Ma pregatesc intens de Ziua Recunostintei. Am tot scuturat si scotocit mintea ca sa gasesc motivele pentru care sunt recunoscatoare si multumitoare. In pregatirile mele am descoperit ca Domnul nu face petreceri instant, ad-hoc. Nu, nici vorba de asa ceva. El anunta cu multa vreme inainte sarbatorile, spune si instructiunile privitoare la desfasurarea sarbatorii, ce sa aduci, ce sa faci ... Nu e loc de surprize neplacute!
In Levitic 23, Moise primeste instructiuni, le scrie, le spune poporului si le repeta cu acestia ca ei sa le invete. Era clar: trebuia sa te duci sa sarbatoare, trebuia sa te duci cu un dar, trebuia sa te bucuri. Sunt trei de "trebuie". In schimbul celor trei de trebuie, El promite ca va pazi casa, ograda, nici un animal nu iti va fi mancat de pradatoare, nici un dusman nu va veni sa iti calce granita.
E usor sa te duci, e usor sa duci ceva insa ... e tare greu sa te bucuri. De ce sa te bucuri? Ce motive ai ma rog? In afara ca iti vezi neamurile, prietenii, esti sanatos, ai ce manca, Domnul iti poarta de grija, El e prezent la sarbatoare, esti a Lui prin Christos, ai viata chiar daca mori, ce motive mai ai? Ma distreaza fetele acre, acide si veninoase ce vin la sarbatori. Ocolesc cu nonsalanta aceste persoane, uneori le spun franc ca nu ii las sa imi fure bucuria.
Am analizat putin ultimul an si unt recunoscatoare Domnului pentru ca rezultatul de la biopsie a fost unul bun, mi-am reparat niste dinti care imi faceau zile fripte si am o doctorita tare draguta, mi-a purtat de grija si am avut pe masa painea cea de toate zilele, a pus ingerii la lucru si a intors masina in care eram iar astazi sunt in viata, celulele corpului nu au luat-o razna si simturile sunt bine.
II sunt recunoscatoare pentru bucuriile marunte, pentru oamenii bandaje de dragoste ce mi i-a asezat langa mine, pentru familia mare, pentru provocari, dureri, ispite, caderi, pentru darurile si talentele ce le-a pus in mine.
Nu pot sa nu ii fiu recunoscatoare pentru ca m-a ajutat sa imi gasesc radacinile, originile si asa sa se potoleasca furtuna sufletului meu.
Mai nou sunt "mama" si nu una oricum ci de adolescent. Trebuie sa ma bucur de acest "statut" si sa ii fiu recunoscatoare chiar daca acest nou rol imi cere sa fiu ferma, sa imi tin pana la capat cuvantul, sa nu cedez.
Am mii de motive pentru care sunt recunoscatoare si vreau sa celebrez bucurandu-ma de Tatal meu, de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, de mantuire, de Isus Christos, de Duhul Sfant, de familie, de biserica, de prieteni.
Vreau sa ma bucur la sarbatoare indiferent de cum ma simt, de cum sunt altii, de cum e vremea de afara!
Ma duc la sarbatoare, mi-am pregatit ce am de dus si ma voi bucura!
Welcome Home "Some people smile because something good has happened.Other smile because they have learned that when they smile, good things happen."
In Levitic 23, Moise primeste instructiuni, le scrie, le spune poporului si le repeta cu acestia ca ei sa le invete. Era clar: trebuia sa te duci sa sarbatoare, trebuia sa te duci cu un dar, trebuia sa te bucuri. Sunt trei de "trebuie". In schimbul celor trei de trebuie, El promite ca va pazi casa, ograda, nici un animal nu iti va fi mancat de pradatoare, nici un dusman nu va veni sa iti calce granita.
E usor sa te duci, e usor sa duci ceva insa ... e tare greu sa te bucuri. De ce sa te bucuri? Ce motive ai ma rog? In afara ca iti vezi neamurile, prietenii, esti sanatos, ai ce manca, Domnul iti poarta de grija, El e prezent la sarbatoare, esti a Lui prin Christos, ai viata chiar daca mori, ce motive mai ai? Ma distreaza fetele acre, acide si veninoase ce vin la sarbatori. Ocolesc cu nonsalanta aceste persoane, uneori le spun franc ca nu ii las sa imi fure bucuria.
Am analizat putin ultimul an si unt recunoscatoare Domnului pentru ca rezultatul de la biopsie a fost unul bun, mi-am reparat niste dinti care imi faceau zile fripte si am o doctorita tare draguta, mi-a purtat de grija si am avut pe masa painea cea de toate zilele, a pus ingerii la lucru si a intors masina in care eram iar astazi sunt in viata, celulele corpului nu au luat-o razna si simturile sunt bine.
II sunt recunoscatoare pentru bucuriile marunte, pentru oamenii bandaje de dragoste ce mi i-a asezat langa mine, pentru familia mare, pentru provocari, dureri, ispite, caderi, pentru darurile si talentele ce le-a pus in mine.
Nu pot sa nu ii fiu recunoscatoare pentru ca m-a ajutat sa imi gasesc radacinile, originile si asa sa se potoleasca furtuna sufletului meu.
Mai nou sunt "mama" si nu una oricum ci de adolescent. Trebuie sa ma bucur de acest "statut" si sa ii fiu recunoscatoare chiar daca acest nou rol imi cere sa fiu ferma, sa imi tin pana la capat cuvantul, sa nu cedez.
Am mii de motive pentru care sunt recunoscatoare si vreau sa celebrez bucurandu-ma de Tatal meu, de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, de mantuire, de Isus Christos, de Duhul Sfant, de familie, de biserica, de prieteni.
Vreau sa ma bucur la sarbatoare indiferent de cum ma simt, de cum sunt altii, de cum e vremea de afara!
Ma duc la sarbatoare, mi-am pregatit ce am de dus si ma voi bucura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu