Publiiiiiciiiitate: Arca lui Noe!

a child is born

Am primit pe e-mail acu vreo doua zile niste fotografii care m-au facut sa realizez mai mult, mai adanc cat de extraordinar suntem creati, cat de complecsi am fost alcatuiti. 

Lennart Nilsson, fotograf Suedez, a petrecut 12 ani din viaţa facand fotografii ale fătului în curs de dezvoltare în uter. Aceste fotografii incredibile au fost luate cu camerele convenţionale cu lentile macro, un endoscop şi microscop electronic cu baleiaj. Nilsson a folosit o mărire de sute de mii şi a "lucrat" chiar în uter. Prima lui fotografie a făt uman a fost luată în 1965. 1

Sperm in the fallopian tube 

 

The egg cell 

Will they have a date?

The fallopian tube 

Two sperms are contacting with the egg cell

The winning sperm 

 

Sperm

5-6 days. The clump has developed into a blastocyst, containing many more cells, and has entered the womb 

98 days. The human embryo is attached to a wall of the uterus 

The brain starts to develop in the human embryo 

24 days. The one-month-old embryo has no skeleton yet. There is only a heart that starts beating on the 18th day 

4 weeks 

4.5 weeks 

5 weeks: Approximately 9 mm. You can now distinguish the face with holes for eyes, nostrils and mouth 

40 days. Embryonic cells form the placenta. This organ connects the embryo to the uterine wall allowing nutrient uptake, waste elimination and gas exchange via the woman’s blood supply 

Eight weeks. The rapidly-growing embryo is well protected in the foetal sac10 weeks. The eyelids are semi-shut. They will close completely in a few days

16 weeks. The foetus uses its hands to explore its own body and its surroundings

The skeleton consists mainly of flexible cartridge. A network of blood vessels is visible through the thin skin

18 weeks: Approximately 14 cm. The foetus can now perceive sounds from the outside world 

19 weeks

20 weeks: Approximately 20 cm. Woolly hair, known as lanugo, covers the entire head 

24 weeks 26 weeks 

6 months. There are still 8-10 weeks ahead, so the little human is getting ready to leave the uterus. It turns upside down because it will be easier to get out this way 36 weeks. The child will see the world in 4 weeks

Nicolae Calei - Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare

Cu vreo saptamana in urma, pe cand studiam ca Ilie a fost trimis la Cherit tot mi-a venit o melodie in gand insa numa ultimele versuri de la prima strofa si nu-mi aminteam melodia ... absolut deloc. L-am intrebat pe Livius Puraci daca stie cum se numea melodia si ... surprize, surprize. Livius il stie si pe autorul versurilor si povestea din spatele acestora. Numele autorului este Nicolae Calei si aveam sa descopar ca pe una fetele lui o stiam din misiunile Charity Cup din Moldova. Ce mica e lumea asta ...

L-am rugat pe autor, Nicolae Calei, sa imi scrie povestea cantecului "Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare" si aseara mi-a trimis-o ... stie desigur ca va publicata la mine pe blog.

"Intr-o toamna tarzie cand porumbul era copt si bun de cules m-am trezit cu valiza de lemn si chitara tarandu-le dupa mine. Prin unitatea militara, cand nici nu ajunsesem bine am scapat de mandra chica ce o purtam …. Ce-am mai plans dupa ea!!!! Nu-i nimic! M-am consolat pupand inca o data chitara care ma imbratisa cu dragoste scotand minunatele ei sunete sub mangaierea degetelor mele. Mi-am scos din valiza si painea (Biblia), laptele – branza, slanina, rosiile, fructele (caietul de cantari, brosuri ca “Omul de care se foloseste Dumnezeu”, predici, studii biblice). Le-am asezat in compartimentul din dulapul repartizat si … m-am culcat linistit ca doar urma prima zi de armata.

Dupa prima zi, ca in prima zi nu e ca oriunde, ci numai la armata e asa … am venit in dormitor

si … surpriza! In sertarul meu din dulap nu mai era Biblia, caietul de cantari, cartile religioase, chitara nu mai era pe pat unde o lasasem.

Am vrut sa reclam furtul. Comandantul insa m-a linistit si m-a chemat la el in birou.

-Tov-ule unde te trezesti dumneata? Aici e armata romana unde avem Biblia, cantarile si poeziile noastre. Si, dumneata cu facultate cum poti sa crezi in erezii, in cartea aceea numita Biblia? Poti sa declare aici ca parintii tai sunt pocaiti si tu nu ai nici o legatura cu credinta in Dumnezeu?

-Dar eu sunt botezat domnule si cred in Dumnezeu Tatal,Fiul siDuhul Sfant si va rog sa imi dati Biblia inapoi.

-Se confisca impreuna cu toate cartile si caietele pe care le-ai adus aici.

Mi s-a spus ca e ilegal sa le am la mine.

Au trecut zile si nopti … fara chitara, fara Biblie, fara cantari, poezii … Mi-am adus aminte de pasajul din Biblie din Geneza 21:8-21, povestea lui Agar si a fiului sau Ismael ce fusesera izgoniti in pustiu. Un pustiu gol si sterp. Ramasesera fara apa si paine asteptand moartea sa vina. Corbii erau in zare … asteptand sa vina sfarsitul care intarzia. Nu stiam nici eu acolo in armata cum nu stia nici femeia in pustiu ca glasul copilului era auzit de Dumnezeu care pregateste oaza din pustiu.

Intr-o zi ma bate pe umar un frate dinTimisoara unde eu am invatat,un frate care mi-a devenit frate pe tot restul vietii si cel mai bun prieten. El era marginea oazei din pustiu care mi-a dat speranta vietii.

Si … a mai venit o bucurie.M-a chemat comandantul si mi-a dat chitara, care pentru mine si Dan Filip – prietenul meu- insemna clipocitul apei. Apoi,ne furisam la grajduri, prin cotloane, departe, prin unitate. La biserica nu ne dadea voie sa mergem. Acolo cantam nespuse melodii …. Veneau una dupa alta, fara cuvinte …. Era cercetarea Duhului Sfant ….

Intr-o dimineata, la raportul companiei, mi-am reamintit melodia care o cantam cu Dan. Asta era in timp ce se dadea raportul, se verifica tinuta, trebuia sa ai fata barbierita si eu cantam in soapta: “Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare / Nu stiam de oaza din pustiu.” Acolo in pustiu, gasisem oaza si nu mai muream ….

Am ajuns in sala de clasa, uitasem versurile si i-am zis Domnului despre asta. Atunci, mi-am reamintit toate versurile, de la cap la coada si am putut sa le scriu.

Dupa asta au venit si alte cantari pe care le cantam tot cu Dan Filip, cantari ca “Amintiri avem cu noi totdeauna”.

1. Nu ştiam că-n juru-mi sunt izvoare

    Nu ştiam de oaza din pustiu

    /: Aşteptam să vină corbi din zare

    Aşteptam sfârşitul meu târziu. :/

2. Mi-am plimbat privirea peste dune

    Şi-am văzut pustiul gol şi sterp

    /: Am simţit fiorul morţii-n mine

    Tot mai mult mă apăsa în piept. :/

3. Chinuit de arşiţa toridă

    Copleşit de-al morţii evantai

    /: M-am trezit la vocea Ta cea blândă

    Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai. :/

4. N-am ştiut Isuse că din Tine

    Curg izvoare limpezi de cristal

    /: N-am ştiut că setea arsă-n mine

    Numai Tu ai stins-o cu-al Tău val. :/

5. Dacă vrei şi tu, amice dragă

    Focul inimii din piept să-l stingi

    /: El îţi vindecă fiinţa-ntreagă

    Vin’ la El, la pieptu-I drag să plângi. :/

 Multumesc foarte frumos pentru ca v-ati luat timp sa impartasiti cu noi povestea acestei melodii. Imi este jena de mine ca desi am cantat melodia asta de sute de ori, habar nu am avut cine e autorul acestor versuri. Promit sa va mai deranjez si pentru alte povesti si ... sper sa ajung sa va cunosc personal.

Rosh Ha'Shanah

In seara asta e ajunul anului nou pentru poporul evreu.  Maine e Anul Nou sau Rosh Hashanah!

Duminica va avea loc la Ateneul din Tatarasi un concert sustinut de BaruchFinkelstein din Sankt Petersburg.

i`m alive ...

Gata! S-a terminat si aceasta operatiune.Incep sa ma dezmortesc asa ca ma voi culca ca sa simt mai putin efectul taieturilor. Dupa ce m-am asezat pe masa si mi-a facut anestezia am facut un soi de atac de panica si nu prea imi gaseau pulsul insa ... pana la urma mi-am revenit, m-a taiat, cusut  si tot tacamul ...

Nu e o operatie grea insa ... nu e nici usoara. Dar ii sfatui pe cei ce se stiu cu probleme ... sa nu lase lucrurile sa se agraveze ca ... doare mai tare mai tarziu.

Multumesc pentru rugaciuni, post, mesaje de incurajare, dragoste. Ingerii au fost din plin langa mine. Le-am simtit atingerea. Si, n-am mai povestit cu Tata ci m-am agatat si cuibarit cu putere in bratele Lui.
Ce sa fac daca is copila Lui?

in timpul Lui

Ilie si-a terminat retreat-ul in Sarepta Sidonului. Domnul ii spune ca e timpul sa se duca sa il vada pe Ahab. Trei ani si jumatate Ahab l-a cautat parca si in gaura de sarpe insa .... "nici urma de Ilie!" Peste Samaria seceta fusese crunta, mai crunta decat oriunde. Tinutul peste care domnea Ahab fusese cel mai afectat. Se temea ca nu mai era apa pentru cai lui, ... nutretul era pe terminate. Il cheama la o discutie pe cel ce era seful casei lui, Obadia.

Cred ca daca Ahab ar fi stiut ca Obadia nu se inchina lui Baal, ca ascunsese in doua pesteri 100 de profeti l-ar fi mancat de viu. Discuta ei acolo de rezervele ce mai sunt si pleaca sa caute apa, fiecare singur pe cate un drum. Dar, unde e prima doamna? Era in timpul verii, cald ...seceta mare si doamnei Izabela e clar ca nu ii pria atmosfera si este plecata la Izreel, acolo va merge dupa evenimentele de pe Carmel si Ahab, acolo e si via lui Nabot. Fara Izabela, Ahab pare un pic mai cu picioarele pe pamant, mai logic, mai uman.

Ilie calatorea spre Ahab pe drumul pe care mergea Obadia. Nu a fost greu pentru Obadia sa il recunoasca ... de la o posta deosebeai un profet insa din text as intelege ca cei doi se stiau dinainte. Cand Ilie il trimite sa ii spuna lui Ahab ca a venit, Obadia e ingrozit, e ca si cum l-ar trimite la moarte, condamnare sigura si rapida.

"

Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât?

Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam şi nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit.

Şi tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie.

Ştiu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărţi de tine? Astfel, dacă mă duc şi-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 

Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela i-a omorât pe profeţii Domnului? Am ascuns o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci în câte o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă. 

Iar tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!

"  


Uneori Domnul lasa ca guvernarea, sefii, superiorii nostri sa se inchine altcuiva, sa fie rai, duri ca sa ne modeleze, smereasca, invete ascultarea de el. Acolo ne pune in teascul sau ca sa ne prelucreze, modeleze si sa scoata "untul" cel mai bun posibil pus in noi.


Nimic nu se petrece fara sa stie El, in timpul Lui indiferent de ceea ce cred, spun, gandesc, actionez eu ;))

http://www.flickr.com/photos/seraphimcollective/3189660539/sizes/l/in/photostream/

povestesc cu Tata ...

Saptamana asta imi voi schimba un pic programul de viata pentru ca m-am internat in spital. Contrar stirilor de pe toate canalele media si din ziare, spitalele nu sunt locuri unde intri sanatos si iesi bolnav. Sunt internata la un spital mare, curat, frumusel, cu personal de nota 20, care nu urla la oameni.

Pot scrie pe blog pentru ca doctorul mi-a zis ca pot sa imi aduc laptopul si prefera sa ma vada ocupata decat plictisita si agitata. Pana maine dimineata cand voi intra in operatie mi se fac tot felul de analize, vizitez tot felul de doctori care sa dea verdictul dupa rezultatul analizelor.

Am ajuns aici pentru ca cu vreo luna in urma, urechea stanga a refuzat sa mai auda si vreme de vreo doua saptamani tot a fost in tratament. Infectia mea era extinsa. Maine insa ma va opera de deviatie de sept. Am inteles ca va fi mai dureros dupa operatie decat operatia in sine insa ... decat surda, prefer operatia.

Imi place sa ma gandesc cum stau ingerii aici buluc langa mine, supervizand ca nu cumva sa se intample ceva cu mine. Nu le aud falfaitul, nu le simt atingere insa stiu ca Tata le-a dat ordin strict sa nu lase nimic sa se atinga de mine.  

Acum am timp sa povestesc cu Tata!

http://www.flickr.com/photos/edel_magic_style/4128670576/sizes/l/in/photostream/

gheizer cu bule de multumire, lauda, adorare, ....

E zi de duminica, zi de sarbatoare, multumire, lauda, bucurie ... O zi pe care am decis sa o fac de Sabat, o zi in care sa aduc jertfe de multumire, lauda, adorare ... Vremurile in care traiesc ma limiteaza, ma provoaca sa fiu cerebrala insa in ciuda lor vreau sa pazesc porunca zilei de odihna, de multumire, lauda, inchinare.

Ma fascineaza modul in care David se inchina. Uneori imi inchipui ca in capul si inima lui David nu erau decat note, armonii, versuri, poezii. Numai ca si pentru el provocarea a fost de a-si lasa inima sa Il cunoasca pe Dumnezeu, nu numai mintea.

"Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil. Un cântec de dragoste.Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă. Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“ Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!" Psalmul 45:1


Este intr-o intalnire cu "echipa de inchinare" si dirijorul trebuie sa stie ca melodia care tocmai a compus-o nu e oricum ci se canta ca si Crinii. In perioada Pastelui se canta melodia Crinii, era una din melodiile eliberarii din Egypt. Nu oricine o canta ci fii lui Core. Ma intreb: de ce? Pentru ca din cate vad eu ... erau cei mai buni in materie de muzica, erau cei mai tari muzicanti, muzicieni ai vremii lui David. Melodia asta se canta ca si crinii insa ... e un cantec de dragoste, de dragoste pentru Regele lui David, Regele lui Israel, Lui Elohim. 


Din inima lui David izvorasc ca dintr-un gheizer cuvinte alese, asezate duios, armonios, toate incarcate, imbibate in si cu dragoste. Nu orice bolboroseala de sunete si cuvinte se gasesc in cantecul lui David. Melodia aceasta nu este pentru oricine, nu poate fi cantata oricum, nu are voie sa fie mormaita, inganata, cantata cu o inima rece, impietrita. 


Cuvintele de lauda, de adorare la adresa regelui sunt alese cu grija, intelepciune... orice litera sau cuvant neales intelept poate strica, dauna... Am inteles ce e cu scriitorul insa ce treaba are pana cu care acesta scrie? Din nou sunt in ceata, stilourile si pix-urile cu sau fara gel  din vremea mea nu ma lasa sa vad dincolo de modernul meu. Citesc insa ca pana aceasta era din pene de pasare, nu orice pasare, nu orice pene puteau fi folosite. Mai mult de atat, tot un fel de pana se folosea si la inscriptionarea cuvintelor in piatra sau lemn, era un soi de dalta de fier cu care se sapa, sculpta in piatra si lemn. Nu oricum se facea sculptarea asta ... nu puteai arunca literele acolo ...


Ma intorc la ziua mea de inchinare. Cum imi e inima? Obosita, mahnita, trista, neimpresionabila, rece, impersonala, inchistata, sparta in miliarde de farame, sfasiata de durere sau cine mai stie cum ... Am tot trait cu ideea ca Vechiul Testament e doar o carte de istorie, plin cu povesti despre evrei, povesti ce nu ni se mai aplica noua oamenilor moderni, crestinilor. Descopar insa ca mare prostie mai credeam. Dumnezeul din Vechiul Testament e acelasi si azi, indiferent de modernitatea mea, de nesimtirea ideilor mele crete. A poruncit sa am o zi de odihna, o zi in care sa las grijile, necazurile, poverile, durerile deoparte si sa II multumesc, sa imi focalizez toata atentia, inima, fiinta catre El. Sa Il cunosc, sa povestesc cu El, sa ascult ce are sa imi spuna, sa Il las sa ma iubeasca, sa invat cum sa Il iubesc .....


Stiu cum arata un gheizer din fotografii si documentare... Inima mea in ziua de Sabat = duminica, inchinare, multumire trebuie sa fie ca un gheizer ce arunca bule de multumire, lauda, adorare, ....

produs al placerii sau durerii?

Foametea continua in Sarepta, in Israel ...Dar, hrana celor trei este in siguranta. Ilie are timp sa se odihneasca, sa vada cum reactioneaza un copil, sa ii observe jocurile, ticurile, placerile, sa ii raspunda la intrebari, poate au mers la plimbare amandoi ... Numai ca copilul se imbolnaveste, leacurile mamei par fara valoare, putinta de vindecare ... Si, ... moare .... Apare Ilie atras de tipetele femeii disperate. Stia prea bine durerea pierderii sotului, o mancase cu polonicul ani la rand. Toata dragostea, grija, atentia de care era in stare le daruise acestui copil si acum este mort.

"De ce ai venit aici? Sa imi amintesti ca sunt o pacatoasa? Sa imi amintesc mereu ca ma inchinam lui Baal si faceam si eu ce faceau cei din neamul meu? Cu ce ti-am gresit de ai venit la mine? Sunt multumitoare ca Dumnezeul Cel viu al Lui Israel ne asigura painea cea de toate zilele, ca mai avem apa ... dar nu as fi vrut ca pentru pacatele mele sa moara fiul meu. Numai asta nu as fi vrut. De asta ai venit aici? Sa constientizez cu varf si indesat cat de pacatoasa sunt?"

Ce sa raspunda Ilie? Nu stiu cata vreme trecuse insa pot sa vad un Ilie schimbat, copilul acestei femei ii devenise drag. Pentru el, urca in camera sa si face ceea ce Duhul Lui Dumnezeu ii spune sa faca. Se intinde peste copilul mort si nu o data ... Se roaga ... Se roaga disperat. Nu in soapta, nu cu o fata lunga, serioasa, rece, impersonala ci cu inima sfasiata, devenise atat de indurerat incat striga catre Dumnezeu si spune: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 

Habar nu am daca avea frati sau surori, se pare ca nu era casatorit de vreme ce atata vreme haladuia prin tara. Nu stiu nimic despre cat de atasat era de oameni, despre cat de usor sau greu se atasa de oameni. Si, m-as intreba rapid: De ce l-a dus Dumnezeu la o vaduva? Nu ii strica reputatia vaduvei? Cum sa stea un profet la o vaduva? Si ce daca e profet, pana la urma e barbat, nu? Profetii, din cate stiu eu nu deveneau fameni deci putea incepe o relatie intre ei. Si mai mult de atat, de ce la o femeie cu un copil?

Cum sa ii pese lui Ilie de poporul Domnului daca nu invata cum sa ii pese de un copil ce ii devine drag? Cum sa stie cum e cand copilul care iti bucura zilele este mort in bratele tale si inima ta se sparge in mii de farame daca nu traieste asta pe propria piele. Si, nu era copilul lui ... Cum sa invete Ilie sa ii pese de oameni? Cum sa invete Ilie cum e inima Lui Dumnezeu si cum isi iubeste El poporul daca nu il trece prin durerea pierderii?

Se aseaza peste copil de trei ori insa acesta era tot inert, fara viata este ... Strigatul lui devine disperat, durerea efectiv ii macina fiecare nucleon al fiintei lui ... copilul acesta i se lipise de inima, il iubea .... cum sa nu il mai vada viu? Cum sa il ingroape? Cum sa ....? Cum?

„Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ Il iubesc Doamne, il iubeste si mama lui. Te rog! Te roooooooog! Te rog adu sufletul lui inapoi! 

Ilie, morocanosul, nevorbaretul, greu atasabilul profet incepe sa devina cumva uman si sa simta in acelasi timp si durerea pierderii Lui Dumnezeu. E in stare sa faca orice ca copilul sa revina la viata, si-ar da viata lui ca copilul sa traiasca, il iubeste si de aceea il vrea viu ... 

Si copilul revine la viata. Il vad imaginativ pe Ilie super, hiper, extra fericit. Are copilul in brate, e cam naucit de ce se intampla, e aproape tare de tot de inima lui Ilie, nu intelege de ce curg lacrimile pe obrajii acestuia, il stia cam ciudat ... acum insa cam intreca masura. O striga pe mama copilului si aceasta apare bocita si ea. Acum insa ochii ii ies din orbite bietei femei. Nu stie ce sa faca. Cum sa reactioneze? ... E viu! E viu! E viu! Isi ia copilul in brate, danseaza cu el prin camera ... si Ilie danseaza insa balansandu-se de pe un picior pe altul ... e fericit si el, e parte la fericirea asta ...

Femeia se intoarce spre el si ii spune: "Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!". Si pana acum stia ca era slujitorul Dumnezeului cel viu. Minunea inmultirii painii se petrecea sub ochii ei insa ... si vrajitorii lui Baal faceau minuni insa nici unul dintre ei nu invia mortii, nu aducea din locuinta mortilor pe nimeni inapoi. Si, acesta este primul om inviat despre carespune Biblia. 

Ca sa imi pese de cei pe care Ii iubeste Domnul (toata lumea) trebuie sa ma treaca prin dureri, pierderi, necazuri ... nu pot invata alergand pe dealuri, hoinarind in vacante de vis ... Invatarea nu e un proces al placerii ci al durerii. Si durerea e cea care ma ajuta sa simt, aud inima de Tata a Lui Dumnezeu. 

http://www.flickr.com/photos/philipcdavis/4286015457/sizes/l/in/photostream/

"ironii" divine

Abrupt, scurt, fara comentarii, negocieri si tergiversari Ilie isi spune scurtul mesaj pentru Ahab si pleaca. La Cherit are parte de o singuratate adanca, singur intre cer si pamant, doar servitorii negri si inaripati ii aduceau micul dejun si cina ... Poate sa isi discute ideile, filosofiile cu Dumnezeu. Are timp din belsug sa o faca ... Ahab si cruda Izabela nu dau pe acolo deloc ....

Dar, paraul seaca ... singuratatea aduce la pachet depresia, moartea pare ca vine, vine .... Asa ca Domnul ii spune sa mearga la Sarepta, acolo o vaduva il va hrani. Nu tatal Izabelei, nu neamurile bogate a nu stiu cui. In vremurile mele, unele vaduve o duc mai bine ca unele femei casatorite sau necasatorite si de asta imi e un pic greu sa inteleg contextul ... Acolo insa ele nu locuiau in centru, nici in zona rezidentiala, nici in vila cu piscina. Vaduvele si saracii locuiau la poarta cetatii si cand nu mai aveau acolo cu ce supravietui, migrau in alta cetate ... sperand sa gaseasca ceva acolo.

Apare Ilie langa Sarepta Sidonului si poate recunoaste o femeie vaduva, saraca, nu ii mai pasa daca cauta in gunoaie, daca culegea vreascuri de pe langa cetate si nu le aducea din padure, nu mai avea privirea semeata si trufasa ci cumva invinsa ...  Flamand, insetat, obosit si vai de steaua lui, Ilie i se adreseaza si ii cere apa. Ea l-a recunoscut dupa haina peticita ce este ... stia ca e profet in Israel. Parul lung, barba nerasa, portul il dadeau de gol ... chiar daca ea era dinSidon, dintre neamuri ... stia cum aratau profetii, proorocii Dumnezeului Lui Israel.

Numai ca Ilie o cheama inapoi si ii cere si niste paine. Ok, putina apa putea sa ii aduca, insa paine? Mai avea cat sa manance o singura data si nu din belsug, ea si fiul ei. Adica sa ii dea lui, strainului, nespalatului profet ultima bucatica de paine si ea impreuna cu baiatul sa se uite in gura lui asteptand sa moara?

Am incercat sa vad cum as reactiona eu si i-as fi spus: "Domnule, ii fi tu profetul Dumnezeului Celui viu insa nu iti dau bucatica de paine din mana copilului meu si asa subnutrit." Nu ni se spune ca femeia s-ar fi luat la filosofii cu Ilie. Nici nu era timp de parlamentari ... Iar Ilie ii spune: "Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te şi fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine şi adu-mi-o; după aceea vei face şi pentru tine şi pentru fiul tău, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din ulcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“ 1 Imparati 17:13-14. Femeia se duce, face o paine pentru Ilie, i-o aduce si cand se duce inapoi descopera ca mai era faina si ulei in vas. Nu numai pentru o zi ci pana cand a plouat din nou.


Sunt cateva "ironii" in textul asta ... Ilie este trimis la Sarepta. De aici vine Izabela nevasta lui Ahab, femeie care are o influenta nefasta asupra sotului sau. Tocmai in orasul ei natal este ascuns Ilie de catre Dumnezeu. Stiu ca Ilie era cautat in fiecare coltisor de tara cu scopul de a fi ucis, de a nu sta in calea Izabelei. Insa el este ascuns de Dumnezeu in Sarepta, in locul ei de bastina ... Corbii - pasari pradatoate, furacioase sunt puse sa ii aduca de mancare lui Ilie. Nu orice mancare ci paine si carne. In Sarepta nu este cazat la hotel cu spa, intr-un apartament cu dotari de ultima ora, cu plasma, sauna, masaj inclus si mai stiu eu ce.  Hrana ii va fi asugurata de o vaduva care face tot posibilul sa isi creasca singurul fiu. 


Ajung in situatii ce mie mi se par de limita si ... vad corbii, vaduvele, locul de bastina al celor ce numai bine nu imi vor. Conexez imediat ca ... sfarsitul e-aproape. Numai ca ceea ce mi se pare nefolositor sau rau este folosit de Dumnezeu pentru a-mi intari credinta, sustine viata, arata puterea, dragostea, credinciosia, maretia.
Situatiile de criza nu sunt aduse in viata mea pentru a ma umili, desfiinta ... desi aparent asa par. Ele vin pentru a ma aduce mai aproape de Dumenzeu, pentru a sta cu El, a-l cunoaste dincolo de confort, cuvinte, idei, cunoscut ... a experimenta dragostea, puterea, blandetea, vindecarea Lui. Si, ma distreaza ca nu poti explica foarte clar de ce esti plin de pace, de bucurie cand  toate parca iti vin impotriva, de unde ai putere sa faci fata la toate astea ... Pari dus cu pluta insa tu de fapt ai decis sa te abandonezi in mana Domnului si sa Il lasi pe El sa curete ochii ca sa vezi blestemele preschimbate in binecuvantari.

 http://www.flickr.com/photos/11427447@N00/5200279172/sizes/l/in/photostream/

Im Eshkajej Yerushalayim

Melodia asta e o dedicatie pe Misu si Kostiush. Nu e in interpretarea lui Dov Zeira din pacate ...dar e Mordechai Ben David - cel mai bun cantaret evreu al vremurilor noastre din cate am citit si auzit eu.

Psalm 137 " If I forget you, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.Let my tongue cleave to the roof of my mouth, if I remember you not; if I don't set Jerusalem above my chiefest joy.

אִם-אֶשְׁכָּחֵךְ יְרוּשָׁלִָם-- תִּשְׁכַּח יְמִינִי. תִּדְבַּק-לְשׁוֹנִי, לְחִכִּי-- אִם-לֹא אֶזְכְּרֵכִי:אִם-לֹא אַעֲלֶה, אֶת-יְרוּשָׁלִַם-- עַל, רֹאשׁ שִׂמְחָתִי.

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoiniciaLimba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! Psalmul 137: 6.

Imi place insa si Yossy Azoulay.

Dumnezeu Cel viu

Ieri, Oti m-a intrebat daca au venit corbii sa imi aduca ceva (stie el ce stie). Initial nu am inteles ce vrea de la mine, apoi am realizat ca da, au venit "corbii". Imediat am realizat ca au adus paine si carne. Nu stiu cum o fi fost cele aduse de corbi pentru Ilie insa ale mele bune au mai fost ...

Nu mi s-a spus ca lui Ilie ca voi fi hranita de corbi, nu am fost trimisa la Cherit, nu m-am intalnit cu nici un Ahab (din cate stiu eu) dar cand Domnul vrea sa ma invete o lectie, o face ... mai mult de atat, nu e prima data cand "corbii" vin sa aduca ceva. Nu neaparat vin cu mancare. Uneori e nevoie de un zambet, o voce calda care sa iti spuna cateva cuvinte si lacrimile efectiv sa sparga toate barierele impuse pana atunci, o mana intinsa, un telefon, un mesaj ... Poate pentru unii am fost pe post de "corb" si eu habar sa nu am de asta ...

"Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc" ii spune Ilie lui Ahab si asta pot sa spun si eu. Cel in care eu ma incred este viu, schimba imprejurari, lucruri, oameni, stari, vine in ajutorul meu ...

 http://www.flickr.com/photos/gandalfsgallery/6013588711/sizes/l/in/photostream/

Krasnodar region nature from Sasha Aleksandrov on Vimeo.

am invatat si ... mai invat.

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti...

Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!

Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.

Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune ... Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi..

Am invatat ca un suris e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul.

Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt ... Dar pot mereu sa fac cite ceva.

Am invatat ... ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn ..... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului. 

Am invatat ....ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei..

Am invatat .... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii..... 
Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva..

Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul... mai multe lucruri reusesc sa fac. 

http://www.flickr.com/photos/photonyx/4394585440/sizes/o/in/photostream/

astept corbii

1 Imparati17 : 1 - 7 "Ilie tişbitul, un ghiladit, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“

Apoi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel:

„Pleacă de aici, du-te spre răsărit şi ascunde-te lângă uedul (paraul) Cherit, care se află la răsărit de Iordan! 

Vei bea apă din ued (parau). Le-am poruncit corbilor să-ţi aducă de mâncare acolo“.

El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus şi s-a aşezat lângă uedul (paraul) Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 

Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar apă bea din ued.

După o vreme însă uedul (paraul) a secat, pentru că nu mai plouase în ţară."

Scena din pasaj se petrece pe vremea cand Ahab era rege in Israel. Mai stiu ca "Ahab a făcut mai mult rău decât toţi regii lui Israel care au fost înainte de el, mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. " A consolidat idolatria, a amestecat-o cu inchinarea la Baal si Astarteea, la masa lui zilnic apareau 850 de profeti si prooroci ai acestor idoli, ii hranea zilnic bine de tot  .... 


Inchinarea nu inseamna numai vizitarea regulata a acestor statui sau figurine. Acolo te rugai, inaltai cererile tale de protectie, multumeai pentru ceea ce aveai .... era un ritual destul de amplu. Izabela a adus cu ea insa ceva nou in inchinare, amestecul feminin. Oricum poporul era pe ulei puternic insa aceasta a umplut paharul. Era o inchinare cu puternic accent sexual. Mai citesc ca in decaderea lor implinesc proorocie dupa proorocie .... fac exact ceea ce parintii lor au jurat ca nu vor face. Iosua proorocise si in 1 Imparati 16 : 34 gasesc : "În timpul domniei lui, Hiel din Betel a rezidit Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul întâiului său născut, Abiram, şi i-a aşezat porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr dintre fiii săi, potrivit cuvântului rostit de Domnul prin Iosua, fiul lui Nun." 


Imi amintesc ca atunci cand am citit prima oara mi-am zis: si ce a facut asa rau? Si Manole si-a zidit nevasta insarcinata in zidurile manastirii. Ca zidurile sa reziste, sa fie o lucrare mareata trebuie sa aibe o jertfa, nu? Nu asa zice Manole acolo? Dar Biblia ce zice? Decaderea, departea de Dumnezeu te aduce aici. In nici un caz Dumnezeu nu iti cere sa iti pui copilul sau nevasta sau vreun om in zidurile casei ca sa ai o casa rezistenta. 


Intr-un context religios imoral apare Ilie Tisbitul. Contrastul este ametitor. Regele Ahab este spalat, parfumat, imbracat cu cele mai fine, albe si aurite tesaturi ce se puteau face la acea vreme, e inconjurat de ceata lor de profeti baalisti si astarteisti, toti unu si unu ... si apare un barbat barbos, pletos ... cam transpirat de ceva vreme, imbracat cu o piele de camila neagra (de unde ii iese si porecla de paros). Mai mult de atat, barbatul asta ciudat se prezinta in fata lui Ahab si ii spune un mesaj scurt si pleaca. Mesajul era din partea Lui Dumnezeu, a Dumnezeului Cel viu. Baal era construit din piatra sau lemn. Se inchinau unui zeu fara viata . Ilie apare si spune ca e trimis din partea Lui Dumnezeu cu un mesaj si Dumnezeul lui e viu .


A plecat repede, n-a stat sa le faca analiza pe text, analiza hermeneutica, teologica. Domnul i-a spus unde sa se duca si ce sa faca. Cheritul era o zona sigura unde putea sta. Sa nu isi faca griji de apa si mancare, Dumnezeu ii promisese ca va avea grija de astea. Cheritul se pare ca era un loc / o localitate in  fata Iordanului.


Corbii intra in categoria pasarilor necurate, pradatoare, furacioase. In nici un caz nu te astepti sa vina sa iti aduca mancare. Insa multa vreme acestia au venit zilnic dimineata si seara cu paine si carne la Ilie. Cate luni au trecut pana a secat paraul nu stiu .... insa corbii angajati de Dumnezeu si-au facut treaba cu responsabilitate si devotament.


Ce era in mintea si sufletul lui Ilie? Ce gandea cand apareau corbii cu cate o bucata de carne in plisc? Se intreba ce fel de carne e aceea pe care o manca? De la ce soi de animal, pasare era? Se intreba de unde era acea paine? De unde o furasera corbii? Un lucru e clar, corbii nu aveau macelarie si nici brutarie. Ce ii aduceau lui Ilie era furat de undeva, din vreo casa, bucatarie .... Nu m-ar mira sa aflu in cer ca erau tocmai din casa lui Ahab.


Mi-ar placea oarecum sa vad scena cand Ilie apare in fata lui Ahab, ii spune mesajul si apoi ... dispare. Sa vad cum ii fac ochii in cap ca girofarurile lui Ahab, cum turbeaza Izabela de nervi, cum se cearta cu Ahab ca nu l-a omorat pe Ilie, cum se ia de soldati ca l-au lasat pe paros sa plece asa usor ...  Dar, nu as vrea sa fiu prezenta fizic acolo ca e foarte posibil ca partea de la gat in sus sa imi stea langa talpi cu o viteza destul de mare.


Cum reactionez eu cand primesc un mesaj de la Domnul? Reactionez ca Ahab? Nu ni se spune sa fi zis ceva insa de a trebuit ca Ilie sa se duca la Cherit in nici un caz nu l-a invitat sa fie cazat la hotelul - palat de sapte stele unde statea regele, regina si roiul de profeti a lui Baal. Mesajul ce mi-l trimite Domnul nu e unul filosofos, plicticos, poetic, onorific. Nu, e unul ce cheama la pocainta, la revizuirea modului in care traiesc, gandesc, actionez, visez. Si eu ce fac? Astept corbii?

http://www.flickr.com/photos/49183083@N05/5190621144/sizes/l/in/photostream/