duminică, 23 iunie 2013

amintiri cu sfinti - editie proprie - Daniel Branzai

Inca de cand eram mica ascultam  - si nu pricepeam de ce trebuia sa fim cu ochii si urechile in 4 la radio - predicile lui Daniel Branzai. Imediat ce au aparut cartile traduse sau editate de el, le-am citit. Mi-am dorit sa il vad. Am prieteni care mergeau si merg la studiul facut cu el si ... desi nu le-am spus niciodata, tare ii invidiam si invidiez - iar uneori invidia asta ... nu stiu daca e sfanta.

Nu imi mai amintesc cum am intrat in vreo doua din grupurile manageriate de el. Mai multe despre el am aflat din spatiul virtual si m-a mirat simplitatea si sensibilitatea lui Daniel Branzai ... insa si curajul de a spune lucrurile pe nume desi stia ca in secunda doi unii vor face implozie iar altii ... explozie.

Visul meu de a il vedea s-a implinit intr-o zi geroasa de decembrie, in Republica Moldova. Ii scrisesem cat de mult asteptam sa il vad fata catre fata, dincolo de cuvinte si ecran. El venise sa tina un seminar pentru pastori, lucratori si pentru cei ca mine - veniti in misiune. Nu am reusit sa particip la nici o intalnire pentru ca ... eram Marta care avea treaba la bucatarie. Insa imi amintesc ca eram in sala unde se tineau intalnirile si m-am dus sa il vad. Il asteptau la usa "marii", a dat mana cu ei si s-a indreptat spre mine ca sa ma imbratiseze si sa imi spuna cat de mult astepta sa ma vada si ca ma va suna Daniela ca sa vada cum se simte el.

A fost primul om, crestin si roman pe deasupra, care a recunoscut ca se lupta cu depresia iar eu am ramas socata. Stiam ca orice om poate face depresii insa mai stiam ca nu ti-ar recunoaste multi asta nici daca ii pici cu lumanarea.

Multumesc Domnului pentru ca a asezat in viata mea un om ca el, un om care isi face timp sa citeasca mesajele ce i le scriu si sa imi raspunda, sa gandeasca intrebarile ce i le adresez, sa imi dea studii, carti, sa nu ma trimita la plimbare pentru ca sunt o femeie intrebacioasa, sa se roage pentru mine.

II multumesc pentru increderea cu care m-a tratat, pentru sensibilitate, pentru ca desi e un om cunoscut nu face caz de asta si nu se comporta ca o vedeta. Multumesc Domnului ca ii da curaj si putere sa spuna lucrurilor pe nume, sa se lupte cu ideile crete, sa fie contra curentului.

Stiu ca nu ii plac reflectoarele, nu se da in vant dupa aniversarea zilei lui de nastere dar cred ca o binecuvantare merge bine oricand. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Cel in care v-ati pus toata increderea sa va binecuvante cu pacea ce vine din Fiul Sau, sa va intareasca prin Duhul Sau si sa va transforme tot mai mult asemnea Lui.
Fotografie folosita cu permisiunea Danielei Branzai.

5 comentarii:

Daniel Branzai spunea...

Există oglinzi binevoitoare, încovoiate într-un anumit fel, care ne fac să apărem mai mari decât suntem. Așa este și cu imaginea mea într-o inimă iubitoare ca a ta. Într-o ramă frumoasă, mai orice mâzgălitură ,,șade bine“. Mulțumesc frumos.

cella spunea...

Oglinzile arata realitateachiar si cand stau incovoiate si apoi ... frumusetea sta in ochii privitorului;).

Eu am decis sa imi las ochii curatati, spalati de Cel ce are puterea de a Vindeca, de Cel ce Vindeca ;)

livius spunea...

La multi ani ! frate Daniel.

la final de drum spunea...

ajunge uceniței să fie precum învățătorului ei
cu respect si pretuire pentru iubita noastră Cella
fam luca

cella spunea...

;) Sper si vreau sa ii calc pe urme ;).

Multumesc frumos!