obiceiuri si traditii din robie

"Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvayim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul israeliţilor. Ei au luat în stăpânire Samaria şi au locuit în cetăţile ei. Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul şi, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care au ucis pe câţiva dintre ei.
Atunci i-au zis împăratului Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus pentru a locui în cetăţile Samariei, nu cunosc Legea Dumnezeului acestei ţări. El a trimis împotriva lor nişte lei şi au fost ucise de ei pentru că nu cunosc Legea Dumnezeului acestei ţări!“  Atunci împăratul Asiriei a poruncit zicând: „Trimiteţi pe unul din preoţii care au fost luaţi captivi din Samaria să meargă şi să locuiască acolo, ca să-i înveţe Legea Dumnezeului acelei ţări.“ Unul din preoţii care fusese luat captiv din Samaria s-a întors, a locuit la Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul. Dar fiecare popor şi-a făcut proprii lui zei în cetăţile în care locuiau şi i-au pus în temple, pe înălţimile zidite de samariteni.

... Ei nu se tem de Domnul; nu păzesc nici hotărârile şi rânduielile lor şi nici legile şi poruncile pe care le-a dat Domnul urmaşilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. Domnul încheiase cu ei un legământ şi le poruncise astfel: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei, să nu vă închinaţi lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe, ci să vă temeţi de Domnul, Care v-a scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu braţ întins! Lui să vă închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe! Vegheaţi întotdeauna să păziţi învăţăturile, rânduielile, legile şi poruncile pe care le-a scris pentru voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. Să nu uitaţi legământul pe care Eu l-am încheiat cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei, ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, şi El vă va izbăvi din mâna tuturor duşmanilor voştri.“ 2 Regi 17:24-40

Ei însă n-au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. Aşadar, aceste popoare se temeau de Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Până în ziua de azi copiii lor şi copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut şi părinţii lor."

Regele Asiriei care a combinat populatia in Israel a fost Sargon II (722-705 B.C.) dar cel ce a cucerit Samaria a fost Shalmaneser care insa a decedat la scurt timp dupa eveniment. Sargon a sperat ca ducand oamenii din Israel cine stie unde si aducand altii se va face o mixtura de oameni care nu va putea sa faca o revolutie, care nu ii va rasturna ideile. Numai ca zona nu fusese bine stapanita de israeliti si leii nu aveau Gradina Zoologica sau Rezervatii naturale. Pentru aceste animale era natural sa isi rezerve ca hrana vreo cativa oameni ... mai ales proaspat sositi pe teritoriu si care ramaneau paralizati vazandu-i.

Evreii insa se prind repede ca e Mana Domnului acolo, e judecata Lui si trimit lui Sargon o sugestie. Sa li se trimita un preot care slujeste Domnului sa ii invete pe oamenii colonizati despre Domnul. Si, preotul face asta. Preda orele lui de religie insa oamenii venisera de acasa cu idolii in desaga si au inteles rapid ca leii ii mananca daca nu se inchina Dumnezeului lui Israel insa la acel moment Israel nu mai exista ca si tara iar poporul era risipit ...  Se inchinau Lui Dumnezeu ca sa nu ii manance leii insa tot cu idolii lor "bucurau".

Mixtura de populatie, obiceiuri, traditii, idoli se gasea in Samaria si in imprejurimi. Casatoriile mixte au devenit motive de bucurie, idolii se transmiteau in familie din generatie in generatie, traditiile si obiceiurile la fel. Asa ca zona devine una colorata din toate punctele de vedere: spiritual, politic, social, economic ....

Se pare ca inca nu ii intepa bine robia (aici la acest moment relatat) pe evrei, inca nu constientizasera cui ii apartin ei, inca nu realizasera ca ei sunt poporul Dumnezeului viu. Mai tarziu vor realiza insa inceputurile credintei lor monoteiste adica cand isi leaga inima de Domnul cu tarie incepe aici, in robie. Samaritenii, cei de pe vremea lui Isus, sunt cei care credeau ca se pot inchina lui Dumnezeu numai in Samaria, in Templu de acolo. De aici apare conflictul cu iudeii care credeau ca se pot inchina Lui Dumnezeu numai in Ierusalim, numai la Templul de acolo. Nici unii, nici altii nu au inteles ca Dumnezeu nu are un loc stabil, fix in care sa te inchini, unde sa ii slujesti.

Oficial, politic, social, religios, economic, administrativ, ..... nu suntem in robie. Avem tara noastra, pamanturile noastre pentru care cu mandrie spunem ca au luptat inaintasii nostri, ne stim istoria desi descoperim ca stim ce au vrut altii sa se stie din ea si adevarata istorie nu o vom sti deloc sau o vom cunoaste prea tarziu pentru noi. Insa intram in robie de buna voie. Robia muncii, datoriilor, viciilor, placerilor bahice, sexuale, pornografice, gurmande, drogurilor sau ierburilor de nu stiu care, fashion, cool!  O alta robie e cea in care ni se impune sa promovam civilizatia pierzandu-ne identitatea, traditiile, obiceiurile. 

Nu cumva ne-am pierdut pe noi pentru ca vrand sa fim relevanti ne-am departatat de Dumnezeu si de asta am ajuns unde am ajuns? Nu cumva seceta asta de aproape o jumatate de an spune ceva despre relatia noastra cu Dumnezeu? Criza economica, sociala, politica, religioasa ne arata ca suntem departe de ceea ce vrea Dumnezeu de la noi si cu noi?