plecat din Iasi, a ajuns in puscarie si apoi a fost expluzata din tara, a ajuns in America unde a pus in miscare un sistem de parghii de ajutorare inainte dar si dupa revolutie ajutand multe familii din Romania.
Nu stia cine a fost Silvia Tarniceriu.
Intr-o alta discutie, cineva ma intreaba: dar cine e Daniel Branzai? Ce a facut el? I-am spus cine si ce este insa am fost intrebata: Cati followers are pe Facebook? Daca are peste 1500 inseamna ca e ceva cat de cat.
"Mergi la conferinta tinerilor unde va vorbi Emil Bartos?" Dar cine e Emil Bartos? Ce a facut asta? Si de ce e el atata de interesant incat sa ma duc?
Uneori raman prostita de raspunsurile ce le primesc. Dar realizez ca ne autodistrugem necunoscandu-ne si nerecunoscandu-ne valoarea si oamenii de valoare.
Ieri, am gasit materialul despre copiii din orfelinate. Un material dur si socant despre o viata ce nu seamana cu excursiile in Hawai sau Antalia sau pe Coasta de Azur. Nu, nici vorba de asa ceva. Nici despre asta insa nu mai stiam desi vag auzisem ceva scandal in presa. Da, atata vreme cat nu sunt eu direct implicata ... de ce mi-ar pasa?
Ne autodistrugem nerecunascandu-ne punctele slabe, durerile, nelasandu-ne sensibilizati de durerea umana.
Biblia spune mereu si mereu sa ne invatam copiii istoria, sa le spunem trecutul, sa le povestim minunile ce le-a facut si le face Domnul. Cand auzim de verbul a invata, imediat ne gandim la Marx. Insa nu Marx a inventat: "Invatati! Invatati! Invatati!". Istoria nu incepe de la 1800 incoace.
Aroganta impletita cu ignoranta, ne autodistrug. Si ne autodistrugem pentru ca lasam aroganta si ignoranta sa devina parte din noi.
Cand auzim de valori, imediat ne gandim la bani, aur si posesiuni materiale. Dar de valori precum adevarul, dragostea, cinstea, munca, sinceritatea, respectul si toate celelalte, nu vrem sa stim. Nu vrem sa ne stim oamenii ce au ales sa traiasca avand valori. "Trebuie sa stii sa traiesti!" Adica sa minti, sa te afisezi mai mult goala peste tot, sa fii inculta insa sa stii formulele in voga, sa te spoiesti atat de mult incat sa iti uiti propria culoare a tenului. Sa profiti de oricine, sa calci peste oricine ca sa iti implinesti dorintele, sa nu iti pese decat de tine si atat.
Nu ne stim valorile umane insa nici valorile lasate de Dumnezeu ca sa traim cu ele, in ele. Ne autodistrugem cu aroganta.
De ce sa citim carti bune?
La ce ne foloseste sa ne stim istoria? Oricum oamenii aceia au murit.
De ce trebuie sa stim despre ei?
La ce iti foloseste Cella sa studiezi atata?
Ca sa te dai desteapta?
Esti femeie! Ce iti trebuie tie sa citesti mereu si mereu?
De ce nu iti traiesti viata?
Cum sa iti placa sa citesti?
Cum sa fii pasionata de studiu?
"De ce nu umbli si tu imbracata asa mai feminin, mai descheiata indraznet, cu fusta si inca una asa mai scurta, sa fii vazuta ... Tu te ingropi in carti?"
Am crescut intr-o familie in care incultura nu a fost asezata la loc de cinste, goliciunea nu a fost inaltata la rang de virtute, nesimtirea nu a fost cultivata, minciuna era pedepsita si nuiaua nu a fost crutata. Cititul din Biblie nu era optional iar mersul la biserica, la timp, nu era discutabil. Iar la biserica trebuia sa ma asez in fata mamei sau a bunicii ca sa fiu sub ochii lor si langa urechile lor. Daca cumva uitam ca acolo nu e loc de hlizeala, chicoteala si prostii ... o mana se strecura finut pe sub banca si simteam cum creierul imi lua foc cand o bucatica de piele de pe mana se invartea supus unei presiuni a doua degete. Nu indrazneam sa ma uit in spate pentru ca simteam cum doi ochi scapara vapai in ceafa mea. Acolo trebuia sa stau locului, sa ascult, sa citesc din Biblia mea proprie si personala pe care o luam cu mine de acasa, sa cant, sa fiu atenta si atat. Nu aveam voie sa ma foiesc, sa ies afara, sa trimit biletele, sa ma harjonesc ... sa spun ca ma plictisesc si sa ma smiorcai.
Suna cam spartan modul in care am fost crescuta insa cred ca incapatanarea mea a avut nevoie de spartanitate ca sa fiu modelata, cizelata, invatata, educata. Asa am invatat care sunt valorile si ca a trai cu ele si in ele nu este optional. In acel mediu am invatat ca sunt oameni de valoare care trebuie respectati si de care trebuie sa stiu, de la care sa invat.
That is what learning is. You suddenly understand something you've understood all your life, but in a new way. Doris Lessing - Welcome Home
Nu stia cine a fost Silvia Tarniceriu.
Intr-o alta discutie, cineva ma intreaba: dar cine e Daniel Branzai? Ce a facut el? I-am spus cine si ce este insa am fost intrebata: Cati followers are pe Facebook? Daca are peste 1500 inseamna ca e ceva cat de cat.
"Mergi la conferinta tinerilor unde va vorbi Emil Bartos?" Dar cine e Emil Bartos? Ce a facut asta? Si de ce e el atata de interesant incat sa ma duc?
Uneori raman prostita de raspunsurile ce le primesc. Dar realizez ca ne autodistrugem necunoscandu-ne si nerecunoscandu-ne valoarea si oamenii de valoare.
Ieri, am gasit materialul despre copiii din orfelinate. Un material dur si socant despre o viata ce nu seamana cu excursiile in Hawai sau Antalia sau pe Coasta de Azur. Nu, nici vorba de asa ceva. Nici despre asta insa nu mai stiam desi vag auzisem ceva scandal in presa. Da, atata vreme cat nu sunt eu direct implicata ... de ce mi-ar pasa?
Ne autodistrugem nerecunascandu-ne punctele slabe, durerile, nelasandu-ne sensibilizati de durerea umana.
Biblia spune mereu si mereu sa ne invatam copiii istoria, sa le spunem trecutul, sa le povestim minunile ce le-a facut si le face Domnul. Cand auzim de verbul a invata, imediat ne gandim la Marx. Insa nu Marx a inventat: "Invatati! Invatati! Invatati!". Istoria nu incepe de la 1800 incoace.
Aroganta impletita cu ignoranta, ne autodistrug. Si ne autodistrugem pentru ca lasam aroganta si ignoranta sa devina parte din noi.
Cand auzim de valori, imediat ne gandim la bani, aur si posesiuni materiale. Dar de valori precum adevarul, dragostea, cinstea, munca, sinceritatea, respectul si toate celelalte, nu vrem sa stim. Nu vrem sa ne stim oamenii ce au ales sa traiasca avand valori. "Trebuie sa stii sa traiesti!" Adica sa minti, sa te afisezi mai mult goala peste tot, sa fii inculta insa sa stii formulele in voga, sa te spoiesti atat de mult incat sa iti uiti propria culoare a tenului. Sa profiti de oricine, sa calci peste oricine ca sa iti implinesti dorintele, sa nu iti pese decat de tine si atat.
Nu ne stim valorile umane insa nici valorile lasate de Dumnezeu ca sa traim cu ele, in ele. Ne autodistrugem cu aroganta.
De ce sa citim carti bune?
La ce ne foloseste sa ne stim istoria? Oricum oamenii aceia au murit.
De ce trebuie sa stim despre ei?
La ce iti foloseste Cella sa studiezi atata?
Ca sa te dai desteapta?
Esti femeie! Ce iti trebuie tie sa citesti mereu si mereu?
De ce nu iti traiesti viata?
Cum sa iti placa sa citesti?
Cum sa fii pasionata de studiu?
"De ce nu umbli si tu imbracata asa mai feminin, mai descheiata indraznet, cu fusta si inca una asa mai scurta, sa fii vazuta ... Tu te ingropi in carti?"
Am crescut intr-o familie in care incultura nu a fost asezata la loc de cinste, goliciunea nu a fost inaltata la rang de virtute, nesimtirea nu a fost cultivata, minciuna era pedepsita si nuiaua nu a fost crutata. Cititul din Biblie nu era optional iar mersul la biserica, la timp, nu era discutabil. Iar la biserica trebuia sa ma asez in fata mamei sau a bunicii ca sa fiu sub ochii lor si langa urechile lor. Daca cumva uitam ca acolo nu e loc de hlizeala, chicoteala si prostii ... o mana se strecura finut pe sub banca si simteam cum creierul imi lua foc cand o bucatica de piele de pe mana se invartea supus unei presiuni a doua degete. Nu indrazneam sa ma uit in spate pentru ca simteam cum doi ochi scapara vapai in ceafa mea. Acolo trebuia sa stau locului, sa ascult, sa citesc din Biblia mea proprie si personala pe care o luam cu mine de acasa, sa cant, sa fiu atenta si atat. Nu aveam voie sa ma foiesc, sa ies afara, sa trimit biletele, sa ma harjonesc ... sa spun ca ma plictisesc si sa ma smiorcai.
Suna cam spartan modul in care am fost crescuta insa cred ca incapatanarea mea a avut nevoie de spartanitate ca sa fiu modelata, cizelata, invatata, educata. Asa am invatat care sunt valorile si ca a trai cu ele si in ele nu este optional. In acel mediu am invatat ca sunt oameni de valoare care trebuie respectati si de care trebuie sa stiu, de la care sa invat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu