"Azaria (numit si Uzia), fiul lui Amaţia, regele lui Iuda, a început să domnească în al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel. Azaria (Uzia) era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim.
El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Domnul l-a lovit pe rege cu lepră şi a rămas lepros până la moarte. El a locuit într-o casă izolată. Cel care supraveghea palatul şi judeca poporul ţării era Iotam, fiul regelui.
Celelalte fapte ale lui Azaria
(Uzia) , tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
Azaria (Uzia) s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam." 2 Regi 15:1-7
Azaria (Uzia) s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam." 2 Regi 15:1-7
Azaria sau Uzia a domnit 52 de ani in Iuda iar cea mai lunga domnie din tara lui Iuda a fost a lui Manase de 55 de ani. Primii 23 de ani de domnie a fost co-regent cu tatal sau Amaziah si ultimii 11 a fost co-regent cu fiul sau Iotam. Cu alte cuvinte a fost rege deplin 52-23-11=18 ani.
A fost unul dintre cei mai populari, eficienti si influenti regi. A extind teritoriile tarii, a fortificat (intarit) cateva cetati, inclusiv Ierusalimul si a reorganizat armata (2 Regi 15:22, 2 Cronici 26:6-14). Numai ca succesul i s-a urcat la cap. Nu a respectat Legea Domnului data lui Moise, inaltimile unde se duceau oamenii sa se inchine idolilor le-a lasat in pace. Nu mai domnea dupa principiile date de Dumnezeu si atunci a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepra.
Ma tot uit la regii astia si incerc sa fac paralela intre ei si noi. Avem Biblia si la inceput intelegem ca e Cuvantul Lui Dumnezeu, acceptam ca suntem creati si nu explozii de molecule, istoria omenirii o luam asa cum ni este scrisa, vedem apoi cateva lucruri schimbate de Domnul in noi si in viata noastra. Incercam sa respectam ce spune El, ne merge bine si incepem sa credem ca ... noi chiar suntem destepti de la mama natura. Am ramas socata cand cineva "cu vechime in credinta" mi-a zis: "Cum sa ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-am trezit, am deschis ochii, merg, umblu? E natural sa fac asta. E in puterea mea sa o fac, nu am nevoie de Dumnezeu ca sa ma trezesc."
Mi-am dorit sa plec si eu sa fac bani, sa pot haladui prin lumea asta, sa imi fac o casa imensa, amenajata cum imi trece mie prin cap si cine ma aude imi zice ca pentru visurile mele ar trebui sa fiu fata celui mai bogat om din lume. Nu am realizat nimic din ce am visat eu. Din punct de vedere uman as putea spune ca nu am realizat nimic, fac umbra pamantului degeaba.
Numai ca a avut Domnul grija sa ma puna la colt, sa ma tina acolo pana am abdicat si am inteles ca ma tine acolo pentru ca ma iubeste si nu vrea sa ma lase sa ma autodistrug. La colt vine boala, vin lipsurile, necazurile, vin altii cu imaginatie bogata si rachiune cat Everestu ... sau altele. Si am mai inteles un lucru important. Rugaciunile mele pentru schimbare indiferent de consecinte au fost ascultate. Dar ca sa ma schimbe a fost nevoie sa taie legaturile cu cei ce ma impiedecau sa cresc, cei pe care ii tineam legati de mine, cei dupa care ma ascundeam numai sa nu dau nas in nas cu Domnul crezand ca acolo unde sunt ascunsa nu ma vede prea bine.
Am inteles ca Dumnezeu nu umbla cu batul sau leuca dupa mine ca sa ma pocneasca cand am calcat pe bec ci e mereu langa mine pentru ca ma iubeste si imi vrea binele. Problema e ca binele ce mi-l doream eu nu era acelasi bine pe care mi-L dorea El. Cadrul pe care mi L-a lasat ca sa traiesc imi asigura confort fizic, psihic si emotional. Eu gandeam cadrul asta ca ingradire exagerata, ca loc de penitenta ...
Sunt fata Tatii, infiata, adoptata prin Mesia, Christos, Isus, pecetluita cu Duhul Sfant si acum invat sa traiesc dupa regulile, legile si poruncile Tatii, nu dupa ale mele. Ca sa fiu fericita, nu negociez regulile cu Dumnezeu, cu Isus, cu Duhul Sfant. Am intrat intr-o familie, familia Tatii si aici traiesc dupa regulile si legile Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu