luni, 16 ianuarie 2012

cea mai grea porunca

Ieri am ascultat un lector explicand ca cea mai grea porunca este "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Levitic 19:18, Galateni 5:14). Aproapele e uneori vecinul, colegul, seful, clientul, vanzatorul, operatorul ... Si de ce sa il iubesc? "Ca asa spune Domnul." Bine, bine e o porunca. Si incerc mai cu ghionturi, mai cu noduri sa iubesc ...  Insa daca unul din copiii vecinului moare nu ma dau de ceasul mortii ca si el, nu? Daca lui ii sparg hotii casa, nu ma doare la fel paguba, nu ma duc sa dorm in casa lor sub teroare ca hotii revin, nu? Daca cineva cunoscut e in spital, ma duc in vizita insa nu pot sa spun ca ma doare fizic sau psihic la fel. Raspuns realist? Nu, nu ma doare la fel.

Ceea ce de regula nu se mai spune e urmatorul lucru: "asculta si vei fi binecuvantat!" Asta suna a gandire afacerista si cumva astepti binecuvantarea iar daca cumva nu vine ... Doamne dar nu ai zis ca daca ascult binecuvanti? Unde e binecuvantarea mea? Cand vine? De ce nu vine? Nu am ascultat destul?

Ca sa exemplifice mai bine a spus o poveste adevarata petrecuta in Israel. E vorba despre un evreu (instalator) care decisese sa asculte de legea Domnului in orice detaliu (mancare, raportare la oameni ...).

Un instalator este chemat sa repare o scurgere la niste tevi intr-o casa. Casele de acolo au tevile bagate in pereti si e greu sa vezi pe unde e sparta teava. Omul analizeaza situatia si imediat realizeaza ca e cam o saptamana de lucru. Spart pereti, reparat tevi, pus caramizi si reparat totul inseamna o saptamana de lucru de dimineata pana seara. Se uita la femeia care l-a chemat, era o vaduva putin spus saraca si langa ea cativa copii. Ii face un calcul si ii da cel mai mic pret posibil. Femeia e incantata de pret si ii spune ca e cel mai ieftin pret de pana acum asa ca accepta.

Instalatorul insa o intreaba:
-Aveti vreun ban sa imi dati in avans?
-Nu. Nu am. Insa pana la sfarsitul saptamanii o sa fac rost de bani ca sa vi-i dau.

Omul se apuca de lucru si nu poate sa nu vada si sa auda cum femeia taie oul in felii si le da la copii, feliile de paine le taie in bucati si le imparte. Copiii nu se satura si mai vor mancare insa femeia le explica ca nu mai are nimic ...

Cum sa ii ia bani femeii? Cum sa faca sa nu ii ia nici un ban? Daca ii spune ca nu ii ia nimic o jigneste ... ca doar s-au impacat la un pret si el schimba datele problemei?

Termina de reparat tevile, peretele si ii intinde femeii o hartie rugand-o sa semneze ca a terminat reparatia. Si ii mai spune ca o fundatie cu care el a vorbit au platit reparatia si munca omului. Femeia, se uita socata la el si bucuroasa ca altcineva a platit, semneaza iar instalatorul pleaca acasa binecuvantat si sigur ca femeia asta se va ruga in continuare pentru el.

Dupa mai bine de 20 de ani instalatorul primeste o comanda mare. Sa faca instalatia unei cladiri imense. Face o lista cu ce ar avea nevoie: tevi, coturi, chestii de instalator si merge sa isi caute oferte de preturi. Intra intr-un depozit si o roaga pe secretara depozitului sa ii faca o oferta de pret la necesarul lui. Aceasta calculeaza, ii da o hartie inapoi si el ii spune ca va reveni a doua zi pentru ca vrea sa compare preturile si sa se decida. Ca sa ii faca hartiile, secretara depozitului ii cere numele si instalatorul i-l da.

A doua zi dimineata, instalatorul este trezit de zgomot. Un camion imens este oprit in fata casei lui si descarca tevi. Coboara grabit si ii ia la intrebari pe cei ce descarca. Acestia insa au o hartie cu adresa unde trebuie sa duca marfa. Omul incepe sa se agite, le spune ca nu a comandat nimic. A cerut numai o lista de preturi. Cei care veniserca cu marfa au spus ca ei au primit ordinul de deplasare si lista cu ce trebuie adus la el. Pentru mai multe lamuriri sa mearga la depozit.

Instalatorul urca in masina si ajunge la depozit. Abia se deschisese si o gaseste pe aceeasi secretara. Ii explica ca nu a platit marfa. De ce i-a fost trimisa? El nu a platit nimic. Nu vrea sa faca puscarie pentru o marfa ce o ia si nu o plateste. Femeia se uita la el, ii cere lista, o compara cu a ei si o vede semnata de sef, parafata ... Ii spune: Stiu ce ati spus ieri, stiu ce am stabilit insa intre timp vad ca tot ce ati comandat este platit, achitat ... tot. Insa, nu vreti sa urcati la etajul doi sa vorbiti cu seful meu? Poate ca el va va explica ce se intampla.

Urca omul la etajul doi, intreaba de seful depozitului si incepe sa isi spuna povestea. Este oprit insa de seful depozitului: "Domnule, marfa dumneavoastra este platita de acum mai bine de 20 de ani. Poate ca pe mama ati prostit-o cu fundatia care ne-ar fi platit noua reparatia la tevile din casa. Insa pe noi, copiii flamanzi de langa ea, nu ati reusit. Avem cel mai mare depozit de materiale din zona si v-am cautat ani de zile in Pagini Aurii, pe la firme, pe internet insa nu am reusit sa dam de dumneavoastra oricat ne-am straduit. Nu ne-am inchipuit ca veti veni dumneavoastra la noi sa comandati ceva. Nu va faceti griji. Totul e platit."

4 comentarii:

livius spunea...

Povestea aceasta suna la fel ca si versetul 1 din Eclesiastul 11: Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!"

Bine, asa zice Biblia, dar e mai sigura pasarea din mana decat cea de pe gard, zice o intelepciune omeneasca.

Intelepciunea omeneasca nu potriveste bine cu intelepciunea trimisa de sus. Potrivit cu 1 Corinteni capitolul 2, trebuie sa ai Duh din Dumnezeu ca sa poti vedea lucrurile cum le vede El. Si de fapt asa ar trebui vazute.

cella spunea...

Multa vreme nu am inteles versetul din Eclesiatul ... cum adica sa imi arunc painea pe apa? Ce inseamna asta?

Insa imediat ce am auzit povestea asta am conexat-o cu versetul din Eclesiastul ...

elena marin-alexe spunea...

Desi pare la indemana oricui, porunca implica inima in mod direct.Putem oare noi sa iubim?

cella spunea...

Nu ne iubim nici pe noi dara pe altii ...