"Ioaş le-a zis preoţilor: „Strângeţi tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la Casa Domnului, argintul strâns la numărătoarea poporului, argintul pentru răscumpărarea lucrurilor închinate şi tot argintul pe care cineva îl aduce de bunăvoie la Casa Domnului. Fiecare preot să-l ia de la vistiernici şi să-l folosească la restaurarea Casei, oriunde va descoperi ceva de restaurat.“ 2 Regi 12:1-21
Iehoiada e inca in viata si Ioas se uita la templu, casa unde a crescut, unde a facut primii pasi si o vede cu alti ochi, ii vede starea jalnica in care si afla. Decide sa se inceapa reparatiile Casei Domnului. Dar, sa nu se mai foloseasca banii de la palat, sa nu cumva sa i se micsoreze lui conditiile de trai. Gaseste o modalitate comoda de a face bani. Sa se ia din ceea ce primeau cei din semintia lui Levi. Numai ca acestia din asta traiau. Ei erau cei ce lucrau la templu, se ingrijeau de el si cum templul ajunsese in paragina si ei abia supravietuiau. Insa ... se pare ca blestemul asta dainuie din mosi stramosi. Mai bine sa iei de la sarac decat sa isi micsoreze bogatul cu ceva confortul.
Preotii nu trebuiau sa stranga banii de la popor, sa aibe grija banilor. Efectiv nu era asta treaba lor si s-au inteles intre ei sa nu stranga nici un ban. Daca Ioas ar fi citit cartea legii ar fi stiut ce treaba avea fiecare om de la templu insa ... el avea alte lucruri de facut.
Timp de 23 de ani a asteptat sa se faca reparatiile la templu. Sa treci zi dupa zi pe langa templu si sa astepti sa vezi ceva schimbandu-se si ... nimic nu se intampla. Astepti o zi, doua, o luna, un an ... insa 23 de ani spune multe despre regele acesta. Se trezeste dupa cei 23 de ani si gaseste o alta modalitate de a strange banii. Este binecuvantat de Dumnezeu cu oameni corecti, cinstiti care sa numere banii, sa aibe grija de ei si cu care sa plateasca pe cei care lucrau la consolidarea templului.
S-au adunat bani multi insa cladirea ajunsese jalnic si avea nevoie de multa consolidare, recladire, revopsire. Atalia si familia ei a avut grija sa transforme Casa Domnului intr-o casa a idolilor si din frumusetea orientului antic ajunsese aproape o paragina in care idolatria era la ea acasa. Efectiv din banii stransi nu s-au putut face obiectele necesare pentru Casa Domnului ci doar s-au folosit la renovare.
Hazael, regele Aramului cucereste o parte din Iuda si anume Gaza sau Gatul si inainta inspre Ierusalim. Intre timp Iehoiada murise. Acum Ioas era pe picioarele lui. Cu cine sa se sfatuie? Avea langa el sfatuitori care au avut grija sa il influenteze disctructiv. Desi a lucrat la consolidarea Casei Domnului, lui Ioas nu i-a pasat de Domnul. Era Domnul lui Iehoiada nu si al lui. Casa Domnului insa era mai importanta pentru el decat Domnul. Asa se explica de ce inaltimile nu au fost daramate in timpul domniei lui Ioas, asa se explica de ce idolatria a ramas in palat si in Iuda.
Ioas pleaca sa lupte cu Hazael si este ranit tare in lupta insa dorea ca razboiul sa se incheie. Ce sa faca? La cine sa ceara ajutor? La Domnul? Habar nu avea el de Domnul. El stia numai de Casa Domnului. Asa ca ia bogatiile din Casa Domnului, tot aurul dat de inaintasii lui, tot ce era valoros in templu si i le da lui Hazael. Si da tot nu numai din Casa Domnului ci si din palatul regal. De ce? Ca sa isi scape pielea. Nu a stiut sau nu a vrut sa strige catre Dumnezeu.
Hazael pleaca acasa multumit lasandu-l pe Ioas ranit in Bet-Milo, unul din locurile fortificate din drumul spre Ierusalim. Aici insa are loc un complot al slujitorilor lui si este omorat. A fost ingropat in Cetatea lui David.
kingjamesbibleonline.org
plantedatoakhill.blogspot.com
diggingsonline.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu