Au trecut Marea Roșie, au văzut cadavrele egiptenilor, a cailor, au văzut bucățile de lemn ale carelor, acum erau pe uscat! Erau liberi!
Maria, sora lui Moise și a lui Aaron și-a luat tamburina și a început să compună o melodie și să o cânte. Acțiunea se petrece pe malul mării, pe nisipul plajei de la Marea Roșie! Celelalte femei auzind-o, i-au urmat exemplul. S-a încins o cântare de laudă pe malul mării. Îmi închipui copiii dansând pe ritmurile tamburinelor, parcă aud chiotele de bucurie ce ieșeau din piepturile evreilor după atâția ani de robie!
Se uitau în SUS! Știau și au văzut că izbăvirea vine de SUS! Izbăvirea o dă Domnul!
Numai că petrecerea nu ține mult!
Au intrat în deșertul Șur și nu au găsit decât apă amară. Brusc au dispărut toate urmele de mulțumire, bucurie, recunoștință. Apa era amară. Da, aveau apă, era chiar acolo în fața lor. Dar era amară.
Am avut, am și voi avea parte de situații amare în viața mea.
Cum reacționez? Împotriva cui ridic glasul?
Am dezvoltat abilitatea de a pune miliarde de întrebări. Gândesc în întrebări.
Trec prin anumite situații și parcă fără să realizez îmi fac viața și mai amară?
Pun la îndoială orice autoritate!
De ce trec prin perioade amare?
Din istorie văd că e nevoie de aceste perioade pentru a învăța, pentru a fi testată.
În cine mă încred când apa e amară, când deșertul e instalat în viața mea?
Cânt?
N-am compus în viața mea nici o melodie. Cu versurile m-am mai jucat însă nu am scris nici o notă. Sincer ... nici nu notele muzicale nu sunt prietenă la cataramă.
Domnul e în control.
Poporul va sta în deșert patruzeci de ani!
Oh nu! Eu nu vreau să stau atât!
Sunt dispusă să las amărăciunea și să cânt?
Sunt dispusă în ciuda a tot și toate să mă uit în SUS, la Cel ce poate totul și ține totul în mâna Lui?
Sau prefer să beau apă amară!
Maria, sora lui Moise și a lui Aaron și-a luat tamburina și a început să compună o melodie și să o cânte. Acțiunea se petrece pe malul mării, pe nisipul plajei de la Marea Roșie! Celelalte femei auzind-o, i-au urmat exemplul. S-a încins o cântare de laudă pe malul mării. Îmi închipui copiii dansând pe ritmurile tamburinelor, parcă aud chiotele de bucurie ce ieșeau din piepturile evreilor după atâția ani de robie!
Se uitau în SUS! Știau și au văzut că izbăvirea vine de SUS! Izbăvirea o dă Domnul!
Numai că petrecerea nu ține mult!
Au intrat în deșertul Șur și nu au găsit decât apă amară. Brusc au dispărut toate urmele de mulțumire, bucurie, recunoștință. Apa era amară. Da, aveau apă, era chiar acolo în fața lor. Dar era amară.
Am avut, am și voi avea parte de situații amare în viața mea.
Cum reacționez? Împotriva cui ridic glasul?
Am dezvoltat abilitatea de a pune miliarde de întrebări. Gândesc în întrebări.
Trec prin anumite situații și parcă fără să realizez îmi fac viața și mai amară?
Pun la îndoială orice autoritate!
De ce trec prin perioade amare?
Din istorie văd că e nevoie de aceste perioade pentru a învăța, pentru a fi testată.
În cine mă încred când apa e amară, când deșertul e instalat în viața mea?
Cânt?
N-am compus în viața mea nici o melodie. Cu versurile m-am mai jucat însă nu am scris nici o notă. Sincer ... nici nu notele muzicale nu sunt prietenă la cataramă.
Domnul e în control.
Poporul va sta în deșert patruzeci de ani!
Oh nu! Eu nu vreau să stau atât!
Sunt dispusă să las amărăciunea și să cânt?
Sunt dispusă în ciuda a tot și toate să mă uit în SUS, la Cel ce poate totul și ține totul în mâna Lui?
Sau prefer să beau apă amară!
Un comentariu:
Nu va dura asa de mult!
Sunt alte timpuri acum!
Sunt convins ca Dumnezeu va ridica greul de pe umerii alesilor Lui.
Cei ce sunt alesi...sunt mai incercati ca ceilalti!
Pentru ca Domnul imbraca pe cei alesi cu aur de mare pret, trecut prin foc!
Trimiteți un comentariu