Azi e "ziua tatalui". Un nou motiv de a multumi Domnului pentru tatal caruia i-am fost incredintata spre crestere intr-o zi in care gradele coborasera vertiginos muuuuult sub zero.
Multumesc Domnului pentru tatal meu care m-a crescut ca pe o printesa - desi a trebuit sa ma si pedepseasca. Insa a facut asta fara sa ma raneasca sufleteste.
Multumesc ca nu a plecat in tari straine sau calde lasandu-ma sa ii duc dorul, sa ma simt abandonata. A decis sa ramana acasa ca sa ne vada crescand, sa ma astepte de pe unde eram pitita ca sa ii sar in spate si asa sa ma duca de la poarta pana in casa.
Multumesc pentru ca m-a invatat sa nu las oamenii sa ma calce in picioare.
Multumesc pentru ca m-a invatat sa fiu om de cuvant, Da-ul meu sa fie Da si Nu-ul meu sa fie NU. Insa nu mi-a "tocat" numai teorie si am vazut asta in practica in viata lui.
Multumesc ca m-a invatat sa fiu punctuala si sa nu fac oamenii sa isi iasa din pepeni asteptandu-ma.
Multumesc ca m-a invatat sa fiu fata, m-a respectat pentru asta si la fel i-a invatat si pe fratii mei sa faca cu mine si cu sotiile lor.
Multumesc pentru ca m-a provocat sa imi pun intrebari si nu a ras de mine cand il intrebam cate ceva ... Gandea inainte sa imi raspunda, trata intrebarea mea cu maturitate si responsabilitate.
Multumesc ca nu mi-a sfaramat personalitatea puternica mostenita ci mi-a format caracterul.
Multumesc ca m-a ajutat sa imi aleg standarde si m-a invatat sa nu renunt la ele oricat ar incerca cei din jur sa ma descurajeze.
Multumesc pentru tandretea si sensibilitatea cu care m-a tratat.
Multumesc Domnului ca l-am vazut cerandu-si iertare de la mine cand a vazut ca m-a durut vorba lui. M-a invatat ca a iti cere iertare nu e "nebarbatesc" ci e normal.
Multumesc ca m-a invatat sa imi inteleg rolul de femeie insa nu trimitandu-ma la cratita ci nelasandu-ma sa ma omor sub greutati ce numai baietii trebuie sa le duca pentru ca ei au fost inzestrati cu putere fizica si nu eu.
Multumesc Domnului pentru ca l-a lasat o vreme pe pamant si apoi l-a luat ACASA. Mi-i dor de el insa stiu ca ma asteapta ACASA.
Multumesc Domnului pentru tatal meu care m-a crescut ca pe o printesa - desi a trebuit sa ma si pedepseasca. Insa a facut asta fara sa ma raneasca sufleteste.
Multumesc ca nu a plecat in tari straine sau calde lasandu-ma sa ii duc dorul, sa ma simt abandonata. A decis sa ramana acasa ca sa ne vada crescand, sa ma astepte de pe unde eram pitita ca sa ii sar in spate si asa sa ma duca de la poarta pana in casa.
Multumesc pentru ca m-a invatat sa nu las oamenii sa ma calce in picioare.
Multumesc pentru ca m-a invatat sa fiu om de cuvant, Da-ul meu sa fie Da si Nu-ul meu sa fie NU. Insa nu mi-a "tocat" numai teorie si am vazut asta in practica in viata lui.
Multumesc ca m-a invatat sa fiu punctuala si sa nu fac oamenii sa isi iasa din pepeni asteptandu-ma.
Multumesc ca m-a invatat sa fiu fata, m-a respectat pentru asta si la fel i-a invatat si pe fratii mei sa faca cu mine si cu sotiile lor.
Multumesc pentru ca m-a provocat sa imi pun intrebari si nu a ras de mine cand il intrebam cate ceva ... Gandea inainte sa imi raspunda, trata intrebarea mea cu maturitate si responsabilitate.
Multumesc ca nu mi-a sfaramat personalitatea puternica mostenita ci mi-a format caracterul.
Multumesc ca m-a ajutat sa imi aleg standarde si m-a invatat sa nu renunt la ele oricat ar incerca cei din jur sa ma descurajeze.
Multumesc pentru tandretea si sensibilitatea cu care m-a tratat.
Multumesc Domnului ca l-am vazut cerandu-si iertare de la mine cand a vazut ca m-a durut vorba lui. M-a invatat ca a iti cere iertare nu e "nebarbatesc" ci e normal.
Multumesc ca m-a invatat sa imi inteleg rolul de femeie insa nu trimitandu-ma la cratita ci nelasandu-ma sa ma omor sub greutati ce numai baietii trebuie sa le duca pentru ca ei au fost inzestrati cu putere fizica si nu eu.
Multumesc Domnului pentru ca l-a lasat o vreme pe pamant si apoi l-a luat ACASA. Mi-i dor de el insa stiu ca ma asteapta ACASA.
2 comentarii:
Mda !!! Uneori e frumos sa fii tata, dar sa sti ca tatal duce de nulte ori greuri pe care copiii nu la vad. Oricum, e bun gandul tau.
Cred si eu ca sunt lucruri pe care nu le-am vazut, nu le-am stiut. Si cred ca nu ni le-a spus pentru ca "nu le-am fi putut duce".
Trimiteți un comentariu